Mânia și strategia

Semne diacritice

Băsescu s-a supărat atât de tare pe Plahotniuc și Dodon, încât a decis să-și sacrifice pe altarul luptei antioligarhice progenitura politică - Partidul Unității Naționale, pe care l-a creat cu scopul de a impulsiona și consolida mișcarea unionistă din Republica Moldova. Acum consolidarea se amână până la alegerile locale, iar membrilor PUN li se recomandă să voteze blocul electoral creat de Andrei Năstase și Maia Sandu, pentru a se evita „pericolul preluării puterii în Republica Moldova de către coloana a 5-a reprezentată de către Igor Dodon și PSRM”.

Cu alte cuvinte, antioligarhia first, Unirea mai poate aștepta până la vremuri mai bune. Sigur, Băsescu are motive justificate să se supere pe Plahotniuc. Putem presupune și de ce „coordonatorul executiv” nu a dorit ca Băsescu să devină cetățean al Republicii Moldova. S-o fi gândit că doi „coordonatori” nu încap într-o teacă. Nu excludem că și unii politicieni de la București nu au privit cu ochi buni implicarea lui Băsescu în lupta politică de la Chișinău. Cu toate astea, mânia, furia, supărarea nu înlocuiesc strategia.

Ieșirea PUN din cursa electorală e un gest mai mult spectaculos, decât eficient. Există alegători care manifestă o îndreptățită suspiciune față de PPDA și din cauza declarațiilor ofensatoare ale lui Năstase la adresa unioniștilor care, afirmă el, „zbiară”, și a dependenței sale de Victor Țopa, un fost partener al lui Plahotniuc. De altfel, și Băsescu a lăsat să se înțeleagă de câteva ori că nu are încredere în Năstase, că o preferă pe Maia Sandu.

„Pericolul preluării puterii în Republica Moldova de către coloana a 5-a reprezentată de către Igor Dodon și PSRM”, după cum spune Anatol Șalaru, nu va fi înlăturat, ci dimpotrivă, se va accentua dacă o parte din electoratul unionist nu se va prezenta la alegeri, simțindu-se forțat prin manevre conjuncturiste să-i voteze pe niște politicieni în care nu crede.

Aceasta i-ar favoriza pe socialiști, în primul rând, dat fiind că electoratul proestic e mai disciplinat decât cel proeuropean. Oferta unionistă ar trebui menținută, căci efectele pozitive ale monopolului electoral PPDA-PAS ar putea fi anulate de efectele negative. E bine că se va reduce pierderea voturilor proeuropene, dar e rău că se poate reduce și participarea la vot. Riscul absenteismului, conform recentului BOP, e foarte mare, însă politicienii noștri scot din sondaje doar ce le place.

Pe de cealaltă parte, Plahotniuc face tot posibilul ca să mobilizeze electoratul, și provestic, și proestic, împotriva guvernării. Lui îi aparține de facto meritul creării blocului electoral ACUM. Plahotniuc trebuie „felicitat” și pentru faptul că împotriva PD conspiră nu numai Kremlinul, nu numai fundația „Open Dialag”, ci și unele cancelarii europene, iar ziua de 24 februarie e considerată un fel de Waterloo republico-moldovenesc.

Cea mai nouă „ispravă” a lui Plahotniuc e modul sfidător de schimbare, înainte de termen, a trei judecători de la Curtea Constituțională. Odată cu noile numiri – Corneliu Gurin, Raisa Apolschi, Artur Reșetnikov – CC se colorează în albastru. Precipitarea, lipsa de rigoare procedurală în selectarea candidaților sugerează o acțiune improvizată în ultimul moment. Probabil, Plahotniuc nu mai e sigur că după alegeri va avea libertatea să-și manevreze „cadrele” în voie. E o recunoaștere a viitoarei înfrângeri? Să nu aibă el încredere în Dodon?