Lavrov pare să aibă dreptate

Semne diacritice

Primele împușcături și primele victime în sud-estul Ucrainei. Autoritățile de la Kiev au anunțat că vor folosi forța militară, dacă separatiștii nu vor depune armele. Problema se complică și prin faptul că o mare parte din miliția locală nu este loială statului ucrainean și boicotează „operațiunea antiteroristă” declanșată de organele centrale, pactizând tacit cu forțele separatiste ale căror acțiuni seamănă cu o operațiune militară regizată de Rusia. Acapararea sincronă a clădirilor administrative și blocarea drumurilor din mai multe orașe ucrainene nu este deloc întâmplătoare, a declarat reprezentantul SUA, Samantha Power, în cadrul ședinței Consiliului de Securitate de duminică. Astfel se formează o barieră între Kiev și principalele orașe din sud-est, Donețk și Luhansk. Ca și în Crimeea, rolul principal în aceste acțiuni îl joacă persoane echipate cu veste antiglonț, în uniforme de camuflaj, fără însemne. Ele coordonează și conduc „demonstrațiile”cetățenilor, ele organizează atacurile asupra primăriilor, sediilor de miliție, rupând steagurile ucrainene și arborându-le pe cele ale Rusiei. „Așa-numiții cetățeni îngrijorați” sunt de fapt militari din trupele de elită echipate exact ca și cele din Crimeea, a subliniat Samantha Power.

Hotărârea Kievului de a aplica forța a alarmat Moscova, care a cerut convocarea urgentă a Consiliului de Securitate. E ca și cum tâlharul s-ar plânge la poliție că proprietarul casei are de gând să folosească arma împotriva sa. Kievul a cerut Moscovei să lase în pace Ucraina, să înceteze a mai alimenta focul separatismului și a anunțat că deține probe privind implicarea Rusiei în destabilizarea regiunilor sud-estice. Tactica pe care o folosește Rusia în regiunile Donețk, Luhansk și Harkov este aceeași ca în Crimeea”, a declarat reprezentantul Ucrainei la ONU, Iuri Sergheev. Grupuri de câte 10-20 de reprezentanți ai serviciilor speciale ruse și agenți GRU pătrund pe teritoriul țării în scopul organizării rezistenței militare împotriva autorităților, a precizat Sergheev.

Deși scenariul, tactica, par să fie cele din Crimeea, efectele diferă, în primul rând, prin atitudinea populației și încercarea Kievului de a ține situația sub control. Întrebarea e: ce urmărește, de fapt, Putin și până unde va merge el? Încheind operațiunea de ocupare a Crimeii, Moscova a concentrat demonstrativ armata rusă la hotarul estic al Ucrainei și a înaintat Kievului câteva condiții de „rezolvare a crizei ucrainene”, principalele fiind: federalizarea și oficializarea limbii ruse. E curios faptul că, deși îl consideră pe Ianukovici președinte legitim al Ucrainei, Putin nu insistă ca el să fie repus în funcție, ci îl folosește pe post de portavoce în războiul informațional împotriva Ucrainei. Duminică, acesta a apărut din nou la Rostov-pe-Don și a prezis un război civil.

Kievul respinge federalizarea, care este un prim-pas pentru ruperea ulterioară a noi bucăți din teritoriul ucrainean, propunând în schimb descentralizarea, inclusiv în sfera bugetului și finanțelor, a educației, a folosirii limbii ruse, dar Moscova nu cedează. În mod surprinzător, poziția Kievului a fost susținută de președintele belarus Aleksandr Lukașenko care a contrazis indirect Moscova în privința efectelor pozitive ale federalizării. Aceasta „pare, azi, să arate frumos, vor fi respectate interesele unor regiuni”, însă „mâine”, statul ucrainean ar putea fi distrus, a spus Lukașenko.

Însă, ceva mai înainte, Lavrov a amenințat Kievul cu „consecințe imprevizibile”, dacă nu ia în calcul federalizarea. Și pare să aibă dreptate. El știa ce spune. Dar până unde va merge Putin? „Până unde îi vor permite ucrainenii”, consideră premierul polonez Donald Tusk. Ucrainenii par hotărâți să-și apere hotarele de data aceasta, să nu mai admită un nou anschluss. Cu degetul pe trăgaci, Ucraina urmărește acțiunile Rusiei. SUA, NATO s-ar putea să-i vină, într-o formă sau alta, în ajutor. Dar va depinde și de ruși, de cei din Donețk și Luhansk, dar și de cei din Rusia. Euforizați și fanatizați după ocuparea Crimeii, vor accepta ei să moară pentru „Republica Donețk”, vor accepta să fie „carne de tun” în războiul declanșat de nostalgicul Putin împotriva „poporului ucrainean frățesc”?