Nicolae Negru // Exercițiu de logică: eliberatorii pleacă, ocupanții rămân
Semne diacritice
„Dacă noi am biruit cu 75 de ani în urmă, cine a omorât, în 1946-1947, prin deprivare de rezervele alimentare și înfometare deliberată, câteva sute de mii de oameni? Cine i-a deportat pe alții zeci de mii de basarabeni?”, se întreabă logic colegul nostru Ion Buraga în Ziarul NAȚIONAL. „Iese că noi, dodonii-biruitori”, deduce el.
„Înțeleg că partea noastră de sacrificiu sunt sutele de mii de bărbați basarabeni mânați în față pe linia de război…, carnea de tun, pe al cărui piept s-au aninat ordine și medalii ștanțate pe conveier, iar pe ceilalți zeci de mii nimiciți pe sub garduri (ca pe Filimon Boghiu), prin râpi, prin subsoluri enkavediste, prin gropi cu var și gulaguri și pe alții care nu au încăput sub lespezile memorialului „Eternitate” nu-i mai punem la socoteală. Să considerăm că nici nu au existat. Așa e mai pragmatic”, menționează în continuare Buraga.
„Dacă am fost eliberați în 1944, de cine ne-am despărțit noi în 1991, proclamându-ne independența? Ne-am eliberat de eliberatori? E logic: eliberatorii eliberează și pleacă acasă. Ocupanții vin de acasă și rămân. Ale cui trupe militare cerem anual să fie retrase de pe teritoriul Republicii Moldova? Ale eliberatorilor sau ocupanților?” - se întreabă colegul nostru retoric.
Cu ocazia a 75 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, SUA și nouă state aliate de pe flancul estic al NATO, inclusiv România, semnează o declarație comună care i-ar putea ajuta pe unii cetățeni de-ai noștri să-și lămurească câte ceva despre ziua de 9 mai.
Încheierea războiului „nu a adus libertate în Europa”, „Centrul și Estul Europei au rămas sub dominația regimului comunist pentru încă aproape 50 de ani”, se spune în declarație, precizându-se că „pumnul de fier al Uniunii Sovietice” a fost impus țărilor baltice, ocupate și anexate, și celorlalte state captive „prin intermediul forței militare covârșitoare, a represiunii și a controlului ideologic”.
Încercările Rusiei de a justifica Pactul Molotov-Ribbentrop „reprezintă o încercare lamentabilă de a falsifica istoria“, susțin cei zece miniștri de Externe, care se mai pronunță pentru respingerea conceptului „sferelor de influență” și „pentru egalitatea tuturor statelor suverane”.
E o declarație care le poate fi de folos și statelor de pe flancul vestic al NATO, căci pune, pentru prima dată, accentele lipsă în discursul oficial al Occidentului pe marginea perioadei de după 8 mai 1945 și oferă niște repere pentru „resetarea” dorită de unele capitale vestice în relațiile cu Rusia.
Xxxx
Fapta rușinoasă a lui Ion Chicu, care a întâmpinat delegația română sub un pod din Chișinău, nu ar trebui să ne surprindă deloc, era previzibilă. Chicu nu este un prim-ministru „veritabil”, ci o marionetă a lui Dodon și a demonstrat aceasta de la primii săi pași în fruntea Guvernului. Dacă vă amintiți, stimați cititori, prima sa vizită externă actualul prim-ministru a făcut-o
O vizită a unui prim-ministru este un gest politic, expresia unei priorități. Se poate spune după aceasta că Chicu este un om rațional, pragmatic, că îi pasă de interesele Republicii Moldova? Lui Dodon a ținut Chicu să-i producă plăcere atunci. Și ceremonia de întâmpinare a convoiului cu ajutoare trimise de Guvernul român pentru cetățenii Republicii Moldova a fost organizată în așa fel, încât să-i producă satisfacție lui Dodon, chiar cu prețul decenței, al onorabilității și al relațiilor cu România. Nu te poți aștepta la nimic bun de la un asemenea premier.
xxxx
Ultimele evenimente demonstrează că, după Chicu, și Pavel Filip se pune în serviciul ideologic și electoral al lui Dodon, sprijinind împrumutul rus, „desolidarizându-se”, de ochii lumii, pe FB, de tratamentul discriminatoriu al delegației române venite cu ajutoare antipandemie în sumă de 3,5 milioane de euro, împăcându-se de fapt cu transformarea ideologiei PSRM în ideologie de stat, după cum s-a văzut pe 9 mai.
Doamna Monica Babuc, care se consideră discipolă a lui Alexandru Moșanu și care le citește lecții de etică politică foștilor colegi de fracțiune plecați din PD vineri, reproșându-le că ar „decora interese oculte”, pe când ea vrea „să înalțe poporul” în cadrul unui partid „resetat pe principii sănătoase”, cu „atașamentul profund față de valorile democratice si proeuropene”, votează, cu toate acestea, fără remușcări, pentru un împrumut dubios, negociat în condiții obscure și cu angajamente umilitoare în fața Federației Ruse, un împrumut care îi folosește electoral lui Dodon și geopolitic Moscovei.
După cum se vede, PD nu a negociat nimic cu PSRM, decât posturi, lăsând „ideologia” pe seama lui Dodon. Deși spuneau că intră la guvernare pentru a menține cursul proeuropean, pediștii s-au gândit, după cum se vede, doar la plăcerea guvernării. Prezența lor nu influențează în niciun fel cursul vădit prorusesc al PSRM. Dacă și evenimentele din 9 mai din PMAN nu o deranjează pe Monica Babuc, mă tem că europenismul afișat de PD sunt vorbe goale și „interesele oculte” le pot fi atribuite deputaților PD rămași în egală măsură. Până și Lukașenko a înțeles că trebuie să se dezică de simbolurile unui stat agresiv, care a ocupat teritoriile statelor vecine. Pentru aceasta e nevoie și de un pic de demnitate, care le lipsește liderilor PD.
Pronunțându-se asupra inițiativei de creare a unei platforme de „solidaritate națională” și formare a unui nou guvern, lansată de grupul parlamentar Pro-Moldova (vom reveni la această temă în comentariul de vineri), Pavel Filip a răspuns că va merge „până la capăt” cu PSRM. Până la care capăt? Ați ajuns deja la capăt, dle Filip.
Un muncitor a căzut în groapa șantierului, la Ciocana
Intenționa să ajungă în Europa, tranzitând ilegal Republica Moldova: Un ucrainean a fost reținut de către polițiștii de frontieră
Profirie Skramtai, un cunoscut dirijor din R. Moldova și fost conducător al Corului „Doina”, s-a stins din viață în Lituania