De la Pădurea Domnească la Ordășei

Semne diacritice

Vreo 40 de persoane din satul Ordășei, raionul Telenești, au fost deposedate tâlhărește de terenurile de pământ care le aparțineau legal. Schema este uimitoare prin simplitatea și ușurința cu care a fost realizată: s-au falsificat semnăturile proprietarilor, s-au tras copii de pe titlurile de proprietate, documentele false de vânzare-cumpărare au fost autentificate la un notar și legalizate de un judecător, care - din întâmplare? - sunt soț și soție. A fost necesară și participarea cuiva de la „Cadastru”, care mai rămâne în anonimat. Ziarul NAȚIONAL a publicat, pe 28 martie, un articol intitulat „Jaful de la Ordășei”, semnat de Mariana Rață, în care este descris calvarul oamenilor care s-au pomenit furați ziua-n amiaza mare. Ei mai bat drumurile de la o judecătorie la alta, în căutarea dreptății, dar, deocamdată, în van.

Nedumerește lipsa de reacție a autorităților, a instituțiilor statului, a Procuraturii, în primul rând, dar și a politicienilor, a aleșilor poporului, a breslei judecătorilor și a breslei notarilor, a apărătorilor drepturilor omului, a luptătorilor cu mafia. Gravitatea cazului nu e mai mică decât a celui din Pădurea Domnească, unde, orice s-ar spune, e vorba de un accident, unde comportamentul „înalților” vânători, deși nu poate fi justificat, poate fi explicat, este pe înțelesul fiecăruia. În cazul de la Ordășei, 40 de persoane au fost jefuite, cu complicitatea justiției, a instituțiilor statului, a celora care sunt chemați să-i protejeze și să le facă dreptate.

Să înțelegem că niște țărani nu merită să fie convocată de grija lor o ședință specială a Parlamentului și să fie formată o comisie care să stabilească ce s-a întâmplat cu adevărat, cum de a fost posibil așa ceva, ca, apoi, deputații să ia măsurile legislative necesare pentru a-i proteja de alte eventuale încercări de a le fura pământul? Să înțelegem că o fărădelege de o asemenea amploare, în care ar putea fi implicat un judecător, nu interesează Consiliul Superior al Magistraturii? Nu le pasă magistraților de reputația lor, de statul de drept? Să înțelegem că drepturile țăranilor majoritari sunt mai puțin importante decât ale cetățenilor minoritari și nu au șanse să le sară cineva în apărare? Să înțelegem că la noi se luptă cu „mafia” numai atunci când există posibilitatea de a ne răzbuna pe o persoană oarecare?

Ne miră de ce tace opoziția comunistă, care se laudă că nu poate de grija poporului, de ce tac partidele care declară că se pregătesc de campania electorală de la sfârșit de an, cărora li se oferă astfel posibilitatea să câștige aderența a cel puțin 40 de oameni? În primul rând, de ce nu au reacționat liderii partidelor de guvernământ, de ce nu au convocat Consiliul Coaliției Proeuropene, de ce nu se implică în acest caz revoltător, pentru a demonstra că „statul de drept” în Republica Moldova nu e o vorbă goală, că se lucrează în această direcție? Impresia e că guvernanților li s-a atrofiat instinctul, simțul politic.

Sigur, e mult mai simplu să mizezi pe „pomeni” electorale, decât să lupți cu „sistemul”, pentru a-l reforma din temelie, dar, odată și odată, lucrul acesta trebuie început. Formele pe care le preluăm de la europeni trebuie să fie umplute cu conținut local. Raionul Telenești, de altfel, este singurul în Republica Moldova unde nu a fost ales niciun primar comunist. Lucrurile se pot schimba la viitoarele alegeri, dacă vor fi ignorate problemele și necazurile oamenilor. Dar despre alegeri vom vorbi data viitoare.