De ce se face de râs Dodon?

Semne diacritice

Dodon nu-și găsește locul cuvenit unui președinte, este corp străin, inutil, neluat în serios, nu numai în Republica Moldova, nu numai de președinții României și Ucrainei, nu numai în Europa și America, ci, în ultima vreme, chiar în CSI. La summitul din Dușanbe de la finele săptămânii trecute, „colegii” săi (așa li s-a adresat Dodon) l-au ignorat pur și simplu, nu discutau cu el, fapt care nu le-a scăpat unor jurnaliști mai atenți. Putin îl mai ia în seamă din când în când, dar nu se știe cum îl va trata, dacă PSRM nu va câștiga majoritatea parlamentară.

Această atitudine fie rece, fie condescendentă, ironică a șefilor de state din cadrul CSI față de Dodon nu a apărut din senin. Ei sunt bine informați despre rolul său adevărat pe scena politică din Republica Moldova, cum încalcă el Constituția în mod sfidător și cum este „deconectat” periodic ca președinte, cum ai deconecta un ceainic sau un robot. Un președinte care refuză să-și îndeplinească funcțiile, improvizând tot felul de motive, supunându-se legii în mod selectiv, când îi convine, nu se respectă în primul rând pe el însuși. De ce l-ar respecta altcineva?

De ce s-ar mai întâlni vreun șef de stat cu el, în afară de Putin, care mizează pe victoria socialiștilor, și Erdogan, care urmărește interesul său răzbunător, profită de vulnerabilitatea lui Dodon și Plahotniuc, ambii nefrecventabili.

De ce se face de râs Dodon? Este el inconștient, iresponsabil? Iresponsabil – da, dar nu inconștient. Așa crede el că va asigura victoria partidului său în alegerile parlamentare. Este obsedat de putere. Se gândește să candideze pe listele PSRM.

Dacă ar fi lăsat să plece la New York, la Adunarea Generală a ONU, cum își dorește, el nu ar reprezenta acolo interesele Republicii Moldova, ci interesele PSRM, le-ar vorbi șefilor de state și de guverne cât de fericiți sunt cetățenii moldoveni că Rusia nu-și retrage trupele de pe Nistru.

La Dușanbe, Dodon s-a dat drept mare „strateg”, un de Gaulle ot Sadova, perorând despre o „Europă comună, de la Lisabona până la Vladivostok”, despre necesitatea unor negocieri cu privire la comerțul liber dintre CSI și UE, în condițiile în care comerțul liber din cadrul CSI lipsește cu desăvârșire. Dar cum să spună el că Rusia este cea care încalcă acordul de comerț liber în cadrul CSI, introducând embargouri și restabilind tarife vamale? Și nu numai în relațiile cu Republica Moldova.

Dodon a abordat la summitul CSI și „problema acutizării relațiilor economice internaționale”, a folosirii „barierelor comerciale și sancțiunilor economice”, propunând să se adopte un document care să reflecte un punct de vedere „consolidat” al statelor CSI în legătură cu aceasta, crezând că face astfel un serviciu Rusiei. Dar Rusia nu aplică sancțiuni economice Republicii Moldova pentru că a „îndrăznit” să semneze Acordul de Asociere cu UE? De ce șefii de state CSI nu ar adopta o declarație la adresa Rusiei, în care să i se ceară să nu apeleze la „bariere comerciale și sancțiuni economice”? Aceasta i-ar dăuna lui Dodon, din punct de vedere electoral, iar el dorește să candideze pe listele socialiștilor.

În orice face și spune, Dodon urmărește în primul rând efectul electoral și această obsesie îl împiedică să gândească lucid, îi poate juca festa. Mizând totul pe cartea electorală, el poate pierde totul. Dacă nu va câștiga majoritatea parlamentară, se va termina și președinția sa, lumea va râde în hohote de el.