Nicolae Negru // De ce s-a supărat Merkel pe Putin

Semne diacritice

Pironiți asupra șirului lung de pretendenți la funcția de președinte al Republicii Moldva, să mai aruncăm câte o privire la unele evenimente importante din afară, cu posibile repercusiuni și asupra noastră. Și nu mă refer, de data aceasta, la Belarus, unde Lukașenko, deși mai stă la butoanele puterii, pierde din autoritate, devine jalnic, ridicol, dependent și mai mult de Putin, căutând salvarea în brațele președintelui rus.

O fisură în betonul prieteniei germano-ruse

În sfârșit și politicienii germani au început să conștientizeze nefirescul relațiilor lor privilegiate cu regimul lui Putin, care folosește arma chimică pentru a-și înlătura opozanții sau pe oricine nu place Kremlinului. Și nu numai arma chimică, și nu numai în Rusia. Cazul Navalnîi, otrăvit, după cum au stabilit medicii germani „fără echivoc”, cu o varietate a agentului neurotoxic „Noviciok”, a fost picătura care a umplut paharul indulgenței germane în raport cu partenerul de suflet și principalullor furnizor de gaze naturale din est.

De menționat că, până la Navalnîi, nemții erau deja supărați pe Rusia, după asasinarea de anul trecut, în Berlin, a unui cetățean georgian de origine cecenă, participant la războiul ruso-cecen. Urmele asasinului au dus spre serviciile speciale ruse. Cu „Novichok” au fost otrăviți, în Marea Britanie, și fostul spion Serghei Skripal cu fiica sa, Iulia. Dar, probabil, una e când serviciile speciale ruse își ucid victimele în alte țări și alta e când o fac nu departe de sediul BND.

Kremlinul așteaptă „probe”

Sigur, Rusia se victimizează, ca de obicei, așteaptă „probe” de la Merkel că Navalnîi a fost otrăvit cu „Noviciok”, dar aceasta nu mai pare să-i impresioneze pe nemți: tot mai mulți politicieni germani cer ca guvernul să stopeze, pe ultima sută de metri, construcția gazoductului „Nord Stream 2”, pe fundul Mării Baltice, 2 300 din 2 460 kilometri de țevi fiind instalate deja.

„Eu sper că rușii nu ne vor forța să ne schimbăm poziția față de Nord Stream 2”, a declarat, pentru ziarul „Bild”, ministrul german de Externe, Heiko Mass, care a solicitat Moscovei explicații privind atentatul chimic asupra lui Navalnîi.

Lunea trecută, Angela Merkel a sprijinit public poziția lui Maas, confirmând astfel schimbarea de atitudine în raport cu Rusia. S-au făcut și calcule economice în legătură cu o posibilă renunțare la „Nord Stream 2”, în care s-a investit până acum peste 12 miliarde de euro. Acestea arată că Germania se va descurca fără cantitatea suplimentară a gazului rusesc.

Geopolitica gazoductului

Germania nu a ținut cont de protestele Poloniei și ale Țărilor Baltice, care invocau miza geopolitică agazoductului, construit pentru a elimina Ucraina din calea gazului rusesc spre Europa. Și președintele SUA, Donald Trump, s-a pronunțat împotriva proiectului, în condițiile în care acesta ar consolida dependența Europei față de Rusia, iar Congresul american a aplicat sancțiuni care au determinat suspendarea temporară a construcției gazoductului.

Nici ocuparea Transnistriei, a Osetiei de Sud și a Abhaziei, a Crimeii și a Donbasului, nici pierderea de mii de vieți omenești în „conflictele” menținute de Rusia în perimetrul foste URSS, nici doborârea avionului cu 298 de pasageri deasupra Ucrainei nu a clintit dorința Germaniei de a construi „Nord Stream 1” (dat în exploatare la 8 noiembrie 2011) și „Nord Stream 2”.

Realpolitikul german presupunea în mod evident ignorarea apelurilor alarmante din partea vecinilor estici și strângerea continuă a relațiilor cu Rusia peste capetele aliaților. Până și sancțiunile, în mare parte simbolice, aplicate de UE Rusiei, după ocuparea Crimeii, li se păreau rusofililor germani insuportabile, chemând la ridicarea acestora.

Împărțirea Europei

Relației „speciale” dintre Germania și Rusia îi „datorăm” în mare măsură faptul că statelor Parteneriatului Estic nu li se deschide perspectiva intrării în UE.

Suveranitatea și independența Republicii Moldova, a Ucrainei, Georgiei etc., a fost transmisă fără remușcări în mâinile lui Putin, respingându-se demagogic împărțirea Europei în sfere de influență, dar acceptându-se de fapt.

Vrând să împace Rusia, Merkel îi stârnește pofta de revanșă, o susține indirect în planurile expansioniste, ca apoi să se așeze la masă cu Putin, ca să rezolve „conflictele” pe care tot el le-a creat. (De altfel, Andrei Ilarionov, care l-a consiliat cândva pe Putin în probleme economice, a stabilit că în perioada cât președinte a fost Dmitri Medvedev, asasinatele opozanților încetase, fiind reluate după ce Putin a revenit în scaunul de președinte al Federației Ruse.)

Orgoliul german

De ce dar otrăvirea lui Navalnîi i-a sensibilizat, i-a scandalizat atât de tare pe nemți, dacă până la el regimul lui Putin a eliminat, inclusiv prin otrăvire, multe alte persoane indezirabile, care luptau împotriva regimului actual și deranjau mult? De ce asasinarea lui Boris Nemțov, un alt lider proeminent din opoziție, împușcat, în 2015, la o azvârlitură de băț de zidurile Kremlinului, nu a rezonat la fel în mediul politic german, nu a atins coardele morale ale nemților, așa încât să nu se ajungă la „Nord Stream 2”?

Probabil nu morala, ci altceva i-a determinat pe politicienii germani să discute azi despre rostul gazoductului „Nord Stream 2”, care îi oferă lui Putin o nouă pârghie de influență asupra Germaniei și a Europei în general. Dacă ar fi contat morala, „Nord Stream 2” ar fi fost respins în proiect.

Cu un stat-criminal nu construiești nimic în comun. Dacă nu probleme de morală, de respect față de viața și libertățile omului, al frontierelor, suveranității statelor vecine cu Rusia, ce anume îi motivează pe nemți să se pronunțe azi împotriva gazoductului rusesc? Orgoliul? Faptul că servicile secrete rusești operează în Germania ca la ele acasă, scotocind prin poșta lui Merkel, intoxicând spațiul informațional?

Motivul poate fi oricare. Cu siguranță, Rusia va ști cum să-i împace pe decidenții de la Berlin. Căci acolo unde morala nu primează, banii „Gazprom”-ului rezolvă totul.