De ce Dodon merge pe urmele lui Voronin

Semne diacritice

S-a trecut prea repede peste ultimele declarații proeuropene ale lui Igor Dodon. Liderul socialist a dat cu piciorul în Rusia, în pretinsul ei rol de model, de custode al valorilor autentice, nepieritoare, afirmând că Republica Moldova nu se poate reforma după modelul rusesc, ci doar după cel european, deoarece noi suntem „absolut diferiți”.

Gestul deloc amabil al celui care deplângea nu demult URSS, care s-a bucurat de susținerea lui Putin în campania electorală din 2014, a luat prin surpindere toată lumea și nu a rămas neobservat de presa rusă. E un viraj ideologic asemănător cu al lui Voronin, din 2014, când liderul comunist i-a șocat în egală măsură pe susținătorii și pe adversarii săi politici, spunând că Republica Moldova nu se poate integra într-o Uniune Eurasiatică inexistentă și că instituțiile statului moldav trebuie reconstruite după calapod european.

Formal, Dodon nu s-a dezis de integrarea eurasiatică, dragă inimii lui Putin, dar, de facto, a pus-o sub semnul întrebării: de ce ne-am asocia cu un stat care urmărește alte scopuri, decât ale noastre, care nu ne poate oferi exemple și căi de urmat în niciun domeniu? Admiratorii lui Putin, care s-au adunat sub steagul PSRM, dezamăgiți de virajul lui Voronin, se vor simți trădați a doua oară. Cum să te declari fan al echipei Rusia, dar să lauzi, să aclami echipa adversă, UE?

După eliminarea din campania prezidențială a liderului „Partidului Nostru”, Renato Usatîi, prin decizia CC de a „revigora” selectiv articolul 78 al Constituției de până la 2000, declarația lui Dodon schimbă din nou datele problemei. Aripa radicală a electoratului pro-putinist se pomenește în afara jocului, nereprezentată de niciun candidat cu șanse de câștig. Cu siguranță, doritori de a-i înlocui pe Dodon și Usatîi se vor găsi repede, chiar „Partidul Nostru” poate numi un alt candidat, însă nu pentru a învinge, ci de „amorul artei”, de dragul participării.

La începutul campaniei electorale, de ce ar renunța un lider de partid la o parte, cea mai activă, cea mai numeroasă, dacă e să credem sondajelor, a electoratului său? De ce a pornit Dodon pe urmele lui Voronin, după ce a profitat de renunțarea liderului PCRM la proiectul lui Putin? De ce îi îndepărtează pe alegătorii „preluați” de PSRM de la PCRM? Crede liderul PSRM că, în felul acesta, îi va câștiga pe alegătorii proeuropeni? Puțin probabil.

La timpul respectiv, gestul lui Voronin a fost pus de către tovarășii săi mai radicali pe seama unei înțelegeri secrete cu Plahotniuc, a dependenței veteranului comunist de păpușar. Din întâmplare, dacă e să credem lui Renato Usatîi, recent, și Dodon și Plahotniuc și-au făcut drum spre Cipru. Nitam-nisam, după o lungă vacanță de Crăciun și Anul Nou pe ambele stiluri, liderul socialist a simțit nevoia unei vacanțe mai scurte, foarte scurte, cu întreaga familie. Și unde se poate odihni un reprezentant al clasei muncitoare, un nostalgic și un „reconstructor” al URSS, dacă nu pe o insulă luxoasă din Marea Mediterană?

Că s-au întâlnit, că nu s-au întânit Dodon cu Plahotniuc se va afla mai târziu. Însă, cu siguranță, fragmentarea electoratului de stânga (cel de dreapta fiind gata fragmentat), avantajează PD-ul. Șansele unui candidat propus de Plahotniuc să treacă în turul doi cresc, în măsura în care șansele celorlalți candidați de stânga scad. În mod conștient, Dodon și-a tăiat o creangă de sub picioare și lucrul acesta nu poate să nu ridice semne de întrebare privind rațiunea și autonomia sa.