De ce Alexandru Tănase nu are încredere în justiția moldovenească

Semne diacritice

Zilele trecute, mi s-a adresat în stradă un cetățean venit de la periferie în căutarea „magazinului Șor, unde se dă pe cartele”. Fiindcă cetățeanul, de vârstă medie, nu părea să aibă interdicție pentru munca fizică sau intelectuală, mi-am permis să-l întreb cum se uită la faptul că magazinul respectiv s-ar putea să fi fost deschis cu bani furați de la BEM. „Nu mă interesează, el o furat, dar măcar dă și la alții”, veni răspunsul. Dar raportul „Kroll-2” l-ai citit? „Îs minciuni, Șor l-o dat în judecată pe Kroll”.

La cealaltă extremă e cetățeanul atotștiutor, căruia i s-a inoculat ideea că raportul „Kroll-2” e un document aproape inutil, căci nu conține numele persoanelor implicate în furtul miliardului și nu aduce nimic nou față de raportul „Kroll-1”. Nu e chiar așa, dar în iureșul amețitor (la propriu și la figurat) al sărbătorilor de iarnă, pe stil nou și pe stil vechi, nu ai cum găsi diferența.

O schemă complexă

O bună și utilă sinteză a ambelor rapoarte „Kroll” a fost efectuată de Dumitru Pântea de la „Expert-Grup”, „Ce ne spune și ce nu ne spune investigația Kroll despre frauda bancară”.

Dacă vor depune un efort, și cetățeanul, și procurorii, se pot alege cu informații noi, utile despre cum s-a furat și s-au spălat banii din BEM.

A fost o operațiune complexă, bine gândită, desfășurată în mai multe etape, pe parcursul anilor 2012-14, implicând aproape întreg sistemul bancar (o parte mai mică din banii furați au fost spălați în băncile din Republica Moldova), toate ramurile puterii, înalți funcționari, lideri politici… Ilan Șor rămâne figura-cheie în această enormă schemă (au fost identificate 77 de companii false pe care le-a folosit pentru a fura și a spăla banii furați, pe când în raportul „Kroll-1” fuseseră deconspirate „doar” 39), dar, așa cum e ușor de presupus, el nu ar fi reușit să fure peste un miliard de dolari, dacă instituțiile statului, unii funcționari de rang înalt, unii lideri politici aflați la guvernare nu i-ar fi fost complici, fie conștienți, prin înțelegere secretă sau șantaj, fie inconștienți, din incompetență profesională, indolență, prostie…

Șor putea fi oprit

Dacă s-ar fi asigurat o transparență a acționarilor din sistemul bancar, Șor putea fi oprit atunci când a procurat, prin interpuși, ilegal, mai multe pachete mici, sub 5%, de acțiuni ale Băncii Sociale, Unibank și Băncii de Economii, punând de facto stăpânire pe ele. Acțiunile erau plătite cu banii „împrumutați” din băncile respective, după ce li se camufla proveniența, „plimbându-i” prin off-shore.

Șor și-a pus oamenii săi în posturile-cheie din aceste trei bănci, creând astfel o „structură complexă de conducere simultană” în interesul său. Deciziile de acordare a creditelor erau luate cu încălcarea procedurilor, în pofida „atenționărilor” asupra riscurilor de creditare a unor companii care nu puteau demonstra că sunt capabile să întoarcă împrumutul.

Cei doi reprezentanți ai statului în Consiliul de administrație al BEM nu erau invitați la ședințele Consiliului, dar faptul acesta nu îi deranja, se vede, lăsându-i lui Șor mână liberă să facă ce vrea. Ca apoi statul să-i cedeze și pachetul majoritar de acțiuni, printr-o emisie suplimentară de acțiuni ale BEM în valoare de 80 de milioane de lei, pe care Guvernul a ignorat-o, nu fără acceptul tacit al Legislativului.

Rapoarte false și depozite fictive

Asigurându-și controlul asupra BC, Unibank și BEM, Șor a început „un amplu proces” de creditare a… propriilor companii. Conform sintezei sus-menționate, volumul împrumuturilor către companiile din „grupul Șor” a crescut de la 10,4 milioane USD în septembrie 2010 la 951 de milioane USD la 24 noiembrie 2014 (80%).

Fiindcă BEM cu resursele sale nu putea face față necesităților de creditare a lui Șor, „cineva” (prim-ministru era Filat) a decis, în 2012/2013 ca „o parte din resursele fondului de pensii, resursele fondurilor de asistență medicală, ale unor companii de stat” să fie transferate la Banca de Economii, pentru a-i spori capacitatea de creditare (în folosul lui Șor).

Pentru menținerea „indicatorilor prudențiali” la nivelul care permitea activitatea de creditare, s-a recurs și la „ajustări” ale cifrelor de bilanț, și la depozite fictive în mai multe bănci din Rusia. S-a constatat existența unor rapoarte false către BNM. I-a identificat procuratura pe cei implicați?

Fraudă cu scop financiar sau politic?

Ceea ce nu a menționat „Kroll”, dar a observat dl Pântea, e modul defectuos cum au acționat sau mai bine zis nu au acționat autoritățile după ședința secretă de Guvern, din 7 noiembrie 2014, când s-a decis emiterea garanțiilor de stat pentru eventualele credite acordate de BNM unor bănci private. În mod ciudat, timp de 20 de zile, până la 27 noiembrie, nu s-au luat măsuri de minimizare a pagubelor și oprirea creditelor frauduloase, deși unul dintre miniștri (Dorin Recean) a avertizat despre riscul unor abuzuri. Abia pe 27 noiembrie BNM a instituit administrarea specială a BEM. De ce nu imediat, la 7 noiembrie, ca să se mai fure prin intermediul BEM?

În această perioadă, între 17 și 24 noiembrie, Victoriabank, Moldindconbank, MoldovaAgroindbank și EuroCreditBank au plasat zilnic la BEM resurse financiare în sumă de 2,3 miliarde de lei, oferindu-i astfel lui Șor posibilitatea de a-și „credita” suplimentar companiile. Rațiunea acestor plasamente interbancare nu putea fi economică. Nici măcar alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 nu le justifică. Dar faptul că Șor a dat lovitura în perioada electorală nu era întâmplător. Întrebarea e dacă acțiunile sale criminale de destabilizare a sistemului bancar au urmărit doar un scop financiar, ci și unul politic?

Despăgubirea hoților

În pofida faptului că în hotărârea secretă a Guvernului, din 7 noiembrie, a fost prevăzută crearea unei comisii speciale pentru a exclude despăgubirea persoanelor fizice și juridice afiliate băncilor sau care nu respectă legislația cu privire la „combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului”, creditele BNM au fost folosite pentru acoperirea sumelor tuturor deponenților și a creditorilor BEM, inclusiv cele patru bănci care au pompat până la 2,3 miliarde de lei în perioada 17-27 noiembrie 2014. Cine a fost „generosul” care a scos banii din rezervele BNM plătind pentru niște operațiuni bancare absurde din punct de vedere financiar, ca să nu spunem criminale? Cine a decis să fie despăgubiți și eventualii hoți?

Schema coordonată de Șor ar fi eșuat, dacă măcar 10 la sută din persoanele implicate la diferite nivele - bancar, inclusiv BNM, ministerial, guvernamental, legislativ, politic, justițiar (CNA, Procuratura Generală, SIS) ar fi manifestat un minim de onestitate și principialitate.

Deocamdată, Procuratura noastră independentă și reformată nu pare să-și fi propus identificarea lor. De ce? Fiindcă este prea independentă și prea reformată? Atâta timp cât Șor și complicii săi din sistemul bancar, din instituțiile statului, inclusiv CNA și Procuratura Generală, nu sunt trași la răspundere, cum să creadă cetățeanul că cineva caută miliardul furat, că în Republica Moldova există justiție?

Standarde duble

E firesc în această situație că nici noul ministru al Justiției, Alexandru Tănase, nu are încredere în justiția moldovenească. El mizează pe tinerii judecători care încă nu sunt, posibil, afectați de tarele generației precedente.

Dar numai diferența dintre generații să fie explicația faptului că justiția noastră aplică standarde duble, este severă cu unii cetățeni și foarte amabilă cu alții? Dacă e să comparăm procesele lui Filat, Platon și Șor, este evident că Șor se bucură de o atitudine privilegiată. De ce?

Cu asta ar trebui să înceapă dl Tănase: să clarifice de ce unul nu vede lumina soarelui, i se sechestrează până și pixul, iar altul stă acasă sau chiar călătorește prin Europa, nu i se confiscă niciun fir de ață, beneficiază din plin de banii furați, este ales, prin coruperea și umilirea cetățenilor, primar… De ce un dosar poate fi tradus într-o lună, iar altul - în șapte luni?

Dacă există în spatele acestei discriminări un motiv dictat de mersul anchetei, să ni se explice în ce constă acesta și cât va dura. Dar a pretinde că astfel se face justiție înseamnă a te ascunde după deget și a insulta inteligența cetățenilor. Pentru aceasta PD va plăti în alegerile viitoare.