Nicolae Negru // Ce ne spune vizita lui Rustam Minnihanov sau încă o dată despre Imperiul Răului

Semne diacritice

Rustam Minnihanov, cogeamite președinte-rais al Tatarstanului, a pățit ca Rogozin, i s-a închis ușa în nas. Ca și Rogozin, el se află pe lista de sancțiuni a SUA (bravul ex-viceprim-ministru a mai fost sancționat și de UE, și Canada, pentru rolul său în anexarea Crimeii), dar nu s-a obosit nici el să se intereseze, înainte de a se îmbarca în luxosul avion privat, dacă este binevenit la Chișinău.

Ca reprezentant oficial al unui stat-agresor, finanțator al terorismului (din punctul de vedere al Parlamentului European), care și-a pus scopul să nimicească Ucraina și pe ucraineni, mai pornind un război hibrid și împotriva Republicii Moldova, pentru a o destabiliza și schimba conducerea ei, Minnihanov putea să anticipeze că sosirea sa nu avea cum să entuziasmeze autoritățile moldave, dar a ales să le pună în fața faptului împlinit, ca un provocator ordinar.

Nesimțirea, aroganța imperială i-au jucat festa. Era suficient să ia cunoștință cu Declarația Parlamentului referitoare la agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, adoptată la 2 martie, ca să-și dea seama că ar putea avea probleme la intrarea în Chișinău, că implicarea sa în campania electorală a unui candidat prorus la postul de bașcan al Autonomiei Găgăuze nu e un motiv serios pentru a i se deschide ușa. Ba dimpotrivă! De ce nu s-a asigurat deputatul găgăuz și candidatul Victor Petrov că musafirul său nu va avea probleme la intrare? Fiindcă lui îi convenea mai mult un scandal, decât o vizită care ar fi putut să treacă neobservată.

Spre deosebire de Rogozin, liderul tătar s-a conformat poliției de frontieră, probabil mersul războiului din Ucraina i-a mai coborât pe unii imperialiști ruși cu picioarele pe pământ. În locul său, doi diplomați de la Ambasada Rusiei de la Chișinău au încercat să demonstreze în mod scandalos că, în calitate de frate mai mare, Minnihanov are dreptul să meargă oriunde dorește în hotarele „Rusiei istorice”, fără să ceară permisiunea cuiva. Ambasadorul rus Oleg Vasnețov a fost invitat la MAEIE să i se explice că funcționarii săi nu au dreptate și că unul dintre ei va trebui să se cărăbănească acasă. Să sperăm că e pentru ultima dată când Poliția de Frontieră a fost nevoită să ia lecții de bună purtare de la diplomații ruși.

Sigur, nu a scăpat momentul să se producă și faimoasa Maria Zaharova, de la MID, care a declarat că autoritățile moldovenești au făcut „încă un pas neprietenos în raport nu doar cu Tatarstan și Găgăuzia, ci și ci Rusia”, pentru a zădărnici „tradiționalele relații strânse între regiunile țărilor noastre”. Că Zaharova nu are în mod evident simțul ridicolului, o știe toată lumea. Ea vorbește despre „prietenie” din partea unui stat care a invadat sub un pretext fals Ucraina și care comite crime de război și genocid al „poporului frățesc” ucrainean, ea se erijează în susținătoare a „relațiilor strânse” din partea unui stat care lansează rachete deasupra capetelor noastre, care a închis de câteva ori piața pentru produsele moldovenești, care ne-a amenințat și ne-a șantajat de mai multe ori că ne va închide robinetul de gaze (și l-a închis!), că vom îngheța în casele noastre, care a omorât moldoveni în 1992, care nu-și respectă angajamentul de a-și retrage trupele și munițiile de pe teritoriul nostru, care stimulează și finanțează separatismul, inclusiv cel găgăuz, în Republica Moldova.

Zaharova îi reproșează Chișinăului o „direcție antirusească” a politici externe, dar cum poate fi caracterizată politica Moscovei care trimite un „desant” întreg, condus de un cap de „republică”, (se spune că din componența delegației făcea parte și un episcop al BORu), pentru a se implica în alegerile din Autonomia Găgăuză și a asigura victoria unui politician cu program care nu urmărește deloc coeziunea, unitatea și stabilitatea Republicii Moldova, ci, din contra, întoarcerea ei în vasalitatea rusă. Chiar și în aceste momente critice pentru Rusia, reflexele imperiale, setea de expansiune, ca de votcă, dependența de ocupare a unor teritorii străine o domină. Orice cuvânt al ei, dacă nu e minciună, e amenințare sau șantaj, sau corupție.

Rămâne doar să ne imaginăm cu ce tiradă „călăuzitoare” se va declanșa Maria Zaharova după ce va afla despre decizia Guvernului Recean de a nu mai cotiza pentru televiziunea MIR, care e un mijloc de propagandă, de consolidare a „lumii ruse” pe banii contribuabililor din „vecinătatea apropiată”. Și rezoluția Parlamentului European care cere ca UE să decidă către sfârșitul acestui an începerea negocierilor cu Republica Moldova va fi întâmpinată de Moscova ca încă un pas ce atentează la „sfera de influență” a Rusiei, ca o nouă amenințare pentru spațiul ei vital. De aceea, trebuie să ne așteptăm la o activizare a coloanei a cincea, la o recrudescență, o intensificare a războiului hibrid, la abordări noi, „creative”, așa cum doar Rusia poate fi inventivă în rău. Nu întâmplător i s-a spus (Reagan deține dreptul de autor) Imperiul Răului.