Cât de real este planul măreț al PLDM

Semne diacritice

Vinerea trecută, Filat și Leancă au făcut publice reperele PLDM privind evoluția R. Moldova până în anul 2020. Unele din ele pot fi considerate de-a dreptul mărețe: în 2017 să obțină pentru R. Moldova statutul de candidat, iar în 2020 – de membru al Uniunii Europene. Altele, deși sună mai obișnuit, poate chiar plictisitor, fiindcă le auzim de la proclamarea independenței – educație de calitate, noi locuri de muncă, edificarea unui stat de drept, fără corupţie -, vor necesita eforturi nu mai mici, ci mult mai mari din partea statului și a întregi societăți. E ca o sarcină a lui Sisif pentru politicienii noștri.

În general, planurile pe viitor sunt un lucru necesar, lăudabil, căci „ne obligă să fim vizionari”, după cum s-a exprimat Vlad Filat, ne mobilizează, ne solicită, dacă le luăm în serios. Iar ca să le luăm în serios, acestea trebuie să pornească de la realitate, de la așteptări și speranțe, să fie construite pe un fundament solid, rațional, nu pe fantezii, supoziții sau speculații conjuncturale.

Dincolo de efectul lor electoral, care s-ar putea să fie minim, ne interesează cât de reale sunt obiectivele, pe cât de argumentate sunt termenele pe care le stabilește PLDM pentru parcursul european al Republicii Moldova.

Primul dintre politicienii noștri, care a anunțat un termen pentru aderarea la UE, a fost Iurie Leancă. Vorbind, alături de premierul României, Victor Ponta, în fața locuitorilor satului Sculeni, la 29 aprilie, a doua zi după ce Bruxellesul a ridicat regimul de vize pentru călătoriile cetățenilor moldoveni în țările UE, premierul R. Moldova a promis că „în 2019, când România va deține președinția în Parlamentul European, și Republica Moldova va fi membră a UE”. „Sunt sigur că acest scop va fi realizat în termenii stabiliți”, a mai declarat Iurie Leancă pentru eventualii contestatari. Fără a se pronunța asupra termenului, Victor Ponta a promis sprijin „fără nici o condiție, fără nici un gând ascuns” pentru integrarea europeană a R. Moldova.

Filat a decis să „convertească” acea declarație surprinzătoare a lui Leancă în capital electoral. Scepticilor el le-a amintit că și angajamentul privind călătoriile fără vize a fost întâmpinat cu neîncredere și taxat ca fantezist, rupt de realitate, dar care a fost realizat cu o minimă depășire a termenului stabilit (pentru care întârziere Leancă a fost dispus să plătească cu demisia din funcția de ministru de Externe). De menționat că Acordul privind vizele nu este parte a Acordului de Asociere și că Băsescu a considerat ca fiind „foarte isteață” tactica Guvernului Filat de a obține anularea vizelor înainte de semnarea Acordului de Asociere.

Reușita cu vizele însă nu anulează dubiile privind intrarea în UE, care este „obosită” după marea extindere din 2004 și 2007. Din această oboseală derivă „politica de vecinătate”, apoi și Parteneriatul Estic, care presupun o cooperare profundă cu statele vecine fără însă a le deschide ușa de intrare în instituțiile UE. Deși, teoretic, ne pregătește pentru aderare, prin armonizarea unui șir de legi, prin crearea unor „instituții care să asigure democrația, supremația legii, drepturile omului, respectul și protecția minorităților, care să creeze mecanismele unei economii de piață funcționale, capacitatea de a rezista presiunii competitive din interiorul Uniunii” (criteriile de la Copenhaga), Acordul de Asociere pe care îl vom semna la 27 iunie nu creează nicio legătură instituțională între R. Moldova și UE. De aceea, apropo, strigătele despre pierderea suveranității sunt niște minciuni sau prostii. Vom comunica cu UE „peste gard”, ca vecinii, în cadrul unui Consiliu de Asociere, care va înlocui existentul Consiliu de Cooperare.

Ocuparea Crimeii de către Rusia și evenimentele din Ucraina pare să fi schimbat optica Europei. Moscova a profitat de faptul că Parteneriatul Estic nu prevedea nicio formă de integrare instituțională. UE nu poate să nu înțeleagă că, dacă nu îi va include, într-o formă sau alta, pe vecinii săi estici, aceștia se vor pomeni, mai devreme sau mai târziu, „îmbrățișați” de Rusia. De altfel, extinderea UE din considerente politice nu e un fenomen recent, dacă ne amintim de admiterea Greciei, Spaniei, Portugaliei…

Fără a promite direct, perspectiva europeană este astăzi sugerată pentru statele PE, care vor semna Acordul de Asociere. Acesta nu este capătul drumului, nu este punctul final al colaborării cu R. Moldova, Ucraina și Georgia, se spune astăzi la Bruxelles în mod oficial. Întrebarea e dacă această formulă este menită să adoarmă vigilența scepticilor europeni sau să ne creeze nouă iluzia că ușa UE ne va fi deschisă atunci când vom bate? Spre deosebire de alții care își dau cu părerea din auzite, Leancă a discutat cu factorii decidenți ai UE și cunoaște răspunsul. Formula respectivă a fost pronunțată la întâlnirile cu premierul nostru și de cancelarul german Angela Merkel și, recent, de președintele francez Francois Hollande.

Putem, prin urmare, admite că Leancă și Filat vorbesc în cunoștință de cauză, ca și în cazul vizelor. Se poate admite că planul PLDM nu este lipsit de bază reală. Firește, cu excepția punctelor referitoare la educația de calitate, locuri de muncă și stat de drept, fără corupție, care depind mai puțin de UE.