Nicolae Negru // Ca să-și facă aliați pentru prezidențiale, Maia Sandu trebuie să o retragă pe Olesea Stamate


Semne diacritice
Andrei Năstase nu crede sondajelor. După ce a tot pledat în van pentru un candidat neafiliat politic, care să unească partidele de dreapta, el și-a anunțat oficial, înaintea tuturor, intrarea în competiția prezidențială, repetând stratagema din 2017, când printr-o lansare anticipativă, a forțat PAS-ul să nu înainteze propriul reprezentant, ci să-l sprijine pe liderul PPDA în alegerile pentru funcția de primar general al municipiului Chișinău.
Să nu dramatizăm
Platformiștii nu își ascund dorința unei repetări de situație. Din punctul lor de vedere, a venit timpul ca Maia Sandu să plătească „datoria” din alegerile prezidențiale precedente și să facă un pas înapoi, oferindu-i lui Năstase ocazia să-l bată pe Dodon. Ei sunt siguri că liderul lor ar fi câștigat în 2016, dacă nu ar fi fost atât de „mărinimos” și nu ar fi abandonat cursa în favoarea liderei PAS. Adepții PPDA îi mai reproșează Maiei Sandu și faptul că a provocat în mod nejustificat, stupid, căderea Guvernului, demonstrând că e un politican încă necopt. În ultima vreme, Năstase a criticat-o public, când voalat, când deschis, pentru că i-ar fi oferit lui Dodon puterea „pe tavă”.
Din punctul nostru de vedere, măcar de formă, PPDA trebuia să propună un candidat neafiliat politic, poate reușea să impresioneze și să convingă partidele proeuropene și unioniste să-l accepte și ele. Dar se vede că scopul a fost altul. Oricum, decizia lui Năstase nu trebuie dramatizată. Dacă vrea să-și verifice potențialul electoral real, de ce nu ar face-o, alegerile prezidențiale se desfășoară în două tururi. Concurența civilizată între candidații pe dreapta va stimula participarea necesară la alegeri.
Necesitatea unui impuls optimist
Situația e cu totul diferită în alegerile parlamentare pe circumscripția uninominală nr. 38, Hâncești, unde pe dreapta se înghesuie prea mulți candidați. Deși nu va schimba raportul de forțe din Parlament, rezultatul alegerilor contează din punct de vedere simbolic. Victoria socialiștilor, care nu au câștigat niciodată
Dintre candidații proeuropeni, cele mai bune șanse le are Grigore Cobzac, independent, sprijinit de PUN și PPDA. Și PLDM a părăsit, prin hotărâre colectivă, cursa, dar supărarea l-a împiedicat pe Tudor Deliu să-i îndemne pe simpatizanți să-l voteze pe Cobzac. Greșeala mai poate fi corectată. Să o facă nu de dragul lui Cobzac, dacă acesta le-a ofensat partidul, să o facă pentru înfrângerea socialiștilor.
Candidatul PAS, Olesea Stamate, ex-ministră a Justiției, e din Chișinău, mai puțin cunoscută decât Cobzac. Și intențiile de vot pentru ea, conform sondajelor, sunt mai reduse. Dar se pare că Maia Sandu abordează selectiv studiile sociologice, cele care nu corespund așteptărilor sale sunt ignorate. Insistă ea cu orice preț să-și verifice „farmecele” popularității, chiar și cu riscul de a face jocul socialiștilor, al căror candidat nu întâmpină concurență pe segmentul de stânga? Ar fi un semn de orgoliu, de aroganță, ambele fatale pentru un politician.
Mandatul nu li se cuvine socialiștilor
Toate sondajele arată că Maia Sandu și PAS nu-i pot învinge pe Dodon și PSRM fără ajutorul altor partide. PAS trebuie să-și facă aliați, dacă Maia Sandu vrea să câștige alegerile prezidențiale din toamnă. De aceea, e momentul să o retragă pe Olesea Stamate din competiție, demonstrând că poate fi realistă, flexibilă, că ratingul nu i s-a urcat la cap și că pune interesul general deasupra celui de partid. Dacă ea îi va avantaja pe socialiști acum, alții ar putea, din răzbunare, să o facă la toamnă. Andrei Năstase a plătit pentru votul în favoarea Rusiei
Trebuie să se retragă și candidatul PD, dacă Pavel Filip rămâne atașat cursului european, dacă nu s-a transformat în satelit al lui Dodon, pe orbita „politicii externe echilibrate”. Ca să nu mai vorbim de Chirtoacă. E suficient ca el să urmeze principiile pe care le recomandă altora.













































































