Bugetul cu botox și basmele franțuzești ale lui Dodon, povestite de Ciocoi

Semne diacritice

Guvernul „tehnocrat” al lui Dodon planifică să cheltuiască în anul viitor din bugetul public 51,5 miliarde de lei, în timp ce veniturile vor însuma doar 44,1 de miliarde de lei.

Obligațiile „istorice” ale Guvernului electoral

Premierul Chicu cu miniștrii săi se aventurează să-și ia asupra lor obligații „istorice”, știind că nu au cum acoperi deficitul-record de 7,4 miliarde de lei. Cât de serios e să mizezi pe niște credite din partea Rusiei, în condițiile în care nu există încă o decizie a Guvernului rus în acest sens și nu se știe cât ne va costa împrumutul ei? Sau se știe? Plătim cumva, așa cum a sugerat Ion Leahu pentru REL, cu semnarea protocolului de la Bratislava, pe care a refuzat să-l semneze Guvernul Maiei Sandu?

Din păcate, trebuie să constatăm că Guvernul „tehnocrat” e mai curând electoral și trișează, asigurând în buget doar partea de cheltuieli de care depinde realegerea lui Dodon (indexarea pensiilor de două ori pe an, majorarea a tot felul de indemnizații și alocații). Investițiile suplimentare promise în infrastructură, transformarea Republicii Moldova într-un „șantier” rămân nesusținute financiar.

Colapsul, pe care îl anticipează Maia Sandu, va fi evitat, dar, ca și mai înainte, cu prețul dezvoltării sau îndatorându-i pe urmașii noștri. Deocamdată, Guvernul lui Dodon are nevoie nu atât de împrumutul rus, cât de promisiunea de împrumut, pentru a „umfla” bugetul fără niciun efect, decât cel demagogic și populist, la capitolul investiții. E cum a-i pompa obrajii cu botox ca să arate mai frumos.

Carul neutralității înaintea cailor prezenței militare ruse

Trișează și noul ministru „tehnocrat” de Externe, căci altfel ar trebui să credem că nu-și dă seama ce vorbește. Aureliu Ciocoi declară pentru „Europa Liberă” că, „odată cu consolidarea statutului de neutralitate, se deschid porțile pentru reglementarea politică definitivă a conflictului transnistrean și – atenție! – retragerea totală a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, împreună cu munițiile”.

Cu alte cuvinte, până nu obținem recunoașterea internațională a neutralității, nu are rost nici să căutăm soluții pentru problema transnistreană, nici să cerem retragerea trupelor ruse de pe teritoriul nostru, căci „porțile” vor fi închise.

Dar cum să cerem să fim recunoscuți ca „neutri”, având armată străină pe teritoriul nostru? Nu ar fi logic să obținem mai întâi retragerea acesteia? Cum să accepte Ucraina, de exemplu, o asemenea „neutralitate” cu cuțit rusesc înfipt în coasta ei? Sau Ucraina nu contează?

De ce puneți carul neutralității înaintea cailor prezenței militare ruse, dle ministru? Dacă acceptați o bază militară rusă pe teritoriul nostru, până se găsește soluția plăcută Rusiei pentru conflictul transnistrean, de ce pretindeți (împreună cu Dodon, ale cărui idei le repetați) că sunteți neutru și cereți recunoașterea acestui fals statut?

Să fie aceasta o „șmecherie” prin care vă camuflați trădarea? E clar de ce dorește Moscova sincronizarea retragerii trupelor sale cu găsirea unei soluții politice pentru conflictul transnistrean. Fiindcă își va putea mai lesne promova o rezolvare favorabilă ei. Dar de ce am accepta noi această sincronizare?

Explicați-ne și nouă, domnule ministru, cum recunoașterea neutralității cu trupele ruse pe teritoriul Republicii Moldova poate deschide porțile pentru… retragerea trupelor ruse? De ce le-ar retrage Moscova, după ce va obține dreptul să le mențină? Sau credeți că rolul unui ministru „tehnocrat” e să vândă gogoși propagandistici de fabricație rusă?

Valorile pravoslavnice de la Lisabona la Vladivostok?

Capacitățile „tehnocratice” ale ministrului Ciocoi se manifestă în toată splendoarea și amploarea, atunci când expune visul lui Dodon de a vedea Republica Moldova în calitate de „acel imbold care să ducă la crearea unui spațiu economic comun de la Lisabona la Vladivostok”. Nu vă grăbiți să imaculați acest plan grandios cu scepticismul vostru provincial, stimați cititori. Învățați-vă să gândiți continental, dacă nu global.

„Având DCFTA (Acordul de liber schimb, aprofundat și cuprinzător – n.n) pe dimensiunea vestică!” … „ar trebui să ne gândim împreună, dar cred că interesul național al Republicii Moldova ar fi să începem, cel puțin, să vedem perspectiva unui acord de liber schimb cu Uniunea Economică Euroasiatică”, explică ministrul, sugerând astfel că „imboldul” sus-menționat poate fi produs foarte simplu.

Dar avem un Acord de liber schimb în cadrul CSI, semnat în 2011, inclusiv de Rusia, dar și de Belarus și Kazahstan, și de ce nu se mișcă lucrurile, dle ministru? De ce lipsește „imboldul” mioritic paneuropean? Și ce se va schimba dacă mai semnăm un acord de liber schimb cu Rusia, dacă ea nu-l respectă pe cel din 2011? Sau îl respectă? Sau nu ați îndrăznit să abordați această problemă la Moscova? Dacă nu-l încălca (celelalte state îl respectă), poate aveam deja un spațiu economic comun și nu trebuia un cogeamite ministru tehnocrat să ne plictisească cu basme geopolitice… franceze, în traducerea rusească a lui Dodon. Apropos, nu v-ați gândit cum va apăra Putin „valorile tradiționale” într-o Europă de la Lisabona la Vladivostok?