Nicolae Negru // Anul politic 2021, așteptări și probabilități

Semne diacritice

Evoluția politică a Republicii Moldova în acest an va depinde în cea mai mare măsură de dizolvarea Parlamentului actual și declanșarea alegerilor parlamentare anticipate, apoi de majoritatea parlamentară care se va forma ulterior.

1. Prima, cea mai simplă cale de dizolvare a Parlamentului e ca deputații să respingă, pe parcursul a 45 de zile, două solicitări de învestire a guvernului propus de candidatul desemnat la funcția de prim-ministru. Pentru Dodon, Șor și Plahotniuc alegerile anticipate înseamnă să dea vrabia puterii din mână pe cioara din par. Riscul e mare ca ei să obțină mai puține mandate decât au la dispoziție acum, de aceea se vor angaja într-o luptă crâncenă ca să mențină în viață actuala componență a Legislativului. Ei ar putea vota orice candidat desemnat de Maia Sandu. Cu cât mai nepotrivit va fi acesta, cu atât mai puternic va fi entuziasmul lor.

2. Există și o altă cale de dizolvare a Parlamentului, dar e neutilizabilă. Ideea ca majoritatea deputaților să boioteze activitatea legislativă timp de trei luni sau ca președintele Maia Sandu să nu propună niciun candidat la funcția de prim-ministru (după ce se va consulta cu partidele), în pofida prevederilor constituționale, ar fi un circ dezgustător, compromițător pentru Maia Sandu și partidele care o sprijină, ar submina principiul supremației legii și ar ține Republica Moldova într-o stare febrilă, de instabilitate prelungită, cu consecințe grele pentru cetățeni.

3. Presiunea străzii poate fi un mijloc „adjuvant” în declanșarea alegerilor anticipate, numai dacă numărul celor care vor ieși în stradă va fi mult mai mare decât la manifestațiile de la sfârșitul anul trecut.

4. În concluzie, dizolvarea Parlamentului în prima jumătate a anului e posibilă, dar nu e o certitudine, nici măcar dacă magistrații Curții Constituționale vor decide că autodizolvarea Legislativului cu votul a două treimi din deputați e constituțională. Fără participarea deputaților socialiști, pragul de două treimi din voturi e intangibil. Numai Moscova îl poate sili pe Dodon să cedeze. Și, paradoxal, lucrul acesta nu este exclus, în cadrul unor înțelgeri cu Berlinul, pentru a o determina pe Maia Sandu să adopte „termenologia” lui Dodon în ce privește reglementarea transnistreană, ca ea să nu fie atât de tranșantă în privința retragerii trupelor ruse de pe Nistru. Pentru Moscova, acest lucru este important din două motive: fiindcă nu se poate obișnui să i se spună în față „go home”; pretinzându-se o forță morală, pacificatoare, acuzând la fiecare pas SUA de imixtiune în afacerile externe din statele europene și post-sovietice, declarațiile recente ale Maiei Sandu nu-i pică bine.

5. Forțele proeuropene vor câștiga alegerile parlamentare anticipate, dacă vor merge într-un bloc electoral comun. Altfel Maia Sandu va rămâne dependentă de Usatîi, Dodon, Șor și, firește, Plahotniuc. Șansele formării unui asemenea bloc sunt totuși mai mari decât au fost la identificarea unui candidat comun pentru funcția prezidențială.

6. PSRM va pierde alegerile parlamentare anticipate (numărul de mandate obținute se va înjumătăți) și va deveni o forță politică secundară. Înțelegând că este compromis, că a devenit o povară grea pentru partidul său, Dodon se va retrage (sau va fi forțat) să se retragă din politică, alături de Plahotniuc.

7. Justiția noastră va găsi o modalitate de a-l reabilita pe Șor, după cum l-a scos din închisoare pe Veaceslav Platon.

8. E de așteptat ca o parte din legile adoptate în regim de urgență, cu încălcarea procedurilor, de deputații alianței Dodon-Șor-Plahotniuc, să fie declarate neconstituționale. Relațiile cu FMI, SUA, UE, România, Ucraina vor fi restabilite.

9. Însă instabilitatea politică va împiedica Republica Moldova să profite din plin de ieșirea din izolarea internațională, de îmbunătățirea relațiilor dintre Chișinău și București, de consolidarea relațiilor moldo-ucrainene.