Privitori ca la teatru?

Semne diacritice

Stanislav Belkovski, analist politic și director al Institutului de Strategie Națională din Moscova, ia în serios un posibil atentat asupra lui Plahotniuc și nu exclude o nouă tentativă, după cea dejucată de serviciile ucrainene și moldave.

Spre deosebire de puzderia de „criminaliști” autohtoni, care sunt siguri că e vorba de o înscenare, politilogul rus consideră că înlăturarea „coordonatorului executiv” e cât se poate de plauzibilă, căci ar duce la alegeri anticipate și obținerea majorității parlamentare de către forțele prorusești până la sfârșitul anului curent, iar la începutul anului 2018 ar putea fi reanimat și semnat Planul Kozak (care e de fapt al lui Putin) de reglementare a conflictului transnistrean, cu câștiguri electorale pentru Putin. Belkovski examinează această ipoteză în contextul alegerilor prezidențiale din Rusia, întitulând-o „Modovanaș” (după exemplul „Krymnaș”).

Nici declanșarea alegerilor anticipate nu garantează succesul „proiectului Moldovanaș”, dacă nu este înlăturat Plahotniuc. Căci, controlându-l pe Dodon, el ar putea să pună bețe în roate și bloca semnarea Planului Kozak-2. Cazul politicianului rus Boris Nemțov, asasinat lângă zidul Kremlinului, sau al deputatului rus Denis Voronenkov ucis, recent, la Kiev ne spune că, pentru a-și atinge scopurile, Kremlinul nu ține să apeleze doar la mijloace ireproșabile.

Departe însă de mine ideea că trebuie să sărim cu toții și să formăm un scut viu în jurul lui Plahotniuc. Ar însemna că suntem și ne recunoaștem ostaticii lui. E problema lui, căci a creat-o el, scoțând alegătorii din joc, „modelând” după placul său rezultatele alegerilor parlamentare din 2014. Iar ceea ce a fost făcut nu mai poate fi desfăcut, restabilirea fracțiunilor PLDM, PL și PD, care să încheie un nou acord de coaliție, nu mai e posibilă.

El a demis Guvernul Streleț, apoi a format o nouă majoritate parlamentară rupând fracțiunile PLDM și PCRM, ca să devină prim-ministru. E o majoritate de deputați care au semnat pentru Plahotniuc, pe care îi poate ține împreună doar el. În lipsa lui, această construcție eterogenă, obscură, se poate prăbuși ca un castel de nisip. Probabilitatea ca cineva care nu acceptă statu-quo-ul, care urmărește destabilizarea Republicii Moldova să dorească să încerce trăinicia „conglomeratului” legislativ inedit de la noi e destul de mare, nu poate fi neglijată. De aceea, va trebui să stea, cel puțin până la viitoarele alegeri parlamentare, cu frica în sân, cu „sabia” atentatului deasupra capului său, suportând ironia și glumele cetățenilor.

Vinerea trecută, Plahotniuc a supărat din nou Moscova, Parlamentul votând ca ziua de 9 mai să fie marcată ca Ziua Europei. E o decizie pe care o salutăm, necesară, pentru a pleca în sfârșit de la psihoza militaristă care domnește în această zi, a nu mai împărți morții în buni și răi, în eroi și trădători, în ai noștri și ai voștri, ocupanți și eliberatori, învingători și învinși, pentru a ne comporta ca europenii, făcând loc spiritului concilierii, al toleranței, al unității în diversitate. Reacția lui Dodon a fost previzibilă, de porta-voce locală a lui Putin: că va încălca legea fundamentală a Republicii Moldova și nu va promulga această lege. Iarăși e problema „coordonatorului executiv”, căci el l-a preferat pe Dodon în locul Maiei Sandu. Să vedem cum o va rezolva.

În aceste condiții, care e rolul cetățenilor proeuropeni, se pune întrebarea. De privitori ca la teatru? Să urmărescă pasiv duelul mimat între Dodon și Plahotniuc, să comenteze posibilele atentate asupra „coordonatorului executiv”? Nu. Trebuie să ne apărăm interesele, să facem tot posibilul ca viitoarele alegeri parlamentare să nu ne prindă nepregătiți, în situația că nu avem pentru cine vota.