Îi va telefona Putin Maiei Sandu?

Semne diacritice

Maia Sandu a fost nevoită să calce moratoriul geopolitic drag inimii acumiștilor și socialiștilor, după ce au telefonat-o Iohannis și, apoi, Zelenski, invitând-o în musafirie. Ea planificase să meargă doar la Bruxelles, pentru a debloca finanțarea macrofinanciară, ca apoi să se dedice „dezoligarhizării”, dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg. Putea ea să refuze sau să se eschiveze invocând alte priorități, ca în cazul premierului rus Dmitri Medvedev? Cine ar răspunde că da, acela, probabil, nu studiază geografia, din care derivă geopolitica.

Cei care ne țistuiesc să nu mai vorbim despre limbă (despre limba română, de fapt) sau NATO, sau Crimeea, sau despre trupele ruse de pe teritoriul nostru, cei pe care îi deranjează țambalul integrării europene, pentru că astfel ne „dezbinăm”, îi supărăm pe rusofili și adepții integrării euroasiatice, ar trebui poate să conștientizeze că din Republica Moldova nu poți ieși decât prin România și Ucraina, că îmbunătățirea relațiilor cu Rusia, neglijând relațiile cu Ucraina sau chiar în detrimentul acestora, sunt, eufemistic vorbind, niște iluzii. Dacă ucrainenii au putut suspenda comunicarea pe calea ferată și pe calea aerului cu Rusia, credeți că i-ar opri „prietenia seculară moldo-slavă” să procedeze în mod similar cu tranzitul din Republica Moldova?

Prin urmare, vizita de joia trecută a Maiei Sandu la Kiev era de neevitat, obligatorie, deși ceva timp în urmă ea declara că nu știe când va merge în Ucraina. Invitând-o pe Maia Sandu, președintele Zelenski a exprimat, fără cuvinte, o atitudine moștenită de la Poroșenko față de omologul său Dodon, căruia nu-i rămâne decât să înghită gălușca ucraineană a doua oară (după ce a înghițit atâtea „sarmale” din partea lui Iohannis). Se pare însă că prim-ministra noastră a fost „instructată” bine de partenerii de alianță înainte de plecare. Ea nu a pronunțat defel numele Rusiei la Kiev, ceea ce, fiți de acord, e o „performanță” deloc întâmplătoare. Zelenski a vorbit în locul ei și despre trupele ruse de pe teritoriile ambelor state, și despre pericolul federalizării Republicii Moldova.

Sare în ochi faptul că, în cadrul conferinței de presă cu Zelenski, atunci când a susținut integritatea teritorială a Ucrainei, Maia Sandu s-a pronunțat în nume propriu, nu al Guvernului Republicii Moldova, cum s-ar fi cuvenit. „Susțin cu tărie integritatea teritorială a Ucrainei”, a spus ea, evitând în mod vizibil o referință concretă la Crimeea. Precizările necesare au fost făcute la întoarcere, în interviul pentru Radio Europa Liberă. Dar, conform unui proverb rusesc, e de preferat ca lingura să fie pusă pe masă în timpul mesei, nu după.

În schimb, Maia Sandu a scos în evidență soarta Nistrului și necesitatea controlului comun la frontieră, pentru a opri crima și contrabanda, „uitând” să menționeze că e vorba despre inițiative ale guvernării precedente. Aceasta ar fi încurcat-o să dedice mai mult de jumătate din discursul său în fața jurnaliștilor ucraineni lui Plahotniuc și „moștenirii” sale, lăsând „comerțul bilateral sau creșterea economică” pe planul doi, deoarece, crede ea, „provocările cu care ne confruntăm azi sunt de altă natură”. Chiar așa să fie? Creșterea economică nu e o problemă stringentă, printre cele prioritare?

Probabil, prim-ministra noastră se simte mai sigură, mai în largul său când perorează despre „dezoligarhizare” și mai are nevoie de timp până se va familiariza cu celelalte teme nu mai puțin urgente. Deși putea să amintească și el despre moștenirea lui Poroșenko, Zelenski a ignorat superior subiectul care a animat-o atât de mult pe invitata sa, încât ea nu a ținut cont că a vorbi despre oligarhie în Ucraina e ca și cum ai pomeni despre funie în casa spânzuratului.

Vizita Maiei Sandu la Kiev nu spală rușinea votării trădătoare a tandemului Năstase-Bătrâncea în folosul Rusiei la APCE (Andrei Năstase va trebui să viziteze Donbasul înainte de a fi primit la Kiev), dar repune, cel puțin, relațiile moldo-ucrainene pe făgașul vechi, „schizofrenic”, de până la 24 februarie 2019, când disprețul față de Dodon accentua prietenia lui Poroșenko cu premierul Pavel Filip. De data aceasta vor prieteni Zelenski și Maia Sandu.

Dodon va continua să se sacrifice pe altarul „restabilirii” relațiilor economice cu Rusia, dar nu se știe cât va mai dura monopolul său dacă, mâine-poimâine, după exemplul lui Iohannis, Zelenski și Angela Merkel, pe Maia Sandu o va telefona Putin, care a contribuit decisiv la accederea ei în funcția de prim-ministru. Ziceți că e imposibil?