Moldoveanul care a „înviat” icoane în Italia

Dăruire // „A picta o icoană e trecerea în altă lume. Arta nu are hotare. Ea cere sacrificii și dăruire. O condiție aproape obligatorie este că trebuie să ai multă liniște sufletească atunci când lucrezi. Pictorul dă suflare unei pânze”

Un om care vorbește și își cântă suferința în versuri. Un artist care dă viață culorilor și nu are frică să le împrăștie pe hârtie. Are un talent și o imaginație fără de margini, iar modestia este calitatea care îl caracterizează. Așa l-am cunoscut pe Iurie Brașoveanu, un grafician, poet și pictor din R. Moldova, născut în Copăceni, raionul Sângerei.

La cei 51 de ani ai săi are peste 200 de lucrări grafice și poezii publicate în reviste naționale și internaționale. A ilustrat 18 cărți cu tematică sacrală și este autorul a 12 icoane proprii, expuse în câteva biserici din Italia. A locuit 11 ani departe de casă – 10 ani în Italia și un an în Franța. Acolo a pus în valoare și a dat viață picturilor iconografice, tablourilor religioase, restaurărilor de mobilă și anticariat. De asemenea, creațiile lui au ajuns în mai multe țări, cum ar fi Germania, Spania, Franța și România. Chiar dacă timpul petrecut în Italia i-a adus multe succese, pictorul spune că străinătatea i-a transformat viața într-o așteptare. Dor de casă, părinți și copil.

20 de ani în pedagogie

Iurie Brașoveanu și-a dedicat o parte din viață meseriei de profesor. Timp de 20 de ani a predat artele plastice, lucru care îl făcea cu pasiune. Salariul mic și dorința de a-și susține fiul l-au făcut să apuce drumurile străinătății. În 2001 a plecat în Italia, iar primele zile printre străini l-au demoralizat. Mare i-a fost bucuria când a fost angajat în calitate de pictor într-un atelier în care se restaura mobilă veche. „Am plecat așa cum au făcut-o mulți alții. Era o necesitate. Un lucru, însă, am înțeles printre străini. Pot fi ramurile de argint și frunzele de aur, dar fructele sunt amare. Dulci sunt doar rădăcinile de acasă”, povestește înduioșat pictorul.

Scrie și poezii

Iurie Brașoveanu a muncit mereu și nu s-a rușinat niciodată de acest lucru. Până a păși și a se lansa în lumea culorilor, artistul a lucrat și în frig, pe ploi, la construcții și chiar în spitale. Scria poezii și picta atunci când îi venea muza, de multe ori se întâmpla în timpul nopții, la lumina lumânării. „Italienii pun un accent sporit pe lucrurile de anticariat. Am lucrat și în biserici, mănăstiri. Am restaurat pereții unei case de epocă, acolo lucram în frig și umezeală. Începusem să am probleme cu mâna și am fost nevoit să iau o pauză”, oftează pictorul. Artistul a fost impresionat de cultura și farmecul țărilor pe care le-a vizitat, dar spune că vine cu drag acasă. „Oamenii de acolo își iubesc țara, își păstrează tradițiile. Chiar și satele sunt mult mai îngrijite și mai curate decât orașele de la noi”, precizează graficianul.

Semnătură în trei lacrimi

Iurie Brașoveanu zice că, pentru a reda perfect un portret, trebuie să descopere caracterul acelei persoane. Pictura îi aduce liniște sufletească. În poeziile sale, însă, scrie ceea ce simte. Acolo își așterne durerile și gândurile neîmpărtășite. Adoră opera lui Eminescu și o așterne deseori în picturi grafice. O mare parte dintre ele o semnează cu trei stele, trei frunze sau trei lacrimi. Cifra 3 vine de la cele trei litere ale numelui său, scris în grafia chirilică. „Pasiunea pentru pictură vine din interior, din dragostea de a crea și a lăsa ceva frumos în urmă. A picta o icoană e trecerea în altă lume, unde simți un zbor spre mâna lui Dumnezeu”, explică pictorul, care a restaurat icoane datate din anii 1600 într-o mănăstire veche din Italia și a pictat icoane pentru iconostasul Bisericii creștin-ortodoxe ,,San Masimo” din Torino.

Apreciat de pictori străini

Pasiunea pentru pictură o are de mic. Iurie Brașoveanu este recunoscător părinților, care l-au ajutat și susținut în toate. „Eram pasionat de desen. Cred că nu era ușor pentru părinții mei să facă curat din urma mea, toți pereții din casă erau desenați”, povestește acesta. Graficianul este apreciat de numeroși pictori din Italia și Franța, iar poeziile sale au primit mai multe premii în R. Moldova, printre care Premiul anului 2008 (secțiunea Artă) și Premiul anului 2013, oferite de revista „Literatura și Arta”. „Un coleg din Italia m-a rugat să pictez o icoană pentru mama lui. Mi-a spus că-mi apreciază mult lucrările. Am întâlnit alt pictor și i-am propus să mă angajeze în atelierul său. Să fac curat, să șterg pensulele, praful. M-a privit câteva minute, apoi mi-a zis că nu își permite acest lucru. După ce mi-a văzut lucrările, mi-a zis că trebuie să lucrez pictor, dar nu servitor”, își amintește Iurie Brașoveanu.

Ioane proprii, unice în lume

Pictorul are mai multe icoane în versiune proprie, stil bizantin. El spune că sunt concepute după imaginația sa, cu sfinți, al căror chip nu există nicăieri în lume. Dintre aceste icoane, 12 sunt publicate în opt cărți de specialitate din Italia. O icoană este în posesia unui cardinal de la Vatican. Pictorul este autorul lucrării ,,Teodolinda - Regina Italiei”. De asemenea, artistul a pictat în întregime un altar și a restaurat două biserici și o mănăstire din R. Moldova. „Arta nu are hotare. Ea cere sacrificii și dăruire. O condiție aproape obligatorie este că trebuie să ai multă liniște sufletească atunci când lucrezi. Pictorul dă suflare unei pânze”, povestește artistul. Acesta regretă însă că în Italia nu mai sunt timpurile lui Michelangelo și Leonardo da Vinci. Potrivit lui, s-au schimbat curentele în artă, așa cum s-au schimbat și timpurile. „Modernismul și arta contemporană au deschis o altă pagină, dar eu admir clasicismul, care va dăinui în veacuri. El este baza tuturor cunoștințelor în artă”, precizează artistul.

R. Moldova este bogată, problema este în cultură și educație

În opinia lui Iurie Brașoveanu, R. Moldova este atât de bogată, încât ar putea fi a doua după Elveția. Artistul consideră că totul depinde de cultură, educație și respectul pentru patrie. Întrebat cum vede parcursul european al R. Moldova, pictorul ne spune că Europa e o comunitate de țări civilizate de la care se pot lua multe exemple. Iurie Brașoveanu afirmă că „înflorește” de fiecare dată când se întoarce acasă. Țara sa este pentru el un zbor și o înălțare. El susține că mulți cetățeni au plecat de acasă cu zâmbetul pe buze, dar cu lacrimi în suflet. „Dacă nu era dezastrul economic din țara noastră, toată lumea ar fi stat acasă”, oftează artistul.