Mărturia femeii care spune că S-A VINDECAT SINGURĂ de CANCER în numai 6 săptămâni

libertatea.ro

Brandon Bays este o americancă în vârstă de 61 de ani, căreia cancerul şi lupta cu el i-au oferit o nouă perspectivă asupra vieţii. Pentru că a reuşit să vadă dincolo de lucrurile mărunte care îi acaparau existenţa şi a descoperit reţeta fericirii, ea spune că s-a vindecat de cumplita boală. Totul în numai 6 săptămâni şi jumătate.

Brandon Bays vorbeşte, într-un interviu, despre călătoria ei în noua viaţă, despre cartea inspirată de aici - “The Journey” - şi despre fatalitatea românească, ce nu ne dă pace nici acum, în era gândirii deschise şi a desprinderii de tradiţii.

După al treilea contact al său cu România, americanca spune că ne-a găsit la fel de pesimişti şi de lipsiţi de mândrie naţională, la fel de pierduţi în reguli pe care le facem pentru a ne împotrivi lor.

Când a început călătoria dumneavoastră personală şi ce a presupus ea?

De la o vârstă destul de fragedă, când am început să conştientizez că viaţa înseamnă mai mult decât ceea ce percepem la nivel fizic, şi până la vârsta primei maturităţi, am fost într-o continuă căutare spirituală. Aşa că am început să studiez numeroase religii, filosofii, tradiţii, căutând în fiecare dintre ele răspunsuri şi, eventual, alternative reale de vindecare. Trăiam o viaţă vibrantă, împlinită sau... cel puţin aşa credeam eu.

Când am împlinit 39 de ani, totul s-a schimbat radical. În ciuda vieţii perfecte pe care o duceam, deşi făcusem până atunci lucrurile „ca la carte”, m-am trezit cu o tumoare de dimensiunile unei mingii de baschet. Acesta a fost duşul rece pe care l-am primit, palma care m-a adus în lumea adevărată, dominată de durere şi traumă şi de răni deschise care mă împiedicaseră până atunci să văd cine sunt cu adevărat.

Tumoarea a fost cel mai mare dar al meu, care m-a adus cu piciorele pe pământ şi m-a învăţat să-mi trăiesc viaţa din plin şi să mă bucur şi de cea mai mică realizare. Am pus în practică tot ce am învăţat în acest timp şi m-am vindecat complet şi natural de această tumoare într-un proces ce a durat numai şase săptămâni şi jumătate.

Odată cu vindecarea, consideraţi că s-a sfârşit şi călătoria, sau v-aţi propus să atingeţi un anumit orizont?

Răsplata pe care ei i-o ofer vieţii este că mă ţine în perfectă puternică pentru a duce şi celorlalţi mesajul de care au cu siguranţă nevoie. O experienţă de viaţă ca aceea pe care am trăit-o eu este un dar extraordinar, care îmi permite să înţeleg pe care în petrec este o binecuvântare, iar pentru aceasta sunt foarte recunoscătoare.

Nu am bănuit niciodată ce mi se pregăteşte şi ce planuri are viaţa cu mine. Tot ce pot face acum este să ascult, să am încredere şi să fiu prezentă, în aşteptarea a ceea ce ne oferă viitorul.

Cum vă primesc oamenii povestea?

Povestea mea, pe care am împărtăşit-o tuturor în cartea “The Journey”/ “Călătoria” este pentru orice persoană obişnuită, pentru orice care înţelege că viaţa înseamnă mai mult decât o existenţă banală, la care ne aşteptăm, în general, cu toţii. Povestea mea este pentru oricine a căutat vreodată răspunsuri grele la întrebările şi provocările vieţii şi care vor să afle metoda “cum să” pentru a-şi trăi propriile vieţi la potenţial nemărginit.

Când mi-am scris povestea, am imaginat o persoană obişnuită, într-un oraş obişnuit, care trăia o viaţă comună. După ce au citit-o, mulţi mi-au mărturisit că se regăsesc în ea. De fapt, metoda “călătoria” permite oamenilor să fie deschişi sentimentului de libertate, să ajungă în acel punct în care simt împlinirea şi găsesc vindecarea prin iertare. Fiecare dintre noi are diferite probleme de natură emoţională, spirituală şi fizică, pe care le-a experimentat cel puţin o dată în viaţă. Important este să găseşti calea de a te “curăţa” de aceste traume şi blocaje.

De ce v-ar urma cineva exemplul?

O mare parte din popularitatea “Călătoriei” se datorează faptului că ea îi ajută pe oameni să sape în adâncime, să facă o introspecţie profundă, până la rădăcina propriei lor persoane şi să descopere de unde vine auto-sabotajul şi astfel să elimine acele elemente care le strică vieţile. Abia atunci, când scapi de tot ce te înfrânează şi îţi face rău, poţi spune că începi să trăieşti cu adevărat.

Cartea mea nu predică nimic despre credinţă şi nu oferă alternative religioase pentru viaţă, ci se bazează pe experienţa direct, aflată la îndemâna oricui doreşte să se oprească şi să caute în interiorul său. Dacă îţi doreşti cu adevărat să pui capăt prezentului tău deloc roz şi eşti dispus să priveşti înainte şi să cauţi resurse în propria persoană, atunci îţi poţi schimba viaţa în bine.

Care este reţeta fericirii?

Numără bucuriile din viaţa ta. Ne concentrăm atât de mult pe partea negativă a vieţii – asupra a ce merge prost, a ce lipseşte – încât adesea uităm că în viaţa noastră există şi lucruri frumoase. Recunoştinţa atrage după sine frumuseţe, aşa că faceţi-vă timp în fiecare zi să vă concentraţi sau chiar să scrieţi câteva cuvinte de mulţumire vieţii. Începeţi cu lucrurile mărunte şi lăsaţi apoi totul să curgă de la sine, pentru că toate răspunsurile se află la voi.

Încetaţi să mai jucaţi jocul victimei, al ruşinii şi ai vinei care nu fac altceva să vă afunde în autocompătimire şi să vă prelungească suferinţa.

Este bine să fiţi sinceri cu defectele şi cu slăbiciunile voastre şi să vi le acceptaţi pentru totdeauna. Doar aşa puteţi fi fericiţi.

Ce ne otrăveşte viaţa cel mai mult?

Acum pot vorbi doar din punctul meu de vedere şi din experienţa ultimilor 20 de ani în am scos la suprafaţă multe amintiri, convingeri limitate şi experienţe de viaţă aparente. Cu o mamă din Europa, am purtat în mine, ca, de altfel, foarte mulţi ani europeni, vina celor întâmplate la cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest sentiment de vinovăţie, care se pare că sălăşluieşte în ADN-ul nostru, este cel care ne otrăveşte vieţile.

Cum vi se par românii? Ce ne distinge, ce ne lipseşte?

Sentimentul meu referitor la români este că se luptă prea mult. Au suflete bune, dar se află în ei un sentiment acut de rebeliune. Încearcă să se adapteze tutror regulilor sociale dar, în loc să facă asta, se trezesc că luptă contra lor.

Şi am mai constatat cu o mare tristeţe că nu au nici un pic de mândrie că sunt români – iar pentru asta chiar nu văd niciun motiv. Aveţi o cultură extraordinară, arta şi ştiinţa, la fel, aveţi atâtea lucruri de valoare! Şi, cu toate acestea, nu ştiţi să le puneţi în valoare.

Sper din tot sufletul că veţi ridica acest văl de pe lumina care se află asupra României.

Sursa: Libertatea.ro