INTERVIU // George Volceanov, unul dintre cei mai apreciați traducători români ai momentului: „Afilierea Republicii Moldova la circuitul european al festivalurilor Shakespeare este o formă de integrare europeană”

George Volceanov: „Am îndrăznit să-i propun domnului Sergiu Prodan, ministrul Culturii, să-și imagineze o ediție viitoare organizată de un consorțiu de două-trei teatre. Dacă vrem să ne unim cu Europa, să fim, în primul rând, uniți între noi”

Irina Nechit: Rețeaua europeană a festivalurilor Shakespeare a fost înființată în martie 2010. Începând cu octombrie 2024, intră și Chișinăul în această rețea. Stimate dle George Volceanov, vă propun să discutăm despre cele patru zile ale FIS din Republica Moldova.

George Volceanov:Recent am publicat în revista literară Viața românească (nr. 7-8/2024) câteva însemnări prilejuite de Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova, desfășurat în luna mai a acestui an. Doar câteva luni mai târziu, am fost invitat la primul festival dedicat Marelui Will de cealaltă parte a Prutului...

Apropierea mea de teatrul moldovenesc i-o datorez regizorului Mihai Țărnă, tot așa cum și el îmi datorează dreptul de a folosi traducerile celei mai recente ediții a integralei Shakespeare în limba română – traduceri eliberate de cenzura și autocenzura practicate în regimul comunist, al „glorioșilor ani” când România încă se mai afla sub ocupația „glorioasei” Armate Roșii.

Am vizionat cu emoție și uimire superbele montări ale lui Țărnă – „Furtuna”, „Regele Lear”, „Restul e tăcere”, „Macbeth”. Colaborarea noastră a dus la momentul întâlnirii cu Nicoleta Cinpoeș (eminent shakespeareolog sucevean cu o strălucită carieră universitară desfășurată în Marea Britanie) și Philip Parr (un distins regizor englez, directorul rețelei festivalurilor Shakespeare din Europa).

Din această întâlnire s-a născut ideea afilierii R. Moldova la circuitul european al festivalurilor Shakespeare: dacă vreți, este și asta o formă de integrare europeană.

Zilele Shakespeare la Chișinău sunt, așadar, rodul eforturilor depuse de frații Mihai și Nicu Țărnă (directorul Teatrului Fără Nume), Nicoleta Cinpoeș și Philip Parr, cu sprijinul generos al Guvernului Republicii Moldova.

Au fost patru zile dense, cu un program bogat în evenimente, cu spectacole dublate de sesiuni de comunicări destinate publicului larg.

La deschiderea Festivalului a avut loc premiera spectacolului „Visul unei nopți de vară” în regia lui Mihai Țărnă, producție a Teatrului Fără Nume...

Acest „Vis...” a fost cea de-a 41-a montare pe textele ediției Shakespeare coordonate de mine, încheiată în noiembrie 2019. Traducerea impecabilă, de un comic savuros, îi aparține lui Horia Gârbea.

În acest spectacol au debutat cei nouă tineri actori angajați cu doar câteva luni în urmă – și trebuie să spun că cu toții au pășit cu dreptul în carieră, debutând tocmai într-o piesă a celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor.

Prima parte, până la antract, a fost un tur de forță, în care imaginația regizorală a demonstrat că replici și cuvinte familiare publicului pot transmite un mesaj nou, nebănuit, prin schimbarea gesticii și a expresiei corporale.

A doua parte a spectacolului a propus un final alternativ, scris de Mihai Țărnă, ce răstoarnă socotelile de acasă ale spectatorului, propunând o viziune proprie, potrivit căreia dragostea dintre muritori și ființele supranaturale este, totuși, posibilă... într-un spectacol solid, bine primit de publicul local și oaspeții străini, o montare căreia îi întrevăd o viață lungă.

Spectatorii au urmărit, în cadrul Festivalului, și reprezentații consacrate unor personaje de referință din opera shakespeariană.

Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște a prezentat spectacolul „Richard 3. Omul”, un one-man show cu Liviu Cheloiu, construit pe un decupaj de replici din „Henric al VI-lea”, Partea a treia și „Richard al III-lea”.

În condițiile crizei economice globale, piesele istorice ale lui Shakespeare, cu zeci de personaje în distribuție, sunt tot mai rar montate ca atare, existând tendința de-a fi înlocuite de recitaluri ale unor actori virtuoși, care aduc în prim-plan caracterul și psihologia protagoniștilor ce dau titlul respectivelor piese.

Un astfel de spectacol (jucat în ziua a treia a Festivalului) a realizat și Philip Parr (Teatrul Parrabbola, Anglia), distribuindu-l pe talentatul actor australian Brett Brown în rolul din „Henric al V-lea. Omul și monarhul”, un colaj de texte decupate din „Henric al IV-lea”, Partea întâi și Partea a doua, „Henric al V-lea” și „Henric al VI-lea”, Partea întâi.

Ce impresii v-a lăsat „Furtuna” adusă din Ucraina?

Tulburătoarea montare a „Furtunii” propusă de Teatrul Național Dramatic Maria Zankovetska din Lvov (regia: Oxana Dmitrieva) este o metaforă a ororilor ce se petrec la doi pași de noi, a brutalei agresiuni rusești din Ucraina. Metafora vizuală dominantă, cornul de rinocer (element de decor și recuzită scenică), reluată în fel și chip, transmitea tocmai ideea violenței oarbe, necontrolate.

„Furtuna” lui Shakespeare este o piesă despre trădare, uzurparea unor drepturi, prigoană, dar și iertare și împăcare. Iertarea și împăcarea lipsesc din spectacolul ucrainean, care se termină brusc, fără o concluzie logică – tot o trimitere la odiosul război al cărui final rămâne incert pentru toată lumea. Publicul din sală, în majoritate ucrainean, nu pare să fi fost pe aceeași lungime de undă cu mesajul transmis de actori: poate că, așa cum crede doamna Zinaida Țărnă, acesta nu a fost transmis într-un mod suficient de clar.

Acum doi ani, „Macbeth”-ul lui Mihai Țărnă a transmis fiori publicului din sală în scenele măcelurilor ce trimiteau la masacrul de la Bucea.

Actori din România, Republica Moldova, Coreea de Sud joacă în „Hamlet liber”. V-a cucerit această versiune a piesei „Hamlet”?

E un experiment dramatic interesant, ni l-a a propus regizorul târgoviștean M.C. Ranin.

„Hamlet liber” este o coproducție româno-moldavo-sud-coreeană jucată în două limbi. Publicul familiarizat cu acțiunea piesei n-a fost deranjat de faptul că replicile din limba română se împleteau cu cele din coreeană, jocul actorilor umplând în chip firesc golurile create de limba necunoscută.

Au strălucit în distribuție Liviu Cheloiu (un Claudiu puternic, expresiv), Hyeongdong Lee (Hamlet), Ion Munteanu (Polonius), Sasa Jeong (Horațio) și formidabila Andreea Stanciu (Ofelia).

V-a binedispus și comedia din finalul Festivalului, „12 șoapte în a 12-a noapte”?

Acest spectacol al Teatrului Fără Nume este inspirat din „A douăsprezecea noapte”. A fost un spectacol antrenant, de un comic debordant, în care au excelat actorii distribuiți în rolurile personajelor comice (Valentin Munteanu – Sir Toby, Vitalie Jacotă – Sir Andrew și Anatol Durbală – Malvolio). Mihai Țărnă a demonstrat încă o dată că este unul dintre marii regizori ai momentului.

Cred că va deveni un regizor și mai mare, de talie mondială, când va înțelege, asemenea unor uriași precursori precum Peter Brook, Yukio Ninagawa sau Alexandru Tocilescu, că rolul regizorului este acela de curea de transmisie între autor (text de spectacol) și spectator.

Nu trebuie neapărat să modifici acțiunea, să propui începuturi sau finaluri alternative, să introduci ALTE texte în textul shakespearian (care abundă, el însuși, în împrumuturi textuale) ca să construiești un spectacol de succes. De altfel, majoritatea regizorilor de azi preferă formula de spectacol „după Shakespeare” în loc de „de Shakespeare”.

Acest complex de superioritate afișat în raport cu Marele Will s-ar putea să trădeze, de fapt, slăbiciunile celor ce recurg la adaptări nelalocul lor. Eu zic așa: să-l lăsăm pe Shakespeare să fie Shakespeare. El rămâne contemporanul nostru și fără să-l „ajutăm” cu găselnițele noastre cu care, de fapt, îi facem o defavoare.

Una peste alta, festivalul a fost un succes, iar organizatorii au mulțumit în ultima seară tuturor celor implicați în susținerea financiară, logistică și artistică a acestui remarcabil eveniment.

Personal, am îndrăznit să-i propun domnului Sergiu Prodan, ministrul Culturii, să-și imagineze o ediție viitoare organizată de un consorțiu de două-trei teatre. Dacă vrem să ne unim cu Europa, să fim, în primul rând, uniți între noi. Și mi-ar plăcea să văd la viitoarea ediție a festivalului și o trupă de limba rusă, fiindcă, indiferent de limba pe care o vorbim, într-o Europă unită se cuvine să avem aspirații și idealuri comune.

În spațiul cultural românesc, trupele de teatru de limbă maghiară, de pildă, sunt extrem de apreciate, invitate în festivaluri și premiate în cadrul Galelor UNITER. Enclavizarea nu folosește nimănui.

Vă mulțumesc mult pentru interviu!

GEORGE VOLCEANOV este un reputat anglist și lexicograf, precum și unul dintre cei mai apreciați traducători români ai momentului, cu peste șaizeci de volume traduse din limbile engleză și maghiară. A inițiat și coordonat proiectul editorial „Un Shakespeare pentru mileniul trei”. Activitatea de traducător i-a fost încununată de numeroase premii acordate de Uniunea Scriitorilor, British Council, Muzeul Național al Literaturii Române etc.

Monografia Întoarcerea la Marele Will sau Reconsiderarea canonului shakespearian (Editura Tracus Arte, 2020) i-a fost distinsă cu Premiul Scriitorul lunii decembrie 2020 acordat de Uniunea Scriitorilor și Premiul pentru literatură comparată pe anul 2020 acordat de Asociația de Literatură Generală și Comparată din România.