Luminița Voina-Răuț, scriitoare, traducătoare din România: „Mi-au plăcut oamenii, platanii, librăriile din Chișinău, am văzut pentru prima dată Nistrul. Sperăm că Republica Moldova va intra în UE”

INTERVIU // „Nu cred că sunteți la un capăt de lume, pentru că în primul rând aveți un președinte, Maia Sandu, care luptă pentru ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană și, cu ajutorul lui Dumnezeu, va reuși. Eu consider că Republica Moldova este o bucățică din noi, deci nu puteți fi la un capăt de lume”

Irina Nechit: Dragă Luminița Voina-Răuț, ai vizitat Chișinăul pentru prima dată, ca invitată la ediția curentă a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT Chișinău (26 – 29 septembrie 2024). Ce a însemnat pentru tine participarea la FILIT, unul dintre cele mai importante festivaluri de literatură și traducere din Europa?

Luminița Voina-Răuț: A fost o mare bucurie să particip la acest festival, le mulțumesc pentru invitație lui Narcis Afrăsinei, fondatorul FILIT Chișinău, directorul adjunct al Institutului Cultural Român și președintele EUNIC Chișinău, precum și Aurei Revenco, directoarea executivă a festivalului FILIT Chișinău și a Fundației KA-TET.

Volumul dramaturgului Josep Maria Miró, „Traversarea”, proaspăt editat de Fundația KA-TET, include 5 piese traduse de tine din spaniolă în română. Acest volum a fost lansat în cadrul FILIT Chișinău. Spune-mi, te rog, când ai realizat traducerile? Prin ce te-a captivat creația acestui cunoscut dramaturg spaniol?

Am început să traduc în anul 2015,la sugestia Alinei Nelega. Am fost încântată de dramaturgia lui Josep Maria Miró, tradus și montat în Europa, SUA, Brazilia, Argentina, și care a obținut de două ori prestigiosul premiu Born pentru creațiile sale dramatice, precum și alte premii.

Este un dramaturg foarte profund, interesat de niște teme actuale care ne privesc pe toți, de exemplu, abuzul – social, sexual, afectiv, abordează de asemenea tema străinului (străin de comunitate, dar și emigrantul), are o privire lucidă asupra vieții, a realității, tot timpul pune probleme etice, morale. Volumul „Traversarea”, apărut la editura KA-TET din Chișinău, inlcude 5 piese traduse de mine: „Principiul Arhimede”, „Nerium park”, „Traversarea”, „Timp sălbatic”, „Cel mai frumos corp, găsit vreodată în acest loc”. Vreau să mulțumsc Institutului Cervantes și Alinei Cantacuzino pentru sprijinul dat pentru ca Josep Maria Miró să poată veni la Chișinău.

Ce impresii ți-a lăsat spectacolul-lectură „Traversarea” de Josep Maria Miró, în regia Marianei Cămărășan, prezentat de Teatrul Fără Nume?

Mariana Cămărășan este o regizoare extraordinară, i-am văzut câteva spectacole în România. În spectacolul-lectură „Traversarea” realizat de ea la Chișinău, cu actori ai Teatrului Fără Nume,Mariana ne-a arătat din nou că are talentul de a trece dincolo de ideile autorului.

Mi-au plăcut mult actorii, în special Antonia Barancea în rolul Ceciliei, toți actorii din distribuție sunt foarte buni. Lectura ne-a transmis emoția, dramatismul, poezia textului.

Știu că ai rădăcini basarabene și că demult ți-ai dorit să vii în Republica Moldova. Cum a fost prima ta călătorie la Chișinău? Ce te-a surprins în R. Moldova? Ce te-a încântat?

Da, am rădăcini basarabene. Mama mea povestea că bunicii ei au venit din Basarabia, cred că din zona Cahul. Eu țin minte că pe un perete, în casa bunicilor, era o poză mare cu străbunica mea cu maramă albă pe cap și îmbrăcată toată în negru, de sus până jos. Străbunicul meu a suferit foarte mult, era orb când a venit în România. S-au stabilit la Săcele, lângă Brașov, acolo au făcut casa, acolo a trăit bunica și cei cinci frați ai ei.

Demult îmi doream să vin în Republica Moldova și am fost fericită să ajung la Chișinău. În primul rând, m-au impresionat oamenii, sunt bucuroasă că am intrat în contact cu ei. M-au surprins voluntarii FILIT, elevi de la Liceul „Spiru Haret”, mi-a plăcut maturitatea acestor copii. Am avut și o întâlnire emoționantă cu studenții de la Facultatea de Litere a ULIM.

În una din zile, am fost la Muzeul Național de Arte și, după ce am văzut sălile de la parter, am urcat la etaj, unde am ascultat vrăjită o repetiție a tinerilor vioriști, apoi am rămas la concertul lor – erau elevi ai Liceului de Muzică „Ciprian Porumbescu”, discipoli ai doamnei Galina Buinovschi. Copiii au interpretat impecabil piese foarte dificile, ale unor mari compozitori, le-am remarcat profesionalismul, a fost un concert extraordinar!

În Chișinău mi-a mai plăcut curățenia, începând din Aeroport, sunt curate și străzile, bulevardele. Mi-a plăcut parcul din centru, cu platani înalți care dădeau umbră, iar printre crengile lor se vedea soarele. M-au impresionat și librăriile, mi-am luat câteva cărți ale unor autori din Republica Moldova pe care am și început să le citesc.

Am fost încântată și de călătoria spre satele de pe Nistru, din preajma barajului de la Dubăsari. Nistrul e spectaculos, mi-a părut că seamănă cu Dunărea.

Îi mulțumesc fotografei Nadejda Roșcovanu că ne-a dus încolo, ne-a arătat locurile ei natale, am văzut și râul Răut care se varsă în Nistru. Am trăit niște sentimente pe care nu pot să le descriu. Mă gândeam că acela de fapt era teritoriu românesc, pierdut de noi. M-a tulburat faptul că de pe malul drept e greu de trecut pe malul stâng, iar din Transnistria oamenii trec ușor peste acest râu care încă e o frontieră. Am văzut cum niște femei de pe malul stâng veneau pe barajul hidrocentralei, fără să le fie cerute actele, veneau pe jos, să ia apă de la un izvor de lângă satul Ustia.

Am traversat câteva sate basarabene și am văzut că pământul e arat, străzile sunt amenajate, îngrijite, pe un imaș am văzut cum niște copii se jucau lângă cai.


Luminița Voina-Răuț pe barajul de la Dubăsari, văzând pentru prima dată Nistrul. 28 septembrie 2024

Au fost și lucruri care te-au decepționat în R. Moldova?

Puține au fost lucrurile care m-au decepționat, de exemplu, blocurile comuniste care sunt ca și la noi, în România. Sunt niște clădiri înalte, drepte, în stil sovietic, care nu trezesc admirație, din păcate.

De-a lungul anilor, ai tradus cărți ale unor mari romancieri și peste 90 de piese de teatru din dramaturgi spanioli și latinoamericani, ai obținut premii importante pentru traduceri. Cum crezi, literatura română a evoluat și datorită traducerilor?

Literatura română a evoluat mult datorită traducerilor. Dacă intri într-o librărie din România, rafturile sunt pline de cărți traduse, acestea au și un public numeros. Se fac și reeditări ale multor traduceri. De exemplu, eu am tradus Julio Cortázar și au existat vreo 5 reeditări ale volumului său apărut inițial la editura Minerva, în colecția „Bibloteca pentru toți”. Ulterior s-au făcut reeditări la Polirom, apoi la editura Art. Va fi reeditată și traducerea din Luis Buñuel, tot la ed. Art.

Cred că este un mare interes pentru literatura scrisă în spaniolă, eu am tradus și din Mario Vargas Llosa, Ernesto Sábato, Pablo Neruda ș.a. Am scris și o piesă de teatru care se numește „Negri de fericire” („Hartos de Felicidad”) care a fost tradusă în spaniolă de către Alina Daniela Popescu și publicată și lansată la Madrid.

Vorbește-mi de întâlnirea ta cu Mario Vargas Llosa...

Eu i-am tradus romanul „Peștele în apă”, în 1995, volumul a apărut la editura Universal Dalsi. La lansarea care s-a ținut în Palatul Vernescu au fost peste 500 de oameni, era mare buluceală, săracul autor nu mai putea să respire. Apoi ne-am mai întâlnit de trei ori, cu prilejul diferitor lansări, evenimente, în București, Cluj, Madrid.

Călătoriile sunt o pasiune a ta? De câte ori pe an călătorești?

Călătoriile, da, sunt o pasiune a mea, de mică aveam un dor de ducă. Dar, în același timp, nu am „gena emigrantului”, n-aș putea trăi departe de țara mea.

Mulți ani am lucrat la Teatrul Bulandra, am fost cu acest teatru prin turnee în Columbia, Mexic, China, Japonia, prin Europa.

Ca traducător, am fost în câteva case de creație din Germania, Grecia, Suedia, Letonia, am călătorit mult în Spania.

Dar, precum îți spuneam, fiecare plecare e cu dus și întors.


Luminița Voina-Răuț cu celebrul Mario Vargas Llosa, Cluj, 2013

Crezi că R. Moldova e la un capăt de lume?

Nu cred că sunteți la un capăt de lume, pentru că în primul rând aveți un președinte, Maia Sandu, care luptă pentru ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană și, cu ajutorul lui Dumnezeu, va reuși.

Eu consider că Republica Moldova este o bucățică din noi, deci nu puteți fi la un capăt de lume.

Felicitări pentru nominalizarea la Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cartea pentru copii „Copilărie, numele tău e Roșu”, cu ilustrații superbe de Irina Dobrescu. Ce ai descoperit, ca autor, scriind această carte? Ai creat personajele gândindu-te și la întâmplări din propria copilărie?

Cartea „Copilărie, numele tău e Roșu” e inspirată de nepoțica mea, Iulia. Ea are o jucărie – un păpușoi cu hăinuțe roșii, pe care l-a numit Roșu, acesta e personajul principal al cărții.

Nu este ușor de scris o carte pentru copii, am încercat și stilistic să folosesc o limbă română deosebită, curgătoare, expresivă, să aibă și imagini poetice. Am creat personaje, situații gândindu-mă și la propria mea copilărie, încercând să recuperez orașul natal, Brașov, în care am trăit doar 19 ani.

Deși în București trăiesc de peste patru decenii, sufletul meu a rămas tot în Brașov și voi lansa cartea și acolo.


Volum de Josep Maria Miró, tradus de Luminița Voina-Răuț, lansat în cadrul FILIT Chișinău 2024

Care ar fi mesajul tău pentru cititorii basarabeni?

Mi se pare fenomenal faptul că a fost organizată deja ediția a doua a Festivalului FILIT Chișinău, felicitări organizatorilor. Datorită festivalului, devine mai vie, mai intensă comunicarea dintre scriitori, traducători și cititori.

M-a bucurat în special prezența tinerilor, îi îndemn să mai vină la astfel de evenimente și să se pună la curent cu aparițiile editoriale din literatura contemporană.

Mărturisesc că mi-aș dori să mai vin la Chișinău, sper să mai fiu invitată și la alte ediții ale FILIT.

Mulțumesc pentru interviu, dragă Luminița, succes în continuare!