Mafiotul de o brutalitate cumplită care a îngrozit America

sursa: descopera.ro

La 17 octombrie 1931, Al Capone a fost condamnat pentru evaziune fiscală şi închis pentru 11 ani.

Alphonse Gabriel Capone s-a născut în 1899. Era al patrulea copil al unui frizer și al unei croitorese, originari din sudul Italiei și emigrați în SUA în 1893.

La începutul secolului XX, străzile New York-ului erau terorizate de bande, alcătuite mai ales din emigranți de felurite neamuri și aflate permanent în război unele cu altele. După un scurt periplu prin astfel de organizații, mai mici, Al Capone s-a alăturat uneia dintre cele mai vestite grupări, cunoscută sub numele de Five Points Gang. (Five Points era o intersecție din Manhattan, de unde porneau cinci străzi).

În 1921, împreună cu familia sa (se căsătorise între timp) s-a mutat la Chicago, care avea să devină orașul-emblemă al gangsterismului. Aici, diferitele bande - aparținând unor grupuri de crimă organizată, numite la noi, deși nu întotdeauna corect, mafii - se luptau între ele pentru acapararea unei felii cât mai mari din piață clandestină a băuturilor alcoolice. Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeză și cea italiană. Capone a intrat în banda numită Chicago Outfit și, de-a lungul epocii prohibiției, prezența sa la Chicago a dus orașul la un nivel de violență pe care nu-l mai cunoscuse până atunci.

În 1923, la Chicago, a fost ales ca primar William Emmet Dever, sub a cărui conducere presiunile asupra bandelor s-au întețit. Orașul încerca să scape de organizațiile mafiote care răspândeau teroare. Pentru a scăpa, la rândul său, de hăituiala poliției din Chicago, Al Capone a hotărât să-și mute cartierul general la Cicero, un orășel din apropiere de Chicago (fără a renunța însă la afacerile pe care le desfășura în marele oraș).

Capone și banda sa au pus stăpânire pe Cicero cu o brutalitate cumplită: au eliminat întâi mafia locală, irlandeză, condusă de frații O'Donnell. Războiul între bandele rivale s-a încheiat cu peste 200 de morți.

După care au urmat noile alegeri: oamenii erau așteptați în centrele de votare de către ciracii lui Capone și siliți, sub amenințare, să voteze cu candidatul mafiei, care a câștigat alegerile la mare distanță de oponenți. Câteva săptămâni mai târziu, noul primar a încercat să se emancipeze, declarând că va lupta îndârjit împotriva gangsterilor. Al Capone în persoană l-a azvârlit jos pe scările primăriei, o demonstrație de forță menită să arate tuturor cine era acum stăpân în Cicero.

Organizația mafiotă condusă de Capone își obținea veniturile patronând stabilimente de jocuri de noroc și prostituție, dar mai ales din comerțul ilegal cu băuturi spirtoase. Banda Chicago Outfit controla o felie zdravănă din piața neagră din Chicago, desfășurând activități care, după cum s-a estimat, aducea venituri de cca. 100 milioane de dolari anual. Camioane întregi încărcate cu băuturi alcoolice cărau marfă de la distileriile clandestine din regiune spre barurile ilegale care răsăriseră cu miile la Chicago, tocmai din cauza prohibiției. O practică foarte curentă era deturnarea, prin forță, a unor încărcături de alcool ale unor bande adverse. Mafiile concurau între ele, nu rareori războiul comercial degenerând într-un război adevărat, cu împușcături și morți.

Omorurile petrecute cu asemenea prilejuri hrăneau permanent dorința de răzbunare a membrilor grupărilor mafiote, sentiment care, adăugându-se dorinței de câștig, întreținea starea de război între bandele rivale și climatul de violență care a conferit orașului Chicago o tristă faimă în anii '20 și '30 și i-a adus porecla de Oraș al Gangsterilor.

Una dintre cele mai crude operațiuni ordonate de Capone și duse la îndeplinire de banda sa a fost așa-numitul Masacru de Sf. Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revanșă pentru necazurile pe care i le făcea banda rivală North Side, a lui Bugs Moran, o altă figură gangsterească de primă mărime a Americii anilor '20 și '30.

În dimineața zilei de 14 februarie 1929, câțiva membri ai bandei Chicago Outfit, deghizați în polițiști, au intrat într-un depozit unde se găsea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au găsit înăuntru șapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afară și i-au pus să se alinieze în fața unui zid. Convinși că au de-a face cu polițiști adevărați, gangsterii s-au supus liniștiți, crezând că e vorba despre o razie ca oricare alta dinte multele de care avuseseră parte până atunci. Dar, când au fost cu toții înșirați în fața zidului, au ieșit brusc la iveală alți oameni ai lui Capone, înarmați, care i-au secerat pe cei șapte cu sute de gloanțe, fără ca vreunul să fi putut schița măcar un semn de împotrivire.

Fotografiile apărute în zilele următoare în ziare, înfățișând cele șapte cadavre ciuruite de gloanțe și prăbușite la picioarele zidului, într-o baltă de sânge, au șocat publicul american și l-au întors împotriva lui Al Capone, transformându-l pe acesta în inamicul public de care autoritățile trebuiau, cu orice preț, să scape.

Fiecare naș își are nașul

Dacă se poate spune despre un singur om că a avut rolul principal în neutralizarea lui Capone și destrămarea imperiului său comercial, acel om ar fi Eliot Ness. Într-o vreme în care mare parte dintre funcționarii publici și forțele polițienești din Chicago erau corupte, permițând gangsterilor să-și desfășoare nestingheriți activitățile lor ilegale, Eliot Ness, agent al Biroului Prohibiției, a fost însărcinat să ajute orașul Chicago să scape de Al Capone și de activitățile sale care încălcau Legea Volstead.

Eliot Ness a devenit conducătorul unui grup de 11 agenți, supranumiți The Untouchables, curajoși și incoruptibili, cărora li s-a datorat, în mare măsură, distrugerea lui Al Capone și a regatului său. Mai târziu, a contribuit la succes și faptul că, în 1933, legea prohibiției a fost abolită, ceea ce i-a lăsat pe gangsterii implicați în contrabanda cu alcool fără principala lor sursă de venituri.

Elliot Ness și „Incoruptibilii” săi

Înregistrând convorbiri pentru a obține informații, interceptând transporturile de alcool, organizând raiduri în distileriile ilegale și în barurile clandestine și închizându-le rând pe rând, Ness a slăbit, încet, dar sigur, puterea lui Capone.

În 1931, gangsterul a fost trimis în judecată. Culmea ironiei: deși Al Capone a fost regele mafiot al comerțului clandestin cu băutură, el n-a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii prohibiției. Inițial, el a fost acuzat de evaziune fiscală și încălcarea legii Volstead, dar această din urmă acuzație a fost ulterior retrasă, iar motivul pentru care Capone a intrat, în cele din urmă, la închisoare a fost evaziunea fiscală. Totuși, eforturile lui Ness și ale echipei sale au avut o contribuție imensă la doborârea lui Capone.

Elliot Ness

A urmat un lung proces care, în ciuda încercărilor lui Capone (demascate de oamenii lui Ness) de a-i mitui și intimida pe jurați, s-a sfârșit cu o sentință de 11 ani de închisoare. În 1932, Al Capone a fost încarcerat la penitenciarul din Atlanta, apoi a fost transferat la Alcatraz. În vreme ce își ispașea pedeapsa între zidurile închisorii, afară imperiul său comercial se prăbușea: în 1933, după 14 ani de prohibiție, America, sătulă de o interdicție care făcuse mult mai mult rău decât bine, abolea legea Volstead și se întorcea la moravurile libere de dinainte de 1919.

În 1939, Al Capone a fost transferat de la Alcatraz într-o închisoare din California, iar în luna noiembrie a aceluiași an, a fost eliberat condiționat. Dar nu mai era omul care fusese, gangsterul crud și nemilos care înspăimântase Chicago și întreg Vestul Mijlociu.

Era bolnav, slăbit, cu mintea rătăcită, doborât de sifilisul contractat în tinerețe și care îi afectase acum sistemul nervos. A murit în 1947. Amintirea sa - o amintire urâtă, de altfel, a unei lumi a terorii, plină de cruzime și moarte - trăiește încă în zeci de cărți și filme inspirate de el - nu numai din viața și personalitatea omului Al Capone, ci din el ca simbol al fenomenului gangsterismului în sine și al acelei epoci.

Chiar imaginea-clișeu a gangsterului, așa cum apare ea în filme - cu costum în dungi și pălărie de fetru, așezată pe o ureche - este inspirată din înfățișarea lui. Pe urmele lui, organizațiile mafiote italiene, deși își pierduseră sursa de bogății reprezentată de comerțul ilegal cu spirtoase, s-au reorientat și și-au continuat evoluția, până în zilele noastre.

Sursa: descopera.ro