De ce topurile și playlisturile sunt pline de piese vechi

Se creează mai multă muzică decât în orice altă perioadă din istoria omenirii. În fiecare zi, peste 100.000 de piese sunt trimise serviciilor de streaming.

În pofida valului de muzică generată cu ajutorul inteligenței artificiale — Spotify spune că a eliminat din catalog 75 de milioane de «piese spam» — muzica realizată de oameni reprezintă în continuare cea mai mare parte a ceea ce ascultăm. Serviciul de streaming Deezer afirmă că muzica AI reprezintă doar 0,5% din redările de pe platforma sa.

Pentru artiștii care creează muzică nouă, problema este că obiceiurile noastre de ascultare arată o înclinație tot mai mare spre nostalgie.

Luminate, o companie independentă de analiză a datelor din divertisment, care urmărește consumul de muzică, film și televiziune, a început să monitorizeze streamingul muzical în 2008.

Anul acesta, compania a constatat că în Marea Britanie și în Statele Unite muzica recentă — lansată cu mai puțin de 18 luni în urmă — a fost ascultată mult mai puțin decât piesele mai vechi.

În prima jumătate a anului 2026, aproape două treimi din muzica redată, aproximativ 60%, fusese lansată cu cel puțin cinci ani în urmă.

Așadar, dacă am rămas blocați într-o rutină de streaming, care este cauza?

În Marea Britanie, cei mai mulți par să evite piesele noi.

Optsprezece dintre cele mai bine vândute 20 de cântece ale anului au fost lansate cu cel puțin 12 luni în urmă.

Al optulea cel mai mare hit al anului este «Lush Life», de Zara Larsson, lansat inițial în iunie 2015. «Billie Jean» (1983), de Michael Jackson, ocupă locul 22, iar «Dreams» (1977), de Fleetwood Mac, se află pe poziția 30.

Acest lucru arată că, având la dispoziție aproape orice piesă înregistrată, la o simplă apăsare de buton, oamenii caută tot mai mult clasici — sau ceea ce industria muzicală numește «deep catalogue», adică piese mai vechi din catalog.

În Statele Unite, situația este asemănătoare.

Acolo, în cele mai ascultate două genuri, R&B și hip-hop, aproximativ 60% dintre redări provin din hituri mai vechi.

Chiar și atunci când piese noi ajung în prim-plan, acestea pot domina streamingul timp de săptămâni sau chiar luni.

Duetul lui Sam Fender și Olivia Dean, «Rein Me In», a intrat recent în istoria topurilor britanice, petrecând un număr record de 23 de săptămâni neconsecutive pe primul loc.

În mod similar, în America, «Choosin' Texas», de Ella Langley, a devenit piesa care a rămas cel mai mult timp pe primul loc în istoria topurilor din Statele Unite.

Realitatea este că hiturile trebuie să ajungă la «milioane de redări pe zi» pentru a urca în fruntea clasamentelor.

Totuși, potrivit Autorității pentru Concurență și Piețe din Marea Britanie, aproape două treimi dintre redări sunt ale muzicii înregistrate de «doar 0,4% dintre artiști».

Pe măsură ce ne agățăm tot mai mult de favoriții noștri, artiștii aflați la început de drum ar putea avea de suferit.

Chiar și după ce o piesă devine virală, unii muzicieni spun că poate fi dificil să promoveze lansările următoare și să-și mențină cariera. O platformă precum TikTok nu este concepută pentru a sprijini artiștii, ci pentru a crea momente virale în jurul unei singure piese.

«Astăzi, oamenilor le este mai ușor să fie fani pasivi», a remarcat J Erving, fondatorul companiei de distribuție a lui Raye, Human Re Sources, într-un interviu recent.

«Ca să te consideri un artist mainstream care nu mai are succes, oamenilor trebuie să le pese de tine dincolo de piesă. Unde este legătura? Oamenii sunt cu adevărat implicați într-un mod mai profund?»

Este o problemă pe care industria muzicală încearcă să o rezolve.

Oliver Schusser, directorul Apple Music, spune că serviciul său de streaming încearcă, prin selecțiile muzicale, să promoveze «artiștii de mâine».

«Știți, noi organizăm spectacolul din pauza Super Bowl-ului și trebuie să ne asigurăm că vom avea în continuare interpreți peste 10, 20 sau 30 de ani», spune el.

«Pentru că, dacă ne uităm la artiștii pe care i-am avut în ultimii patru ani, toți au început de undeva înainte să ajungă pe cea mai mare scenă a lumii.»

Alte organizații, precum Sofar Sounds, lucrează exclusiv cu muzicieni aflați la început de drum și organizează concerte pop-up, în spații restrânse, în orașe din întreaga lume.

În octombrie, festivalul Shoreditch Sofar Fringe a prezentat o mulțime de artiști, printre care rapperul J Casa, din estul Londrei.

Într-o epocă de suprasaturare cu conținut, Casa crede că spectacolele live au ceva aparte.

În loc să asculte în continuare muzica pe care o cunosc deja, spune el, publicul poate forma «o legătură de durată» cu un artist nou și cu muzica acestuia.

Sofar lansează și campania Human Discovery Movement, care își propune să readucă selecția și descoperirea muzicii «în mâinile oamenilor».

Iubitorii de muzică pot trimite acum un mesaj la un «număr misterios» și pot primi mesaje vocale de la selecționerii Sofar, cu recomandări de muzică nouă din întreaga lume.

Inteligența artificială (AI) ar putea contribui și ea la ceea ce este numit moartea muzicii noi.

Spotify și concurenții săi, precum Apple Music și Amazon Music, impulsionează tendința selecțiilor muzicale asistate de AI. Abonații premium pot genera automat playlisturi prin solicitări scrise, potrivite unei anumite stări, atmosfere sau ocazii.

Muzicologa Anna-Kaisa Kaila consideră că «există cu siguranță riscul apariției unor prejudecăți» în tehnologia AI care generează playlisturi.

«În cazul sistemelor AI, prejudecățile pot proveni fie din date, fie chiar din sistem. Dacă nu există suficiente date de antrenare pentru un anumit stil, poate mai puțin dominant din punct de vedere comercial, sistemului îi va fi cu atât mai greu să găsească piese din acel stil.»

Alții se tem că o bulă de streaming alimentată de algoritmi dăunează muzicii autentice, descoperirii ei și mijloacelor de trai ale creatorilor.

DJ-ul și selecționerul londonez Tim Garcia spune: «Se bazează pe comportamentul și datele de ascultare ale tuturor, nu-i așa? Așa că probabil vei primi recomandări foarte asemănătoare cu un artist pe care îl asculți deja.»

Dan Mackta, director general al Qobuz, o platformă online de muzică ce păstrează o abordare a selecției bazată în primul rând pe oameni, este de acord că tehnologia «nu va dori niciodată să-ți arunce o surpriză».

Chiminyo, un artist independent din Londra, crede că playlisturile generate automat îi fac, de asemenea, pe oameni să creadă în mod înșelător că ascultă piese «alese de oameni», interpretate de artiști autentici. În realitate, unele ar putea fi creații produse în masă pe cale digitală, care imită alte piese pentru a atrage redări.

Răsfoind un «playlist de pian jazz relaxant», cu peste 370.000 de salvări pe Spotify, el observă că artiștii aflați în prim-plan, care adună sute de mii de ascultări lunare, au conturi neverificate.

Spune că se găsesc foarte puține informații despre ei online, dacă se găsește ceva.

Urechea sa antrenată îl face să observe și că piesele diferiților artiști sună aproape identic, ceea ce îl determină să creadă că au fost produse în masă, prin mijloace sintetice.

«Este totul la fel: aceeași senzație dată de pian, aceeași poziționare a microfonului, același magnetofon cu bandă — toate au fost folosite pentru fiecare dintre aceste piese.»

Întrebată despre acest lucru, Spotify a declarat că a introdus politici valabile pe întreaga platformă împotriva uzurpării identității și că lucrează la îmbunătățirea filtrării problemelor legate de AI. Compania recunoaște însă că utilizarea AI în producția muzicală se află pe un spectru, unii artiști alegând să o folosească în măsuri diferite.

Muzica nouă poate că nu dispare, dar este clar că în 2026 are multe obstacole de înfruntat.