Lecţiile germane după întâlnirea Merkel - Trump sau cum ar trebui să se COMPORTE o mare democraţie

Sursa: ziare.com

Au trecut mai bine de 24 de ore de la prima vizită oficială făcută de cancelarul german Angela Merkel preşedintelui american Donald Trump, doi dintre cei mai puternici oameni din lume, iar ştirile şi impresiile despre acest moment continuă să curgă, jurnaliştii subliniind diferenţele mari dintre cei doi lideri.

„Angela Merkel şi ofiţerii săi de presă arată cum ar trebui să opereze marile democraţii”, titrează The Economist, sub cuvintele „Lecţiile germane”.

„Contrastul dintre cancelar şi Donald Trump nu ar fi putut fi mai mare”, continuă articolul, subliniind diferenţele dintre cei doi şi abordările care i-au despărţit pe cei doi la prima lor întâlnire de la Casa Albă.

Cei doi au fost în dezacord pe o mulţime de subiecte - de la imigraţie la liber-schimb -, iar comportamentul lor a fost cum nu se poate mai diferit.

Astfel, Merkel a fost liniştită tot timpul, în timp ce Trump a părut defensiv şi vizibil iritat de întrebările presei despre cele mai recente postări ale sale pe Twitter.

Însă, dincolo de acestea, adevărata linie de demarcaţie dintre cei doi a implicat natura conducerii politice a acestora.

Pe de o parte, îl avem pe Trump, care s-a prezentat drept un tribun al poporului, cerând încheierea tratamentului „nedrept” la care este supusă America, notează autorul. Liderul american a spus că este vremea ca membrii NATO să-şi plătească „datoriile”, subliniind că ţările „trebuie să plătească ceea ce datorează”, cu toate că guvernele ţărilor NATO nu „datorează” teoretic nimic, ci şi-au luat angajamente politice de a aloc” echivalentul a 2 la sută din PIB Apărării.

În plus, preşedintele american a vorbit despre controale mai severe privind imigraţia, în numele „securităţii naţionale”, adăugând că „imigraţia este un privilegiu, nu un drept”, a condamnat precedentele acorduri comerciale şi a vorbit despre nevoia ca muncitorii americani să fie pe primul loc de acum înainte.

Răspunsul lui Merkel a fost subtil, dar brutal, spunând că acordurile de liber-schimb „nu au fost întotdeauna atât de populare” în Germania şi a făcut referire şi la protestele din ţară faţă de astfel de acorduri ale Uniunii Europene - încheiate deja sau care urmează să fie semnate. A vorbit despre un pact al UE cu Coreea de Sud, subliniind că acesta „a adus mai multe locuri de muncă” şi ambele părţi au câştigat.

„Reprezint interesele germane”, a precizat, la un moment dat, aşa cum preşedintele american a spus că „susţine interesele americane”. Merkel i-a spus lui Trump că, asemenea fiecărui lider din lume, are politici interne la care să se gândească. Însă mesajul principal transmis lui Trump a fost că o adevărată conducere politică înseamnă căutarea de soluţii care să-i ducă pe toţi în faţă, şi nu în competiţie unul cu altul.

Controversată acuzaţie de spionaj

Merkel a căutat să evite, aşadar, o confruntare deschisă cu Donald Trump, având experienţa îndelungată cu lideri precum preşedintele rus Vladimir Putin sau fostul lider francez Nicolas Sarkozy.

Ofiţerii de presă germani care o însoţesc pe Merkel au exemple de glume pe care cancelarul le spune, legate de aceşti bărbaţi. De exemplu, după un summit al UE din Bruxelles, în care Sarkozy a fost hiperactiv, Merkel a spus ofiţerilor săi de presă că „cred că sunt cea mai plictisitoare persoană cu care s-a întâlnit vreodată”.

Revenind la conferinţa de presă de la Casa Albă, Merkel a reuşit să-l convingă pe Trump să-şi reafirme „susţinerea fermă” pentru NATO, însă cel mai ciudat moment a fost reprezentat de afirmaţiile repetate ale lui Trump că ar fi fost spionat, când era candidat la prezidenţiale, de Administraţia Obama.

În cadrul conferinţei, reporterii germani l-au întrebat pe Trump dacă regretă respectivele acuzaţii, însă liderul american a declinat responsabilitatea: „Nu am spus nimic. Tot ce am făcut a fost să cităm o anumită minte foarte talentată din domeniul legal, care este responsabilă pentru că a spus asta la televizor”.

Apoi, Trump i-a spus cancelarului german că au ceva în comun: amândoi ar fi fost interceptaţi de Administraţia Obama: „Cel puţin avem ceva în comun. Poate”. Merkel i-a aruncat o privire în care se citea un amestec de lipsă de încredere şi groază, mai scrie sursa citată.

Pentru observatorii americani, tot mai obişnuiţi cu ideea unui preşedinte american ce aduce acuzaţii fără temei şi atacă fără ruşine alţi lideri, privirea lui Merkel a fost o aducere aminte utilă, încheie The Economist.

Sursa: ziare.com