INTERVIU // Maia Sandu spune cine sunt RESPONSABILII care au decis să procure AUTOBUZE școlare la preț dublu

Ministrul Educației, Maia Sandu, declară, într-un interviu pentru Radio „Europa Liberă”, că Valentin Crudu, fostul șef al Direcţiei generale învăţământ preşcolar, primar şi secundar general, a fost demis pentru gestionarea defectuoasă a unui proiect realizat cu sprijinul financiar al UNICEF. Deși prima instanță i-a dat dreptate ministerului, Curtea de Apel a decis repunerea în funcție a lui Crudu. La proces, Valentin Crudu a avut susținători „de marcă”.

Cine sunt aceștia, precum și detalii importante despre cazul achiziției autobuzelor școlare procurate de stat la prețuri de două ori mai mari, citiți în interviul acordat pentru Radio „Europa Liberă”, de către Maia Sandu:

„Europa Liberă”: Dacă ne amintim, chiar din momentul când aţi fost pusă în această funcţie, în calitate de ministru al Educaţiei, v-aţi propus să faceţi ordine, inclusiv ordine financiară în cadrul Ministerului Educaţiei. Primul caz mai de răsunet a fost cel când s-a intentat dosar şi chiar a zburat din funcţie domnul Valentin Crudu, funcţionar important în cadrul instituţiei dumneavoastră. Recent, Curtea de Apel i-a dat câştig de cauză domnului Crudu în procesul intentat de acesta Ministerului Educaţiei pe cazul demiterii lui din funcţia pe care o deţinea atunci, în 2012, la finele anului. Mai mult, l-am auzit recent pe avocatul domnului Crudu, domnul Vitalie Nagacevschi, făcând aluzie la faptul că acest caz este unul cu tentă politică…

Maia Sandu: Într-adevăr, Curtea de Apel, şi anume completul de judecători Cimpoi, Pruteanu şi Minciună, au emis o decizie prin care cer Ministerului Educaţiei să-l repună în funcţie pe Valentin Crudu, în funcţia de şef de direcţie şi să-i achite salariul pe perioada ultimilor 20 de luni, acest salariu alcătuieşte în jur de 140 de mii de lei. Apropo, la proces Crudu a fost sprijinit de fostul ministru Şleahtiţchi, de fostul viceministru Potâng şi doi foşti şefi de direcţie ai ministerului. Zic foşti, pentru că aceştia au trebuit să plece din motiv de activitate nesatisfăcătoare. Avocatul acestuia a încercat să-l transforme în disident politic, acesta însă a uitat să ne spună pentru care perioadă a activităţii lui Crudu în acest minister este el persecutat de Ministerul Educaţiei şi de PLDM, pentru perioada când a fost viceministru în timpul Guvernului comunist sau când a fost funcţionar public de înaltă conducere în guvernarea democratică postcomunistă…

Să vărsaţi lumină, totuşi, de ce a trebuit să fie destituit din funcţia pe care o deţinea?

Valentin Crudu a fost destituit din funcţia de director al Direcţiei generale învăţământ preşcolar, primar şi secundar general. Motivele demiterii au fost încălcările comise de acesta în procesul de administrare a proiectului realizat cu sprijinul financiar al UNICEF, pentru implementarea planului-cadru de transformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului. Crudu a fost desemnat responsabil de coordonarea implementării acestui proiect prin ordinul ministerului din anul 2010. Conform Acordului între UNICEF şi minister, fondurile au fost transferate la balanţa Ministerului Educaţiei şi ministerul urma să angajeze consultanţi, iar aceştia să realizeze activităţile proiectului. În cadrul acestui proiect, a fost angajată pe post de asistent financiar o persoană care deja era angajată a ministerului, în funcţia de consultant superior în Direcţia politică economică, patrimoniu şi finanţe, doar că se afla în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani. Funcţionarii publici nu pot fi angajaţi în alte funcţii, care chiar şi tangenţial au legătură cu activităţile ministerului. Apropo, avem şi răspunsul CNI, prin care se recunoaşte că această persoană era în incompatibilitate în perioada când, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului, a fost angajată pe post de asistent financiar în cadrul proiectului menţionat. Persoana în cauză a fost angajată iniţial pentru perioada 2011-2012, după care contractul i-a fost prelungit pentru încă un an de zile. Ambele contracte au fost contrasemnate de către Crudu şi semnate de ministru Şleahtiţchi. Pe perioada angajării, asistentul financiar a încasat 80 de mii de lei, însă conform mărturiilor celorlalţi angajaţi din proiect, pe perioada celor 16 luni cât a fost angajată, această persoană nu s-a prezentat niciodată la oficiu şi, respectiv, nu a prestat nicio activitate. Actele de primire-predare a serviciilor prestate de această persoană, care până la urmă nu au fost prestate, au fost semnate de Valentin Crudu. La fel ca şi în contract, în actele de primire-predare nu sunt indicate serviciile pe care aceasta urma să le presteze. Deci, este o confuzie totală în tot acest caz.

Când eu am venit în funcţie, imediat peste câteva zile această persoană a depus o cerere de demisie. Eu, neştiind prea multe lucruri despre această situaţie, am semnat cererea de demisie, după care, mai târziu, am realizat că dânsa era angajată şi în Ministerul Educaţiei, doar că pentru această perioadă se afla în concediu de îngrijire a copilului. În momentul în care am descoperit această situaţie, în 2012, am depus o solicitare la Direcţia investigare a fraudelor a Ministerului de Interne pentru a se investiga cazul şi în octombrie am fost informată că a fost iniţiată o urmărire penală de către Comisariatul general de poliţie pe faptul că Crudu împreună şi prin înţelegere cu Sobari, şeful Direcţiei finanţe, folosind situaţia de serviciu, în mod ilegal, în interesele personale, au angajat-o pe această persoană în calitate de asistent financiar şi că aceasta a încasat ilegal aceste 80 de mii de lei.

Ulterior am înţeles că dosarul a fost transmis la Procuratură şi se pare că a fost închis cazul. Bineînţeles că ţine de competenţa organelor de investigaţie să dea apreciere procesual-penală faptelor celor vizaţi şi trezeşte, cel puţin, nedumerire faptul că a fost închis cazul, iar ministerul nici nu a fost informat despre aceasta. Dar, din perspectiva unui manager de instituţie, am considerat şi consider în continuare că angajarea contrar legii a unui funcţionar public în calitate de consultat într-un proiect, fapt recunoscut de CNI, cum am spus mai devreme, precum şi achitarea pe parcursul a 16 luni a salariului unei persoane care nu s-a prezentat niciodată la birou, sunt încălcări grave care justifică demiterea unui funcţionar public, mai ales a uneia care deţine funcţii manageriale.

În altă ordine de idei, despre domnul Crudu s-ar fi vorbit destul de mult că ar fi fost implicat şi în alte cazuri destul de dubioase, în nişte tranzacţii care se refereau la achitarea autobuzelor şcolare în perioada 2011-2012. Puteţi să ne daţi mai multe detalii despre acest caz?

În noiembrie 2012, Ministerul Educaţiei a prezentat toate actele cu privire la achiziţia acestor autobuze şcolare Procuraturii Generale, dar lucrurile se mişcă destul de încet, iar până se face lumină în acest caz, noi riscăm să ne trezim cu eroii acestei tranzacţii înapoi la minister. De aceea, voi veni şi voi da mai multe detalii decât altădată. Trebuie să spun că achiziţia de autobuze s-a făcut din două surse – din sursele Bugetului de stat şi din sursele proiectului realizat cu sprijinul Băncii Mondiale, care se numeşte „Educaţie de calitate în mediul rural”. Valentin Crudu a fost desemnat director executiv al acestui proiect. S-au procurat 45 de autobuze din mijloacele creditului şi 64 din contul Bugetului de stat. Nu vreau să vorbesc prea mult despre licitaţiile din 2010, acolo am avut 10 autobuze procurate de la „East-Auto-Lada” şi 14 de la altă companie. Problema este că, pentru această tranzacţie, achiziţia a fost făcută de Bursa de Valori şi la Ministerul Educaţiei nu sunt actele de la licitaţie. În anul 2011, din contul creditului Băncii Mondiale, a fost anunţată licitaţia pentru două loturi. Prima – 11 autobuze cu 27 de locuri. Şi a doua – 24 de autobuze cu 34 de locuri. Oferte au fost recepţionate de la trei companii şi a câştigat „Auto-Prezent” pentru că a avut cel mai mic preţ. În conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, un autobuz cu 27 de locuri a fost achiziţionat la preţul de 72.163 de dolari SUA şi un autobuz de 34 de locuri la preţul de 77.735 de dolari SUA. Toate bune şi frumoase până aici, dacă ministerul nu ar fi ştiut preţul de import al autobuzelor. După cum s-a dovedit mai târziu, majoritatea membrilor Comisiei de achiziţii nu au ştiut care sunt preţurile de import, dar câteva persoane din minister totuşi au deţinut această informaţie. Ca dovadă este scrisoarea ministerului adresată Serviciului Vamal, prin care cere scutirea de TVA a bunurilor importate şi pot să vă prezint o copie pentru informare. În această scrisoare, Ministerul Educaţiei indică că preţul de import al unui autobuz cu 27 de locuri este de doar, atenţie!, 38.730 dolari SUA, comparativ cu 72.163 dolari SUA cât a plătit ministerul. Şi preţul unui autobuz cu 34 de locuri este de 42.080 de dolari SUA comparativ cu 77.735 de dolari SUA achitaţi de minister. Puteţi face calculele ca să vă convingeţi dacă această tranzacţie a fost una bună pentru stat. Eu zic că a fost una proastă sau chiar foarte proastă. Tot în anul 2011, a avut loc achiziţionarea a 42 de autobuze din mijloacele statului, câştigătoare a fost aceeaşi companie „Auto-Prezent” şi vedem şi acolo preţurile exagerate, comparativ cu preţurile de import al acestor bunuri. Chiar dacă scrisoarea către Serviciul Vamal este semnată de ministrul Şleahtiţchi şi contrasemnată de viceministrul responsabil, Valentin Crudu, fiind director executiv al proiectului şi responsabil de achiziţii, nu avea cum să nu cunoască această informaţie. De asemenea, Crudu semnează, împreună cu ministrul, şi pe contractele de vânzare-cumpărare a autobuzelor. Acestea sunt doar două exemple concludente, care demonstrează că Valentin Crudu trebuie ţinut departe de serviciul public. Se pare că unii judecători văd lucrurile altfel. Pe primul caz noi vom contesta decizia Curţii de Apel la Curtea Supremă, pe cel de-al doilea caz aşteptăm cu nerăbdare decizia organelor de anchetă, care nu se ştie de ce întârzie…

Şi dacă există verdictul instanţei de judecată, Maia Sandu trebuie să reangajeze la lucru un asemenea funcţionar?

Aceasta este decizia. Pentru moment, noi am expediat o scrisoare Curţii de Apel prin care cerem să ne explice cum să angajăm un şef de direcţie în situaţia în care noi avem deja angajat legal un alt şef de direcţie, care ar putea la rândul lui să ne acţioneze în judecată. Deci, vrem o explicaţie aici. Şi mai este o problemă. Curtea s-a grăbit să emită această decizie şi ne-a indicat să-l restabilim ca şef de direcţie într-o direcţie care nici nu a existat, nici nu există. Deci, există o problemă de denumire acolo. Cred că nu au fost foarte atenţi cei de acolo şi acum aşteptăm răspunsul celor de la Curtea de Apel.

Deci, epopeea nu se termină aici?

Nu se termină aici.