INTERVIU // Igor Munteanu: „Suntem obligați să căutăm alternative viabile pe piața regională de gaze, să înlocuim vechiul sistem monopolizat cu un sistem liberalizat, concurențial, nediscriminatoriu”

„Cașcaval gratis găsim numai în capcanele pentru șoareci”, este convins conferențiarul universitar, cercetător, ex-Ambasador și fost deputat, Igor Munteanu, atunci când vorbește despre criza energetică în care s-a pomenit R. Moldova.

Într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL, Igor Munteanu afirmă că „Moscova folosește din plin comerțul cu gaze naturale pentru a-și atinge obiectivele sale geopolitice”, iar R. Moldova a ajuns în situația în care se află din cauza tuturor „foștilor prim-miniștri și ministere răspunzătoare de acest sector vital, care au neglijat interesul național, prelungind din inerție ori din confort personal jocurile furnizorului monopolist de gaze naturale decenii la rând”.

Ce soluții are Guvernul actual pentru ca cetățenii R. Moldova să nu înghețe la iarnă, aflați din interviul de mai jos.

Domnule Igor Munteanu, R. Moldova raportează presiune scăzută în rețeaua de gaze, companiile din domeniul energetic sunt pe cale să-și epuizeze stocurile de combustibil alternativ (păcură și cărbuni), statul a început să procure gaze din alte surse decât „Gazprom” în lipsa unui contract cu gigantul rus și iarna bate la ușă... De ce s-a pomenit R. Moldova, în toamna anului 2021, în criză energetică?

Simplu, ne-am pomenit în această criză pentru că fostele guverne ale acestui stat nu și-au îndeplinit funcțiile de bază legate de asigurarea securității energetice, nu au avut perspicacitate și voință să lupte pentru a apăra interesele legitime ale cetățenilor R. Moldova.

De vină sunt toți foștii prim-miniștri și ministerele răspunzătoare de acest sector vital, care au neglijat interesul național, prelungind din inerție ori din confort personal jocurile furnizorului monopolist de gaze naturale decenii la rând.

Totuși, dacă ar fi să îngustăm „cercul suspecților”, atunci cred că ar trebui să avem fără amânare o anchetă serioasă asupra deciziei din 21 ianuarie 2021 de modificare a formulei de calculare a prețului în Contractul de furnizare a gazelor de către „Gazprom”, prin votul transmis pe acest subiect de către reprezentantul Guvernului R. Moldova. La acea dată, Guvernul se afla în demisie, iar modificarea condițiilor de livrare a gazelor naturale, fără a se asigura de garantarea unei prelungiri a contractului, trezește suspiciuni de fraudă și înșelare a încrederii.

O decizie care a costat cetățenii R. Moldova 60 de milioane de dolari doar în luna septembrie...

Da, cel puțin. Prima întrebare ar fi ce fel de mandat a avut acest reprezentant al Guvernului în Consiliul de Administrare al SA „Moldovagaz” pe acest subiect, cine i l-a confirmat, ce instrucțiuni a primit din partea primului ministru în demisie, care avea puteri limitate la acea dată pentru asemenea modificări de contract și, în sfârșit, ce alte proceduri există pentru reprezentanții statului în diverse societăți pe acțiuni, care creează asemenea efecte financiare.

Cu alte cuvinte, simpla decizie de modificare a formulei de preț a prejudiciat consumatorii finali din Republica Moldova cu cel puțin 60 de milioane de dolari doar în luna septembrie. Noi ne batem să economisim câte 1 000 de lei din bugetele autorităților locale, iar cineva ne bagă în facturi 60 de milioane de dolari fără a purta nicio răspundere individuală. Cum se numește asta? Sabotaj, diversiune ori atac concertat?

Premierul Natalia Gavrilița a acuzat „Moldovagaz”, compania-fiică a „Gazprom”, că asigură, în luna octombrie, doar 67% din consumul de gaze al R. Moldova și nu și-ar onora obligațiunile contractuale. Ce credeți că ar urmări autoritățile de la Moscova, este aceasta o formă de șantaj la adresa Chișinăului?

Moscova folosește din plin comerțul cu gaze naturale pentru a-și atinge obiectivele sale geopolitice. Actualii lideri de la Kremlin nici măcar nu-și ascund intențiile de a câștiga instrumente de control asupra opțiunilor Uniunii Europene și a statelor sale membre.

Astăzi, Rusia asigură cca 30% din consumul intern al UE, ceea ce-i permite să revendice concesii serioase asupra politicilor legate de securitatea energetică a UE, dar și asupra altor politici - apărare și securitate, vecinătatea estică etc.

În ultimele câteva săptămâni, prețurile la gazele naturale au crescut cu 500% în toate statele europene, iar motivele acestei situații țin, în temei, de faptul că depozitele de gaze existente nu au fost completate la nivelul cerut de funcționarea piețelor, iar furnizarea de gaze noi la prețuri spot a fost condiționată de certificarea completă a conductei „North Stream 2” de către autoritățile UE.

Uniunea Europeană a fost prinsă de aceste decizii pe nepregătite, luând în considerație și noile sale politici în domeniul energiei verzi, așa-zisul Green Deal, dar și renunțarea la energia nucleară în mai multe state europene, care asigura un factor de echilibrare a sistemului energetic european.

Rusia a marcat în ultimii doi ani câteva victorii importante, acestea fiind legate de finalizarea conductei sale Northstream2, care-i permite astfel să ocolească Ucraina, principala țară de tranzit până nu demult. În acest context, SA „Moldovagaz” a executat fidel politica acționarului său majoritar, „Gazprom”, care a redus intenționat volumele de gaze livrate prin Ucraina spre R. Moldova și statele din Balcani.

Vom putea vorbi despre încălcarea contractului numai dacă actualul Guvern va dori să deschidă o acțiune legală contra SA „Moldovagaz”, până atunci aceste acuzații sunt superflue.

Și care ar fi lecțiile pe trebuie să le învățăm din această situație în care ne-am pomenit?

În primul rând, că nimeni nu va ajuta Republica Moldova, dacă nu ne vom ajuta singuri. Suntem obligați să căutăm alternative viabile pe piața regională și să înlocuim vechiul sistem monopolizat cu un sistem liberalizat, concurențial, nediscriminatoriu.

Asta ne-o cere consumatorul, după cum ne-o cere și sistemul securității naționale, care nu poate să se găsească la discreția unor interese străine.

Totuși, ceva s-a schimbat esențial în Republica Moldova. În primul rând, există o conductă recent dată în exploatare - Iași-Ungheni-Chișinău, care poate oferi alternativa reală la diversificarea furnizorilor de gaze naturale.

În al doilea rând, obligațiile legate implementarea Pachetului III energetic, care-au fost suspendate în 2011 revin după 10 ani ca o răspundere inevitabilă a Guvernului Republicii Moldova de la 1 ianuarie 2022. Acești doi factori fac împreună ca Republica Moldova să nu aibă mult de ales – actualul Guvern are obligația de înainta spre crearea unei piețe liberalizate, întemeiate pe competiție, calitate și diversificare, ajutându-se și de existența unei investiții importante de 150 de milioane de euro, făcute de compania de stat „Transgaz” în infrastructura de transport, operațională din 1 octombrie 2021.

Astfel, trebuie să ieșim din „capcana” vechiului sistem monopolizat, inechitabil, netransparent și nesustenabil, avansând spre o integrare pe orizontală a tuturor componentelor unei piețe liberalizate: transportatori, furnizori, distribuitori.

Alternativele sunt alături, se cere voință și acțiune profesionistă pentru a depăși această criză, apărând interesele consumatorului final.

De ce credeți că autoritățile de la Moscova au pus, în premieră, problema întoarcerii unor datorii ale malului drept, care s-ar fi acumulat începând cu anul 1994, plus penalitățile aplicate (709 milioane de dolari), datorie nerecunoscută de actuala guvernare de la Chișinău? Totodată, dacă problema „nu ține de politică”, așa cum ne asigură purtătorul de cuvânt al „Gazprom”, Serghei Kuprianov, de ce gigantul rus nu cere datoria de aproape opt miliarde de dolari acumulată de Transnistria pentru gazul consumat și niciodată achitat?

Pentru că scumpirile de prețuri, în lipsa unui contract stabil, pun statele mici și vulnerabile în condiții de ultimatum și acesta-i modul în care Moscova este deprinsă să-și atingă scopurile.

Pentru că principala preocupare aMoscovei în R. Moldova ține de menținerea și alimentarea regimului separatist, ne putem pune o întrebare legitimă cu privire la ce fel de concesii ar dori să obțină Rusia în schimbul unei ipotetice relaxări de preț la gazele naturale.

Presa a comunicat faptul că aceste concesii ar putea fi legate de recunoașterea unor datorii la consumul de gaze de cca 750 de milioane de dolari, asupra cărora nu există însă o claritate fiscală; de renunțarea „benevolă” la Pachetul III legat de participarea R. Moldova în cadrul Comunității Energetice sau chiar, conform unor surse, renunțarea la obligațiile conținute în Acordul de Asociere UE-RM; dar și de obținerea din partea Chișinăului a unor garanții politice cu privire la „statutul special juridic garantat al regiunii separatiste” pe formula lui Dmitri Kozak, care ar oferi regimului separatist un credit politic „în alb”, înainte de orice alte condiții, cum ar fi retragerea necondiționată a trupelor rusești din regiune, demilitarizarea și democratizarea spațiului extras de sub controlul autorităților constituționale.

Admit că chestiunea „achitării imediate a datoriilor” ar urmări să testeze și pe cât sprijin politic poate conta Chișinăul în condițiile unei crize în domeniul energetic, în ajunul unei ierni complicate, cu un Guvern asumat integral de Occident, dar într-un context în care identificarea de alternative față de monopolul exercitat de „Moldovagaz” se găsește abia într-o etapă incipientă.

De altfel, contractarea primelor partide de gaze din partea unor furnizori polonezi, olandezi, ucraineni a căutat să testeze un sistem alternativ, iar greul deciziilor de reglementare a prețurilor, echilibrării sistemului național, distribuirii interne și reglării viitoarelor contracte abia urmează să fie făcut în timpul cel mai apropiat.

Posibil, Moscova contează să folosească acest episod de incertitudini ca pe un declanșator al unor nemulțumiri sociale, folosindu-se și de faptul că clientela sa de la Tiraspol controlează în continuare furnizările de electricitate pe malul drept al Nistrului, iar înlocuirea Centralei de la Kuciurgan cu alți furnizori este un proces complicat și mult întârziat, ca urmare a sabotajului sistematic din partea tuturor guvernelor trecute.

Menținând Kuciurganul în mijlocul acestui sistem electric, Chișinăul a păstrat pârghii de influență decisive în mâinile regimului separatist, care a dovedit în mai multe rânduri că poate bloca transportul de curent electric din Ucraina, parazitând pe vulnerabilitățile menținute în sistem.

Dle Munteanu, autoritățile de la Chișinău sunt „zgârcite” în privința detaliilor de la negocierile cu oficialii de la Moscova, inclusiv cu cei de la „Gazprom”, invocând o „strategie de negocieri”, însă publicația britanică „Financial Times” scrie despre faptul că Federația Rusă ar fi gata să ne ofere „gaze ieftine”, dacă R. Moldova renunță la Acordul de liber schimb cu UE și la pachetul energetic 3, așa cum ați amintit și Dvs. mai sus. Vi se pare această „afacere” bună, în interesul R. Moldova?

Presupunem că liderii de la „Gazprom” au propus să furnizeze Republicii Moldova gaze naturale la prețuri spot, adică la prețul pieței reale/imediate – 1 100 de dolari pentru mia de metri cubi, oferindu-se să ne facă un eventual discount de 25%, ceea ce ar fi echivalent cu prețul anunțat de cca 750 - 780 de dolari per mia de metri cubi de gaze.

În schimb, Gazpromul a condiționat acest preț de achitarea integrală a unor datorii ale SA „Moldovagaz” de 750 de milioane de dolari, o bună parte din care sunt penalități mai vechi pentru neplata datoriilor și datorii de pe malul stâng al Nistrului. Această abordare este inacceptabilă pentru actualul Guvern al Republicii Moldova, iar oferta ar fi ca un măr otrăvit în contextul schimbărilor politice din anul 2021.

Neîndoielnic, Moscova este nemulțumită de schimbarea politică de la Chișinău din 2021, este nemulțumită de comerțul extern tot mai integrat al R. Moldova pe piața europeană și, la fel, este nemulțumită de eșecul clientelei sale politice PSRM-PCRM, scoasă din ecuație prin votul masiv al cetățenilor.

În aceste condiții, Moscova nu simte niciun regret dacă cetățenii R. Moldova, inclusiv vorbitorii de limbă rusă sau cetățenii săi din regiunile cu simpatii politice pro-Kremlin, vor îngheța la iarnă și asta pentru că strategia sa este de a recâștiga influența pierdută pe plan politic și economic, oferind rente generoase numai sateliților săi loiali din „vecinătatea apropiată”.

Moscova își dorește să stopeze reformele inițiate în R. Moldova, ceea ce ar lovi direct în sistemul monopolist prin care Federația Rusă a controlat economia și politica R. Moldova în ultimele decenii, apropiind-o de piața europeană.

Primele procurări de gaze din surse alternative, de la companii din Polonia și Olanda, chiar dacă la prețurile enorme ale pieței de astăzi, sunt prezentate de către actuala guvernare drept „moment istoric”. Există motive de bucurie pentru cetățenii R. Moldova?

Primele contracte semnate cu furnizori din Olanda și Polonia reprezintă aparent doar niște testări incipiente ale unei ieșiri pe piața europeană în căutare de alterative. Ambele sunt însă prea mici pentru a furniza volumele de care R. Moldova are nevoie pentru această iarnă, iar instituirea situației de alertă pe piața energetică vorbește despre faptul că actualul Guvern se teme că actualul monopolist ar putea sabota utilizarea sistemului intern de transport și distribuire în cazul trecerii la furnizori-alternativi, iar anticiparea unui asemenea comportament îi cere actualului Guvern să-și asigure atribuții excepționale pentru a gestiona în sistem de „alertă” întregul sistem care servește consumatorul final.

Notăm însă că, anual, consumul total de gaze naturale al R. Moldova se ridică la 3 miliarde de metri cubi – 1,19 miliarde de metri cubi pentru malul drept și 1,9 miliarde de metri cubi pentru malul stâng al Nistrului, iar 60% din consumul total de gaze revine lunilor de iarnă - primăvară. Asta înseamnă că, pentru ieșirea din iarnă, am avea nevoie de circa 500 de milioane de metri cubi la un preț rezonabil, ceea ce solicită nu doar aducerea lor fizică, transportarea până la frontiera Republicii Moldova, dar și distribuirea lor în rețeaua internă, colectarea de plăți de la consumatori și, fără îndoială, compensarea consumatorilor vulnerabili, care probabil nu vor fi capabili să-și achite consumul, ca urmare a scumpirilor-record.

Sunt mai multe întrebări decât răspunsuri în această privință: 1) Va prefera „Gazprom”-ul să stopeze furnizarea sa de gaze către Republica Moldova, chiar cu prețul colapsului clientelei sale din Transnistria? 2) Va accepta Moscova un preț mai generos pentru a-și păstra pozițiile sale pe piața de energie din Republica Moldova? 3) Vom găsi suficiente fonduri pentru a compensa cetățenilor o parte din consumul de gaze naturale în această situație gravă?

Sunt convins că vom avea răspunsuri la aceste întrebări chiar în zilele următoare. Cu siguranță, însă, nu ar trebui „să inventăm bicicleta” – Republica Moldova trebuie să caute alternative în statele din vecinătatea sa imediată, în special România și Ucraina, conectându-se prin bursele existente la traderi și transportatori care pot asigura produsele căutate la costuri concurențiale - gaze naturale, păcură, electricitate, pot furniza soluții de echilibrare a sistemului național, utilizând infrastructuri accesibile care pot asigura consumatorilor produsul așteptat.

Nu în ultimul rând, autoritățile trebuie să caute soluții financiare din partea Uniunii Europene și altor parteneri pentru dezvoltare, care ar amortiza costurile mari pentru populație cât mai solidar.

Priorități sunt multe, iar Guvernul trebuie să se facă și înțeles pentru populație, ceea ce îi va cere și o comunicare publică impecabilă, mai ales că ea se pliază pe alte crize - sanitare, economice.

Având în vedere întrebările pe care le-ați pus, vor îngheța cetățenii R. Moldova la iarnă? Ce prognoze puteți face?

Eu sper că nu. Dar, cum spun americanii, „speranța nu-i o strategie”. Este nevoie de o mobilizare bine coordonată și strategică pentru că timpul este extrem de limitat, iar impactul unui eșec ar fi dezastruos.

Dacă Guvernul R. Moldova se va mișca repede, asigurându-se că poate atrage noi furnizori de gaze pentru volumele necesare în următoarele trei-patru luni la prețuri accesibile, că regulatorul, ANRE, poate ajusta rapid normele și regulile care să permită funcționarea unei piețe liberalizate și că Guvernul va avea fonduri adecvate pentru compensarea consumatorilor vulnerabili, atunci cu siguranță cetățenii vor fi protejați.

Domnule Igor Munteanu, vă mulțumim pentru interviu!