INTERVIU // Igor Munteanu: „Adoptarea unei legi Magnitsky ar ajuta la aplicarea unor restricții celor care au fost implicați în fraude bancare şi spălare de bani, la blocarea proprietăților furate și la o reală LUSTRAȚIE a sistemului politic”

Interviu cu Igor Munteanu, directorul executiv al IDIS „Viitorul” și fost Ambasador al R. Moldova în SUA:

Dle Munteanu, recent, câteva asociații publice, printre care și IDIS „Viitorul”, au lansat inițiativa alinierii R. Moldova la standardele de integritate cunoscute sub numele de „Global Magnitsky Act”. De ce credeți că este necesară adoptarea unei legi Magnitsky în R. Moldova?

Atunci când organismul statului este mai mult mort decât viu, adoptarea acestei legi ar fi ca o stimulare electrică a inimii în condițiile unui spital de campanie. Societatea are nevoie de o adevărată defibrilare a țesuturilor sale administrative, fără de care, aparent, nu reușim să urnim din loc niciunul din marile dosare ale corupției și impunității din sistemul său politic.

Legea Magnitsky creează solidaritate pe plan internațional în numele unor standarde de integritate și rezistență contra abuzurilor și delincvenței.

Pentru cei care nu sunt familiari cu numele Magnitsky, notez că prima lege a fost adoptată în anul 2012, cu votul ambelor camere ale Congresului SUA, ca răspuns la uciderea lui Serghei Magnițki - un avocat care a fost arestat, deținut și apoi uncis în izolatorul federal de urmărire penală din Moscova în anul 2008, pentru că a decis să expună public scheme de spălare a banilor din bugetul Rusiei. Moartea avocatului rus, torturat și ucis în izolator de călăi în unifrome, a implicat numeroși oficiali ruși, direct legați de fraudarea a circa 5,4 miliarde de ruble, tocmai pentru că niciunul dintre ei nu a răspuns pentru faptele sale, iar alții chiar au primit mai târziu decorații de stat, fiind avansați în grad.

În 2012, Congresul SUA a adoptat o legislație care identifică și sancționează cazurile de violare a drepturilor omului și esccrocheriile financiare, extinzând-o ulterior, în 2016, pe plan global, prin legea „Magnitsky Global Act”, care impune sancțiuni unor oficiali străini, reprezentanți ai unor instituții și guverne străine pentru comitarea de grave abuzuri.

Care ar fi persoanele ce ar urma să primească interdicție de a intra în R. Moldova, dacă autoritățile de la Chișinău ar accepta o asemenea idee?

Vedeți că legea nu se limitează doar la interdicția de a intra în R. Moldova. Sunt prevăzute în general trei tipuri de sancțiuni aplicate persoanelor relevante: (1) – blocarea accesului la sistemul financiar pentru persoanele implicate în fraudele bancare și scheme de spălare de bani, (2) – confiscarea proprietăților și bunurilor provenite din bani „murdari”, din fraude, și (3) – interdicția de intrare pe teritoriul R. Moldova, dar și de a obține cetățenia R. Moldova, în cazul în care persoanele vizate au fost implicate în una sau mai multe infracțiuni menționate.

Dacă la originile sale, legea adoptată de Congresul SUA în 2012 se referea la corupția și crima organizată din Rusia, în ultimii ani, inclusiv prin eforturile neobositului senator democrat, Ben Cardin, președintele Comisiei Helsinki, această legislație a devenit o referință în materie de integritate pe plan internațional. Ulterior, mai multe țări din Europa au adoptat legi după modelul „legii Magnitsky” din SUA - Canada, Marea Britanie, Estonia, Lituania, Letonia și Republica Dominicană.

Un promotor înflăcărat al legislației Magnitsky în Europa şi America este William Bowder, fost coleg al lui Serghei Magnițki și proprietar al companiei „Hermitage Capital Management”. Legislația propusă nu vizează doar cetățenii ruși implicați în spălarea de bani legată de „cazul Magnitsky”, dar orice alte persoane care comit abuzuri grave şi crime contra populației sau care săvârșesc infracțiuni contra ordinii constituționale din Republica Moldova.

Mi-aduc aminte că Senatorul Ben Cardin urmărea cu multă atenție evoluțiile interne politice și economice din Republica Moldova și solicita întrebări suplimentare față de relațiile financiar-bancare între R. Moldova și Rusia. Nu cred că mai există vreun cetățean care să nu știe că din băncile din R. Moldova s-a furat un miliard de dolari și, din păcate, niciun vinovat de această hoție de proporții nu a fost condamnat până în acest moment.

Peste 25 de miliarde de dolari din Rusia au tranzitat sistemul bancar al R. Moldova între 2012 – 2015, printr-o schemă clasică de spălătorie de bani, implicând judecători și politicieni și, iarăși din păcate, niciunul dintre cei implicați nu au plătit pentru infracțiunile comise.

Adoptarea unei legi Magnitsky ar trebui să ajute la aplicarea unor restricții serioase celor care au fost implicați în fraude bancare şi spălare de bani, la blocarea proprietăților furate și la o reală lustrație a sistemului politic.

Ar exista astăzi premisele necesare la Chișinău pentru adoptarea unei asemenea legi, acceptată până acum de cele șapte state pe care le-ați numit?

Eu sunt convins că există toate premisele necesare pentru adoptarea acestei legi. Crima cere și pedeapsă, după cum transpare și din titlul romanului lui Dostoevski – „Crimă și pedeapsă”. Mulți dintre cititori nu cunosc, dar legea adoptată în 2012 de Congresul SUA și promulgată de Președintele B. Obama, conține în tilul său și numele țării noastre, numindu-se „Russia and Moldova Jackson Vanik Repeal and S.Magnitsky Rule of Law Accountability Actor of 2012” (No.112-208 din decembrie 14, 2012), și asta pentru că, în timp, legea a coincis cu acțiunile de suspendare a Amendamentului Jackson Vanik, aplicat pe atunci și Republicii Moldova, și Rusiei.

În 2012 mă aflam la Washington DC și, în calitatea mea de Ambasador, am depus eforturi consistente pentru a găsi sprijin politic și vehiculul legislativ necesar care ar fi convins cele două camere ale Congresului SUA să-și sincronizeze acțiunile pentru a suspenda aplicarea Amendamentul Jackson Vanik Republicii Moldova. Amendamentul reprezenta, evident, o recidivă legislativă, menținea restricții de comerț statelor succesoare ale URSS, blocându-ne astfel drumul spre PNTR (Regimul Normal de Comerț Permanent) cu SUA.

Deși înțelegeau situația absurdă în care Republica Moldova era penalizată pentru deciziile URSS de a bloca emigrația spre Israel a foștilor cetățeni de religie mozaică, oficialii americani nu puteau garanta nimic câtă vreme Congresul SUA nu găsea sprijin pentru a adopta o lege în această privință.

Pot spune fără exagerări că am făcut un adevărat maraton de rezistență între 2011-2012 pe coridoarele lungi ale celor patru sedii de birouri ale Senatului și Camerei Reprezentanților și am avut sute de ore de discuții politice și vizite la birourile politicienilor americani pentru a promova scoaterea R. Moldova de pe lista de restricții comerciale. Pare probabil un lucru simplu acum pentru cei care se hrănesc din banalități și mituri despre specificul vieții politice americane, dar în 2012, lucrurile nu păreau deloc simple.

Și pentru că orice modificări de lege care implică efecte comerciale sau taxe trec în mod obligatoriu prin Comisiile de profil (Ways and Means, Buget și Finanțe, Taxe etc.), proiectele de lege promovate de aliații noștri în Congresul SUA au fost îndelung cântărite și, în cele din urmă, comasate cu proiectul de lege cerut de Administrația Casei Albe în contextul politicii sale de „resetare” a relațiilor cu Federația Rusă, care avea nevoie de sprijinul SUA pentru a adera la OMC.

În cele din urmă, proiectul a primit avizele necesare din partea celor mai importante Comitete de profil al ambelor Camere legislative, comasând cauzele individuale ale R. Moldova și Rusiei, dar neuitând să insereze în proiectul de lege și o puternică încărcătură democratică legată de sancțiunile aplicate oficialilor ruși implicați în uciderea lui Magnitsky.

Decizia „solomonică” a Congresului SUA a răsplătit în cele din urmă așteptările noastre, ale Ambasadei R. Moldova în SUA, oferindu-ne acces neîngrădit la PNTR (pentru că R. Moldova era Membru al OMC din 2000), dar înfuria la culme Kremlinul, care era penalizat prin această lege cu primele sancțiuni aplicate unor oficiali ruși după destrămarea URSS - un pas care lovea direct în orgoliul elitelor ruse.

Reieșind din cele menționate mai sus, mi se pare absolut natural ca R. Moldova să ia în serios Dialogul Strategic cu SUA și să adere la standardele de integritate „Global Magnitsky Act” din 2016. Adoptarea unei legi Magnitsky în R. Moldova ar proba respectul pentru standardele de integritate asociate acestei legi în spiritual relațiilor speciale cu SUA, care ar trebui să ajute la blocarea accesului la sistemul financiar pentru persoanele implicate în fraudele bancare şi schemele de spălare de bani, interdicţia de intrare în R. Moldova şi confiscarea proprietăților și bunurilor provenite din bani fraudați.

Parlamentul ar putea spune că are probleme mai importante de rezolvat decât o „lege Magnitsky”, bunăoară combaterea sărăciei, fenomen despre care tot IDIS „Viitorul” a arătat într-un studiu recent că a devenit „extremă” în unele zone din R. Moldova…

Poți găsi sute de motive pentru a evita să faci ceea ce trebuie de făcut. Oare nu-i clar că sărăcia este o consecință directă a corupției, a fraudelor și guvernării ineficiente?

În 2018, ONU marchează 70 de ani de la adoptarea Declarației Universale cu privire la drepturile omului (1948-2018), în care corupția este tratată ca cel mai periculos flagel ce erodează legitimitatea oricărui guvern, care sfâșie încrederea în guvernare, stabilitatea economică și respectul față de lege. Parlamentul Republicii Moldova are o ocazie unică de a se alinia la standardele de integritate, la care au aderat după SUA și Marea Britanie, Canada, SUA, Lituania, Letonia, Estonia și Republica Dominicană, iar în scurt timp va adera și Ucraina.

Eu cred că Parlamentul R. Moldova are datoria morală de a adera la aceste standarde de integritate, tocmai pentru a demonstra că are voință reală de a se distanța de orice persoane, incluse pe listele de sancțiuni internaționale și că tratează cu seriozitate măsurile de răspuns ale comunității internționale față de persoanele care creează amenințări serioase la adresa securității financiare sau alte riscuri în privința exercitării drepturilor și libertăților cetățenești în Republica Moldova. Vreau să vă spun că există deja un consens public față de această inițiativă și vreau să cred că nu există niciun partid politic care s-ar opune tragerii la răspundere a vinovăților de uciderea lui Serghei Magnițki. Este o răspundere morală și politică de prim ordin ca Parlamentul R. Moldova să se alinieze standardelor și să creeze acest instrument legal dur care să fortifice integritatea instituțiilor economiei de piață și democrației.

Dle Munteanu, ce ar trebuie să întreprindă la modul concret autoritățile care luptă declarativ cu sărăcia de 27 de ani deja și, în loc ca nivelul de trai să crească în R. Moldova, oamenii devin tot mai săraci și republica tot la coada Europei se află în diferite clasamente?

Mi se pare foarte simplu. Să iasă din „bula” de confort și automulțumire care caracterizează în acest moment mediul de luare a deciziilor în jurul liderului PD. Există în științele sociale fenomenul group-think-ului, sunt tolerate doar acele opinii care convin unui lider dominant, iar drept rezultat – au trecere doar ura-executanții, lingușitorii și cei care nu contestă verbal niciodată nimic din ceea ce nu ar conveni liderului formal.

Să renunțe la oamenii corupți și incompetenți care se calcă pe capete ca să intre în grațiile conducerii Partidului Democrat. Să renunțe la controlul politic total asupra justiției, dar și la consultanții semidocți care-și testează fanteziile politice pe banii altora, fără a livra rezultate durabile în timp.

Se știe că autoritățile R. Moldova își exprimă adeseori angajamentul de a promova drepturile omului și de a aplica standardele internaționale în materie de bună guvernare, transparență și cooperare pe plan internațional cu scopul de a preveni spălarea banilor, corupția și tragerea la răspundere a persoanelor implicate în comiterea unor infracţiuni care subminează principiile unui stat democratic, dar reușesc mult mai puțin decât promit.

Drept dovadă servește și Raportul de evaluare elaborat de experții Comisiei Europene în aprilie 2018 și care face praf discursurile neconvingătoare ale actualului premier Pavel Filip, de aici și senzația că acești oficiali locuiesc pe o altă planetă. Vedeți ce se înâmplă cu reacțiile absolut aberante ale Guvernului R. Moldova la Rezoluția Parlamentului European? Să depui atâta efort pentru a bloca rezoluția, să te contrezi cu cea mai importantă familie politică a UE, cu doi comisari europeni, numai ca să ajungi în mod inevitabil să recunoaști că trebuie oricum să accepți dialogul politic, ca singură formă de cooperare cu UE? Cum spun grecii, „aici e Rhodos, aici sari!”.

Zilele trecute, președintele rus Vladimir Putin l-a numit pe Dmitri Kozak drept reprezentant special al acestuia „pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Republica Moldova”. Ce a făcut Dmitri Rogozin, reprezentantul lui Putin pentru Transnistria, am văzut. La ce să ne așteptăm în acest caz? Federalizarea, susținută inclusiv de președintele Dodon, pare mai aproape?

Această numire este pe cât de scandaloasă, pe atât de amenințătoare. În primul rând, Kozak este autorul unui plan care a fost respins categoric de R. Moldova în 2003, iar reanimarea lui este echivalentă cu aducerea mortului de la groapă, avându-l pe emisarul Moscovei pe rol de cioclu. Doi, cinismul acestei situații este că Moscova își numește un emisar al președintelui fără a întreba autoritățile din R. Moldova dacă și-l doresc, cu atât mai mult cu cât precedentul emisar a fost declarat „persona non grata”, ca rezultat al unor declarații hazardate și ofensatoare în în adresa moldovenilor.

Trei, scopul acestei numiri nu are nimic cu scopul formal al misiunii sale - „dezvoltarea relațiilor comercial-economice”, pentru că de acest obiectiv se ocupă și Ambasadorul Feferației Ruse la Chișinău, Muhametșin, sau oricare alt oficial care-l va succeda, iar Vladimir Putin nu-și plasează oamenii săi cei mai apropiați, dacă nu este absolut sigur de reușita acțiunilor urmărite de aceștia.

Moscova are nevoie de o coaliție postelectorală care i-ar conveni politic, ceea ce ar sugera că Dmitri Kozak ar trebui să-i adune sub aripile sale pe toți pretendenții care-și propun să adere la un mare front politic pro-Kremlin.

În sfârșit, este limpede că apărarea intereselor Tiraspolului în raport cu Chișinăul vor fi un subiect privilegiat de care se va ocupa Kozak, exploatând din plin slăbiciunile puterii politice de la Chișinău, inclusiv declinul acut de legitimitate internă și externă, în scopul atingerii finalităților politice de care Moscova este interesată.

Interesele Moscovei se leagă, în acest moment, de câteva finalități concrete: (1) transnistrizarea R. Moldova prin întărirea „egalității părților” (Tiraspolul versus Chișinău), (2) federalizarea ca model preferat de reglementare, (3) răspunderea R. Moldova pentru datoriile astronomice ale „MoldovaGaz”, și (4) combaterea politică și mediatică a UE, ca adversar ideologic al Rusiei.

Separat și cumulativ, aceste obiective vor consuma o bună parte a temelor de campanie în 2018.

Dle Igor Munteanu, vă mulțumim pentru interviu!