INTERVIU // Anatol Durbală: „În R. Moldova sunt teme pentru a „hrăni” Hollywoodul zece ani de zile”

Film // „Menirea artei este de a preface mințile în suflete”

Lungmetrajul moldovenesc „Ce lume minunată” a câștigat de curând Premiul Federației Internaționale a Criticilor de Film (FIPRESCI PRIZE) la Festivalul de Film de la Varșovia. Anatol Durbală, regizorul peliculei, ne spune mai multe despre premiu, despre reacțiile publicului, dar și despre producția cinematografică.

Domnule Anatol Durbală, ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră în calitate de regizor debutant?

Nu pot să trişez:mă bucură foarte mult. Sunt mulţi ani decând îmi doresc să fac film. Nu sunt regizor de meserie, dar sunt actor de teatru şi film. Am fost de multe ori în fața camerei de luat vederi ca actor și mi-am zis să încerc. Iar atunci când, odată cu impresiile, părerile, discuţiile care s-au purtat în urma filmului, mai vine şi un premiu de talia FIPRESCI, recunosc că este o bucurie şi îmi dă o oarecare încredere că pot să fac această artă.

Acum, când aveţi un „feedback” al criticilor, al spectatorilor,aţi dori să schimbaţi ceva în film?

Nu, pagina este închisă. Dar nu pentru că, în opinia mea, filmul este perfect. Sunt lucruri care ştiu că trebuie făcute altfel, sunt lucruri pe care le-am descoperit după premieră că trebuiau realizate în alt mod. Cu toate acestea, pagina e închisă. Ideea proiectului este din 2011 şi nu poţi să faci doar cu o şurubelniţă un aparat sofisticat de radio. Viața continuă.

Credeţi că această peliculă va influenţa cumva asupra elucidării evenimentelor din 7 aprilie 2009?

Eu nu cred că filmul acesta va impune pe cineva să deschidă un caz sau să-l claseze pe altul. Sistemul este cel care este. Nu doar filmul, dar şi televiziunile, şi ziarele arată demult bubele noastre, dar acest fapt nu le vindecă. Nu cred că se va întâmpla altfel cu filmul. Ar fi foarte bine să se întâmple, dar nu cred.

E mai ușor pentru un regizor să realizeze un film inspirat din fapte reale?

Faptele reale nu au însemnat foarte mult în acest film.Este o temă, o durere.În opinia mea, în R. Moldova sunt teme pentru a „hrăni” Hollywoodul zece ani de zile. Evenimentele respective sunt foarte proaspete în amintirea multora şi oarecum sare în ochi această expresie: „Inspirat din fapte reale”.

Am putea realiza un film despre războiul de pe Nistru care a fost în ‘92 şi care a avut aceeaşi soartă ca şi evenimentele din 2009. Nici acum nu se ştie de ce au murit oamenii şi ce s-a întâmplat acolo cu-adevărat. Inspirat din fapte reale nu este criteriul care ar separa cumva filmele. Acest lucru nu denotă nici faptul că e mai uşor de realizat, nici faptul că e mai bun.Oricum, este un film de ficţiuneşi oricum sunt reguli pentru a construi un scenariu, este limbajul filmului.

Este un contrast în denumirea filmului „Ce lume minunată” și în drama din interiorul acestuia. Ce ați vrut să evidențiați prin acest contrast?

Comedia este o tragedie care nu ți s-a întâmplat ție și invers. Eu nu cred că în viață există pur rău și pur bine, iar plânsul ca și râsul sunt două emoții. Există tot timpul un contrast, dar problema cu titlul este mai mare. Noi am avut o listă de 89 de titluri. Ideea de a numi filmul cu celebra piesă pe care am folosit-o ca ringtone la telefon și de a forma acest contrast a persistat de la început. Doar că eu până acum nu consider că este denumirea ideală. Pur și simplu, din 89 de titluri nereușite acesta a fost mai puțin nereușit.

Publicul este foarte interesat de peliculă. Ce reacții ați observat?

Mă bucur că este interes față de film. Am observat latura aceasta moldovenească. Atunci când zic alții că e bine, sar și ai noștri și zic că e bine. Foarte mulți scriu că a fost premieră. Nu este adevărat. De fapt, am avut premiera la 4 aprilie. Atunci, filmul a fost proiectat două săptămâni. Acum când a apărut Premiul FIPRESCI, mulți au zis „wow”. Dacă li s-a dat premiu, înseamnă că e bun.

De asemenea, a scris foarte multă lume pe Facebook.Și-au spus părerile, care au fost extrem de diverse.Cineva a criticat. Altcineva a lăudat. Pentru mine este important că nu au tăcut, că lumea s-a exteriorizat cumva. Știu că au fost cazuri când au fost scoși tineri din sală vomitând și că nu au rezistat. Știu că au fost și cazuri când lumea pur și simplu râdea ca de un „prikol”. Dar cel mai important este că filmul nu a fost tratat cu indiferență.

După acest premiu și după acest val de reacții pozitive, vor fi preconizate și proiecții de film în teritoriu?

Nu cred. Interesul oricum există, dar problema e că la noi sistemul de distribuire este ruinat. De toate trebuie să te ocupi tu. Să iei o pânză sub braț, un aparat și să arăți filmul prin sate. Dacă ar exista distribuitori, așa cum ar trebui să existe într-o industrie sănătoasă de film, totul ar fi altfel, dar cum spunea Caragiale - la noi industria „e bună, dar lipsește cu desăvârșire”. Marea problemă nu constă în cum se face un film, dar ce să faci cu el după producere. Este o muncă aparte de care trebuie să se ocupe oameni profesioniști.

Mulți consideră că această producție cinematografică are o tentă politică. Ce credeți despre acest fapt?

Eram conștient că filmul va fi discutat foarte mult din punct de vedere politic. Pe mine asta mă miră și mă doare, pentru că, de fapt, eu nu îl consider despre 7 aprilie. Situația critică din film este că s-a întâmplat 7 aprilie, dar acest eveniment a scos în vileag dureri mult mai profunde. Pur și simplu, în situația aceasta critică, sistemul și-a dat arama pe față. Dacă urmăriți scena principală cu maiorul, observați că se ciocnesc două lumi: trecutul care se dărâmă și viitorul plăpând, firav, naiv care este călcat în picioare. Aceste scântei care sar până la urmă nu sunt din cauza lui 7 aprilie. Ura acestui maior și neînțelegerea de ce tinerii pleacă, de ce femeile noastre sunt luate de italieni, de ce nu există cumsecădenie sunt dureri care pot fi înțelese. Vă spun sincer, o parte din durerile acelui maior sunt și ale mele proprii.

Credeți că există persoane care se pot regăsi în „Ce lume minunată”?

Chiar și în Varșovia după proiecție s-a ridicat din sală un spectator și a vorbit în limba română. A spus că lucrează în Varșovia, dar că e unul din tinerii care a trăit o situație similară, doar că el nu venea din Boston, ci din Serbia. Mă gândeam să nu creadă lumea că noi l-am plătit ca să spună asta. Pur și simplu, s-a ridicat și a mărturisit că l-au trecut fiorii, pentru că așa a pățit și el.

Filmul nu e menit să învinovățească pe cineva. În film nu este niciun nume. Problema nu e în oamenii de la guvernare.Azi sunt acești oameni, mâine vor fi alții. Nu este o dramă care se întâmplă doar la noi, atrocități de acest gen se întâmplă în sec. XXI în multe țări civilizate. Întrebările pentru mine sunt mult mai profunde. Nu cine a fost vinovat de 7 aprilie, ci de ce oamenii ascund în ei fiare? Cât costă viața unui om? De ce noi ne străduim să facem bine și facem rău? Eu nu neg 7 aprilie, dar lucrurile s-au acumulat din trecutul nostru și atunci doar au izbucnit. Lucrurile care se întâmplă cu noi nu trebuie tăcute. Nu trebuie să ne ascundem după deget și să spunem că totul este bine. Trebuie să spunem ceea ce suntem.

Aceasta este oare menirea artei?

Eu cred că menirea artei este de a preface mințile în suflete. „A înțelege” trebuie adus la „a simți”. Sunt mulți oameni capabili să înțeleagă și extrem de puțini capabili să simtă. În general, un om inteligent nu este cel care a citit o mie de cărți, ci cel care este capabil să simtă durerea altui om, să o trăiască împreună cu el. Desigur, sunt și lucruri frumoase care se întâmplă la noi. Dar asta am vrut eu să spun. Pe mine mă doare că se întâmplă așa lucruri. Pentru ce a murit Petru? De ce a murit Boboc? De ce au murit peste trei sute de băieți tineri pe Nistru? Eu am încercat să pun întrebările, dar răspunsurile să le caute fiecare. Cine spune că la finalul filmului tânărul a murit? Poate peste două ore se ridică și o sună pe mama. Am lăsat cale de interpretare pentru optimiști. Dar eu fac parte din categoria de oameni care crede că optimiștii sunt niște pesimiști prost informați. A murit și punctum.A fost ucis și durerea e că a fost ucis absolut nevinovat.

Ce alte producţii cinematografice vă doriţi să realizaţi?

Am multe idei. Atunci când mă gândesc să atac o idee la modul serios, apar multe criterii după care trebuie selectată această idee. Din păcate, primul criteriu sunt banii, pentru că ideile sunt diferite şi unele costă mult, altele costă mai puţin ca să le realizezi. Un alt criteriu sunt resursele artistice, actoriceşti. Poate pentru un anumit rol nu am un interpret. Există mai multe criterii după care sunt nevoit să mă conduc ca să realizez o idee. Nu îmi pot permite luxul să spun că din 10 idei pe aceasta vreau să o realizez și o voi face.

Vă mulțumim!