DEPORTĂRILE, una dintre cele mai DUREROASE pagini din istoria românilor basarabeni: 78 de ani de la primul VAL dictat de sovietici

Desfăşurate în masă şi în valuri succesive, deportările au constituit una din cele mai dureroase pagini din istoria românilor basarabeni.

Îndeplinind funcţii complexe, ca metodă de luptă împotriva „duşmanilor poporului”, element-cheie al planului de colectivizare a agriculturii, componentă a politicii de deznaţionalizare, deportările din Moldova sovietică trebuiau în cele din urmă să ducă la depopularea spaţiului dintre Prut şi Nistru, la strămutarea populaţiei româneşti din Basarabia în regiunile îndepărtate ale U.R.S.S., preponderent în Siberia.

Deportarea unor popoare de pe teritoriile lor strămoşeşti, în anii stalinismului, a fost politică de stat.

CITIȚI și Calvarul DEPORTĂRILOR: „Au venit la ora 4.00 și ne-au luat, 60 de suflete într-un vagon. Ne-au spus că nu avem dreptul la nimic și că acolo vom rămâne pe viață”

În Basarabia, începutul realizării acestui plan diabolic a fost pus de deportarea în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când zeci de mii de persoane au fost smulse din vatra strămoşească şi strămutate forţat în Siberia.

În opinia autorităţilor sovietice, toţi cei care au „colaborat” cu administraţia română, aşa-numiţii chiaburi şi comercianţi, erau consideraţi drept elemente contrarevoluţionare şi antisovietice şi urmau să fie deportate.

Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 2.30, și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

Urmau să fie ridicate 32 423 de persoane, dintre care 6 250 să fie arestate, iar restul 26 173 de persoane - deportate.

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. „Într-un sfert de oră să fiți gata!”, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce.

CITIȚI și DEPORTĂRI // Pojăreniul din Siberia

Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar - în unele sate - în căruțe, fiind duși până la gară.

În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: „Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori!” sau „Emigranți voluntari”, relatează istoricii.

Basarabenii au ajuns în gulagurile din Siberia și Kazahstan. În total au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord.