De unde provine cuvântul „OK” şi ce înseamnă de fapt

„OK” este cel mai folosit cuvânt din lume, utilizat pentru a descrie o stare de spirit, un acord, sau pur şi simplu pentru a începe o propoziţie, însă puţini cunosc etimologia sau semnificaţia acestui cuvânt, scrie zf.ro.

O teorie susţine că „OK” este abrevierea pentru ,,oll korect”, un termen din jargon apărut în anii 1830 care poate fi asemănat cu OMG-ul sau LOL-ul zilelor noastre. Cuvântul „OK” a apărut sub forma unei glume în 1839, în The Boston Morning Post, cel mai popular ziar din New England, la vremea aceea. Duminică, 23 martie, s-au împlinit 175 de la apariţie.

Al optulea preşedinte al SUA, Martin Van Buren, a fost cel care a popularizat cuvântul „OK”. Susţinătorii preşedintelui erau cunoscuţi sub numele de „OK Club” , OK fiind prescurtarea de la Old Kinderhook, porecla lui Van Buren. Unele surse au scris că Van Buren ar fi început să folosească OK drept semnătură.

În 1919, Woodrow Wilson care susţinea că termenul provine din limba Choctaw l-a rescris sub forma ,,okeh”, pentru ca mai târziu această scriere să fie înlocuită de ortografierea mai modernă ,,okay”. Pete Seeger, cântăreţul de muzică folk ale cărui melodii spuneau poveşti despre limbă, l-a sprijinit pe Wilson în ceea ce priveşte etimologia cuvântului „OK”.

Dicţionarul de limbă Choctaw, scris de Cyrus Byington în 1915, este cea mai recentă dovadă care confirma spusele lui Wilson şi Seeger. Potrivit lui Byington şi unor dicţionare care au fost publicate mai târziu, okeh însemna “este aşa şi în niciun alt mod”.

Deşi se insistă asupra ortografierii „OK”, este acceptată şi varianta ,,okay”, pentru utilizare informală.