De ce se TEME Vladimir Putin înaintea alegerilor de duminică din Rusia

După 18 ani de când se află la putere în Rusia, Vladimir Putin pare astăzi mai invincibil decât oricând: va câştiga din nou zdrobitor alegerile din 18 martie. Atunci ce rost mai are votul? Deşi dezaprobă democraţia ca fiind dezordonată şi periculoasă, el doreşte legitimitatea conferită de alegeri. În plus, „orice autocrat vrea să fie iubit”, iar Putin „primeşte iubirea dorită” prin „sprijinul ridicat exprimat de mase în alegeri”, explică analistul Andrei Kolesnikov de la Centrul Carnegie din Moscova, într-un articol publicat de Associated Press şi preluat de cotidianul Haaretz înaintea alegerilor prezidenţiale din 18 martie din Rusia.

Putin are nevoie de dovezi tangibile că ruşii au nevoie de el şi de viziunea lui de lider de mare putere, decât să se îngrijoreze de libertăţile pe care le încalcă, de corupţia endemică pe care nu a reuşit să o elimine, de sancţiunile pe care le-a atras prin acţiunile sale în Crimeea şi Ucraina. În condiţiile în care se aşteaptă să câştige 80% din voturi, el îşi va consolida în continuare autoritatea asupra Rusiei, o figură de ţar într-o ţară ce nu a cunoscut niciodată o democraţie autentică.

De la ultimele alegeri câştigate de Putin în 2012, ruşii au invadat Ucraina, au anexat Crimeea, au bombardat Siria, au fost acuzaţi că s-au amestecat în alegerile prezidenţiale din Statele Unite şi au susţinut că deţin un nou arsenal nuclear înfricoşător.

„Nimeni nu ne-a ascultat. O să ne ascultaţi acum”, a răsunat puternic glasul lui Putin la începutul acestei luni, lăudându-se cu aceste arme.

În cei 14 ani în care a fost preşedinte şi patru în care a fost prim-ministru al celei mai mari ţări din lume, Putin a transformat imaginea globală a Rusiei, i-a consolidat puterea politică şi economică şi şi-a trimis la închisoare adversarii. I-a oferit azil lui Edward Snowden, a potolit extremismul ce măcina de mult Cecenia, a găzduit Jocuri Olimpice fenomenal de scumpe şi a câştigat dreptul de a ţine în acest an Cupa Mondială de fotbal.

Acum în vârstă de 65 de ani, el nu intenţionează să plece curând. Alegerile vor confirma argumentul lui Putin că pentru a îmbunătăţi viaţa în Rusia, ţara are nevoie de continuitate mai mult decât de schimbări drastice, mass-media independente, opoziţie politică, activism de mediu sau drepturi pentru homosexuali şi alte minorităţi, notează AP.

Rusia va rămâne în mod disproporţionat dependentă de preţurile petrolului, iar cei 144 de milioane de locuitori ai săi vor fi în continuare mai săraci decât ar trebui - şi mulţi convinşi că ceilalţi sunt cei care le provoacă lor probleme.

Cea mai importantă misiune a lui Putin în următorii şase ani va fi elaborarea unui plan pentru ceea ce se va întâmpla atunci când mandatul său următor va expira în 2024: pregătirea unui succesor prietenos sau inventarea unei scheme care să-i permită să ţină în continuare frâiele?

Putin cel atotputernic de azi nu prea seamănă cu omul care a început să facă primii paşi ca preşedinte în ajunul noului mileniu.

Catapultat la putere de demisia surprinzătoare a lui Boris Elţîn ca preşedinte, Putin a intrat în noul său birou pe 31 decembrie 1999 într-un costum ce părea prea mare pentru umerii săi. Nivelul său politic scăzut legat de trecutul din cadrul serviciilor secrete KGB îl făcea să pară şovăielnic şi mulţi ruşi l-au considerat doar o marionetă a oligarhilor care trăgeau atunci sforile la Kremlin.

Rusia încă ieşea dintr-o mahmureală tumultuoasă post-sovietică. Presa era plină de titluri despre crime la comandă, armata nu-şi putea permite nici măcar şosete pentru soldaţii săi, iar bugetul ţării era încă dependent de împrumuturi externe. Optsprezece ani mai târziu, prietenii lui Putin conduc economia, iar armata rusă renaşte.

O întreagă generaţie nu a cunoscut niciodată o Rusie fără Vladimir Vladimirovici Putin în funcţia de preşedinte. Şi un număr tot mai mare de alţi lideri - printre care şi preşedintele SUA Donald Trump - îi imită mentalitatea de fortăreaţă naţionalistă asediată.

Mass-media ruseşti cândva curajoase au tăcut. Propaganda Kremlinului are acum o audienţă globală prin intermediul vastelor reţele RT şi Sputnik.

Cu toate acestea, în timp ce Putin pare invulnerabil la suprafaţă, el are motive să-şi facă griji.

Kremlinul reacţionează dur la recentele investigaţii de corupţie efectuate de liderul opoziţiei Aleksei Navalnîi, temându-se că ar putea provoca dezordine publică. Iar lupta pentru succesiune ameninţă să provoace dezbinări dăunătoare în cercul interior al lui Putin.

Între timp, tinerii deziluzionaţi ai Rusiei s-ar putea întoarce împotriva lui. Unii s-au alăturat protestelor lui Navalnîi, iar alţii nu se vor deranja să voteze, secându-l în linişte de puteri.

Şi, în timp ce Putin se confruntă cu provocări acasă, se aşteaptă ca ruşii să facă paradă în străinătate.

„Mediul internaţional este pentru el un instrument în primul rând de gestionare a acestor provocări interne”, notează Matthew Rojansky, directorul Institutului Kennan din Washington. „El poate face o declaraţie despre o intervenţie în Siria sau despre ceva în spaţiul post-sovietic”.

Iar un Putin abia reales este de aşteptat să continue relaţia de tipul Războiul Rece cu Statele Unite conduse de Trump.

Rusia vede ancheta privind presupusul amestec în alegerile americane ca fiind fabricată - dar şi ca un semn că Moscova este din nou importantă şi că Washingtonul este obsedat de slăbirea ei cu orice preţ.

„SUA tratează Rusia în mod egal? Iau ei Rusia în serios? Acesta este un indicator extrem de important” pentru ruşi, a spus Rojansky. „Ei nu se raportează faţă de China”, a adăugat el.

De când un diplomat de rang înalt american a fost înregistrat dând instrucţiuni unor reprezentanţi ai opoziţiei ucrainene, Moscova a fost convinsă că Washingtonul a provocat conflictul din Ucraina băgându-şi nasul în curtea Rusiei şi că America poartă răspunderea pentru luptele ce au urmat. Conflictul a ucis mii de persoane şi rămâne nerezolvat.

Anexarea Crimeii de către Rusia a determinat sancţiuni din partea SUA şi Uniunii Europene, conducând la creşterea fulgerătoare a popularităţii lui Putin.

Crimeea este văzută ca cea mai mare victorie a Rusiei în epoca lui Putin, o restaurare a puterii sale şi îndreptarea unor greşeli istorice. Pentru a duce acest mesaj acasă, alegerile din 18 martie au loc chiar la data la care a fost preluat controlul asupra peninsulei cu patru ani în urmă.

Şi ultima dată când s-a confruntat cu alegătorii Putin avea garantată victoria, dar se afla pe un teren mai nesigur. O mişcare condusă de Navalnîi a scos mase pe străzile Moscovei şi din alte oraşe, în timp ce clasa de mijloc educată se plângea de viziunea retrogradă a lui Putin.

De atunci, Navalnîi a fost arestat de mai multe ori şi are interdicţie să candideze în alegeri din cauza unor condamnări penale pe care le consideră motivate politic. Au fost marginalizaţi şi alţi reprezentanţi ai opoziţiei, precum miliardarul Mihail Hodorkovski, care a petrecut 10 ani în închisoare pentru acuzaţii de fraudă fiscală, ceea ce a fost considerat o pedeapsă pentru ambiţii politice. El trăieşte acum în străinătate.

Între timp, problemele Rusiei persistă. Cu aproximativ 20 de milioane de ruşi ce trăiesc în prezent sub pragul oficial de sărăcie de aproximativ 180 de dolari pe lună, Putin promite salarii şi pensii mai mari şi doreşte o îngrijire medicală mai bună pentru a creşte speranţa de viaţă peste 73 de ani, acum sub nivelurile europene. Recentele eşecuri de lansări în spaţiu au atras atenţia asupra dificultăţilor cu care se confruntă industria aeronautică, cândva o mândrie a Uniunii Sovietice, aşa că liderul rus doreşte ca Rusia să ajungă la standarde înalte în tehnologiile robotice şi inteligenţa artificială.

„Putin va avea multe de făcut în următorul mandat”, declară Kolesnikov. În mod special, el trebuie să asigure că ţara va putea să-i supravieţuiască. Politologul Dmitri Oreşkin îşi pune aceeaşi întrebare: „Mai devreme sau mai târziu Putin nu va mai fi şi atunci ce vom face cu Rusia?”.

Sursa: agerpres.ro