Calendarul agricol pentru luna februarie

Făurar // „Două săptămâni îngheaţă tot, iar două săptămâni se dezgheaţă tot”

Luna februarie, numită în calendarul popular Făurar, este cea mai scurtă lună din an, ultima lună de iarnă şi poate fi caracterizată de ultimele agonii ale gerului, dar şi de vreme potrivită pentru începutul pregătirilor pentru muncile agricole.

În acest sens, există şi o zicală despre Făurar în care se spune că „două săptămâni îngheaţă tot, iar două săptămâni se dezgheaţă tot”.

Cu temperaturi medii în jur de zero grade Celsius, luna februarie înseamnă pentru producătorii agricoli pregătirile pentru campania de primăvară. Deşi vremea oferă încă unele surprize, iar gerul poate reveni oricând, în funcţie de prognozele climatice oferite de meteorologi, fermierii au posibilitatea să efectueze o serie de lucrări agricole.

Cereale şi plante tehnice

– Pregătirea utilajelor agricole pentru campania de primăvară (semănători, utilaje de erbicidat, maşinile de distribuit îngrăşăminte;
– Se repară şi se schimbă piesele uzate la maşinile agricole;
– Se realizează controlul semănăturilor din toamnă;
– Se verifică sămânţa şi se trimite la analiză;
– Se iau măsuri de spargere a crustei de gheaţă, de îndepărtare a poleiului, dacă este ger mare;
– Dacă apar băltiri de apă, se evacuează apa prin realizarea unor canale de scurgere;
– În zonele unde vremea permite, fermierul poate realiza o arătură, în pauzele dintre îngheţuri;
– Se stabileşte calendarul pentru campania de primăvară;
– Se fac verificările în teren pentru fiecare cultură în parte;
– În sudul ţării, pe terenurile nisipoase sau cu expunere sudică se începe efectuarea arăturilor, dacă nu este ger mare;
– La ferme, se asigură stocul necesar de îngrăşăminte şi fertilizatori;
– În ultima parte a lunii, dacă vremea permite, pot începe primele lucrări de câmp şi semănatul la culturile de primă urgenţă (ovăz, mazăre, lucernă etc.).

Pomicultură

– În zilele cu temperatură de 3-4 grade Celsius (în pauzele dintre îngheţ) se stropesc toate speciile de pomi fructiferi. Primele două tratamente de iarnă se fac la un interval de cel puţin zece zile;
– Se aplică tratamentele de iarnă pentru boli şi ciuperci în funcţie de specie;
– Se repară şi se procură piesele de schimb pentru utilaje;
– Se efectuează lucrările curente stabilite prin calendarul de activităţi şi se programează alte lucrări necesare;
– Se continuă toate lucrările de iarnă în continuarea celor din luna ianuarie (tratamentele de iarnă);
– Se realizează tratamentul pentru combaterea păduchilor ţestoşi cu insecticid;
– Când vremea permite, pomicultorul va realiza tăierile de rărire, de corecţie şi de rodire;
– Se înlătură prin tăiere lăstarii crescuţi de la rădăcină (drajonii);
– Când terenul este încă îngheţat, se transportă gunoiul de grajd în livadă.

Viticultură

– Se continuă lucrările neefectuate în luna ianuarie din cauza vremii nefavorabile;
– Se face controlul viabilităţii „ochilor” în viile roditoare (cu probă de coardă pentru fiecare sector);
– În funcţie de prognoza meteo anunţată oficial, se întocmește o planificare pentru efectuarea tăiatului (pe soiuri, numărul de butuci, necesitatea în angajați sezonieri etc.), astfel încât această lucrare să fie finalizată într-un termen care ar permite să se efectueze restul lucrărilor, inclusiv legatul în uscat, până la dezmuguritul viţei-de-vie;
– Se inventariază utilajele şi instrumentarul de lucru, se cumpără piesele de schimb necesare şi se fac reviziile la termen;
– Se începe instalarea spalierului în plantaţiile nou-înfiinţate;
– Se stabileşte necesarul de viţe pentru noile plantaţii programate (acestea se procură şi se stratifică provizoriu în nisip);
– Se verifică şi se repară sistemul de susţinere pentru viile pe rod;
– Se monitorizează butucii, se verifică procentul afectat de îngheţ. Dacă temperatura în timpul iernii a coborât mai jos de 24 de grade Celsius, atunci pot fi afectate coardele şi lemnul multianual. Dacă temperatura a fost cuprinsă între -17 şi -25^oC viticultorul se poate aştepta la deteriorarea „ochilor” de iarnă;
– La finele lunii februarie se începe tăiatul viţei-de-vie (temperatura nu trebuie să fie mai mică de 5 grade Celsius).

Apicultură

– Se monitorizează iernarea prin ascultarea zgomotului făcut de albine la uşoara lovire a stupului;– Se realizează inventarul apicol: stupi, elemente de stupi, colectoare de polen şi propolis, rame şi altele;– Se verifică atent stupii pentru a se constata dacă au existat rozătoare care au pătruns în anumite zone;– Se verifică umiditatea şi se asigură dacă e necesar, termoizolarea suplimentară a stupului, având în vedere faptul că matca depune deja ouă;– Dacă temperatura exterioară creşte peste 12 grade Celsius, se înlesnesc zborurile de curăţare;– Se pot aplica hrăniri de completare cu turte din miere şi zahăr pudră, turte de miere, turte de zahăr şi polen;– Se examinează aspectul resturilor îndepărtate de pe baza stupilor pentru a se stabili dacă există modificări vizuale;– Dacă se constată o încălzire a vremii, se pot monta adăpătoarele cu apă călduţă cu un adaos de 5 grame de sare la litru;– Se îndepărtează gheaţa de pe scândurile de zbor.

În capricioasa lună februarie, mai toate lucrările agricole se vor face în funcţie de prognozele meteorologice, zootehnia rămâne însă domeniul în care pauzele tehnice sau „ferestrele” dintre îngheţuri nu există. Adăposturile pentru animale trebuie protejate, sursele de apă verificate permanent ca să nu îngheţe, stocurile de hrană trebuie completate, iar măsurile sanitare se aplică în conformitate cu programul solicitat de veterinari.