ANALIZĂ: Pregătirea alipirii Crimeei la Rusia, o operaţiune în cinci etape

obozrevatel.com

În timp ce mai marii lumii se confruntă verbal pe tema viitorului Crimeei, autorităţile separatiste şi Moscova au luat mai multe măsuri pentru pregătirea anexării peninsulei ucrainene la Rusia, scrie Mediafax.

Potrivit experţilor, au fost necesare doar două săptămâni pentru militarii ruşi şi miliţiile proruse pentru a separa Crimeea de restul Ucrainei. „Ei urmăresc un plan foarte raţional. Pas cu pas, ei au separat Crimeea de restul Ucrainei, pregătind anexarea sa”, apreciază un analist al Kievului, Volodimir Fesenko.

„Toate acestea pregătesc etapa următoare, referendumul, pentru legitimarea anexării”, adaugă el.

Iată cum, în cinci etape, Moscova a pus Ucraina şi comunitatea internaţională în faţa faptului împlinit şi a preluat de facto controlul asupra unei regiuni înaintea unui referendum care va antrena alipirea sa la Federaţia Rusă.

1. Instalarea unei noi puteri prin forţă

La cinci zile după îndepărtarea de la putere a preşedintelui Viktor Ianukovici la Kiev, persoane înarmate proruse preiau controlul clădirilor Parlamentului şi Guvernului regional din Simferopol, capitala Crimeei, şi înalţă acolo drapelul rus. Un deputat prorus local, Serghii Aksionov, este ales rapid premier regional interimar şi Parlamentul votează alipirea la Rusia şi organizarea unui referendum la 16 martie.

Noile autorităţi preiau controlul poliţiei locale şi, sprijinindu-se pe miliţiile "de autoapărare", încep să recruteze soldaţi care depun jurământ de supunere faţă de viitorul „stat”.

2. Preluarea controlului teritoriului

Mii de militari ruşi - dintre care mulţi provin aparent de pe navele Flotei Ruse la Marea Neagră - sunt mobilizaţi rapid în peninsulă, imediat ce Guvernul trece în mâinile forţelor proruse.

Potrivit grănicerilor ucraineni, prezenţa lor ar putea fi cifrată în această săptămână la circa 30.000 de persoane.

Aceşti militari, bine echipaţi dar fără însemne prin care să poată fi identificaţi, încercuiesc rapid zonele militare ale ucrainenilor. Aceştia din urmă refuză să se predea sau să plece. Au fost câteva tiruri de somaţie, dar până în prezent nu au fost confruntări violente.

În paralel, flota rusă blochează vasele marinei ucrainene, în special în portul istoric Sevastopol.

3. Trasarea frontierelor

Separarea peninsulei Crimeei de restul ţării este un lucru relativ uşor.

Abia ajunse, forţele ruse stabilesc puncte de control pe cele două mari rute care duc către peninsulă. Şi, ca un semn al faptului că forţele ruse sunt acolo pentru multă vreme, afişele anunţă prezenţa unor mine.

Pe aeroportul din Simferopol, zborurile care vin sau pleacă spre Kiev sunt anulate, fiind autorizate doar zborurile de legătură cu Moscova. Cel puţin un zbor de la Kiev a fost nevoit să aterizeze la Odessa, înainte de a se întoarce din drum. Miliţiile sunt mobilizate în gara din Simferopol pentru a controla pasagerii ce vin din restul Ucrainei.

4. Controlarea comunicaţiilor

Transmisia celor şase canale de televiziune ucrainene a fost întreruptă în această săptămână, pentru a fi înlocuită de canale ruseşti. Jurnaliştii ucraineni şi străini au fost descurajaţi şi uneori agresaţi, aşa cum s-a întâmplat cu cinci reporteri ucraineni care au fost bătuţi de membri ai forţelor proruse în timp ce relatau despre o tentativă a acestora de a ocupa o bază aeriană.

5. Organizarea unui referendum

Locuitorii din Crimeea vor trebui să aleagă duminică între alipirea regiunii lor la Rusia şi revenirea la o autonomie extinsă - o independenţă de facto - de care se bucurau în conformitate cu fosta Constituţie din 1992. Menţinerea statu quo-ului în cadrul Ucrainei nu este luată în considerare. În pofida numeroaselor critici care pun la îndoială legalitatea acestei consultări, oficialii proruşi afirmă că votul va fi organizat onest, adăugând că nu există nicio îndoială cu privire la voinţa unei vaste majorităţi de a se alătura Rusiei.

„Ulterior, fie Crimeea va fi absorbită rapid de către Rusia, ceea ce va ridica o problemă gravă pentru securitatea regională şi internaţională, fie va deveni un fel de Abhazie, un conflict îngheţat”, apreciază Volodimir Fesenko, referindu-se la acest teritoriu separatist georgian a cărui independenţă, proclamată în 1992, nu a fost recunoscută decât de cinci state, între care şi Rusia.