Vizita secretă a şefului CIA la Moscova scoate la iveală dilema comună a lui Putin şi Trump în războaiele din Ucraina şi Iran

Istoria dureroasă a Rusiei a alimentat de-a lungul timpului un simţ al umorului negru în rândul cetăţenilor săi. De aceea, gazdele directorului CIA, John Ratcliffe, probabil au gustat ironia momentului când acesta a zburat la Moscova săptămâna aceasta, se pare pentru a le spune ruşilor că pierd dezastruosul război din Ucraina. Şefii serviciilor secrete ruse ar fi putut replica uşor că preşedintele Donald Trump, asemenea preşedintelui Vladimir Putin, este la rândul său implicat într-un alt război – în Iran – pe care nici nu îl poate câştiga, nici nu îl poate opri. Doi lideri, două conflicte diferite, dar aceeaşi dilemă: nu îşi pot atinge obiectivele de război, însă nu pot renunţa fără să-şi păteze prestigiul, arată o analiză.

Amândoi au declanşat ostilităţile după ce, aparent, au subestimat tenacitatea şi capacitatea adversarilor, deşi forţele armate ale acestora erau net inferioare din punct de vedere al puterii convenţionale şi al echipamentului faţă de armatele americană, respectiv rusă.

Atât Putin, cât şi Trump au constatat cum avantajul lor militar tactic a fost erodat de tacticile asimetrice şi neconvenţionale ale Ucrainei şi Iranului. Acestea au devenit pionieri în utilizarea unor tehnologii noi şi ieftine, precum dronele, şi au deschis practic o nouă eră a războiului modern.

În relatarea sa despre vizita lui Ratcliffe, „The New York Times” a subliniat o îngrijorare veche a multor membri ai comunităţii de politică externă de la Washington: Putin nu ar primi evaluări sincere cu privire la traiectoria reală a războiului. Iar numeroşi observatori se întreabă dacă nu cumva şi evaluările optimiste ale lui Trump despre victoria SUA în Iran indică faptul că şi el este ţinut într-o bulă, informat selectiv de un cerc restrâns care evită să-i transmită veşti proaste.

Washingtonul şi Moscova au o istorie îndelungată de implicări externe costisitoare; ambele puteri au fost umilite, de pildă, de războaiele din Afganistan. Dezastrul Rusiei în Ucraina aminteşte într-o anumită măsură de înfrângerea SUA în Vietnam, un alt conflict în care o mare putere a fost prinsă într-un război de uzură, fără ieşire clară.

Paralelele dintre cei doi lideri autoritari, blocaţi acum în războaiele pe care chiar ei le-au declanşat, sunt, aşadar, pertinente. Dar ele au totuşi o valabilitate limitată şi nu trebuie împinse prea departe.

Trump nu a repetat greşeala gravă a lui Putin de a arunca masiv trupe terestre într-un conflict ajuns într-un blocaj. Această decizie a Kremlinului a dus la peste 1,4 milioane de tineri ruşi morţi, răniţi sau dispăruţi, potrivit Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale. Putin, lider autoritar în sens deplin, este mult mai puţin constrâns decât Trump de dinamica internă şi de opinia publică. Un asemenea bilanţ ar fi politic imposibil de susţinut în SUA.

În timp ce Putin loveşte cu teroare oraşele şi infrastructura energetică ucraineană prin raiduri cu rachete şi drone, Trump a evitat în mare parte să vizeze deliberat civilii şi infrastructura civilă în războiul său. Totuşi, el a refuzat să ofere o explicaţie publică completă pentru atacul cu rachete din februarie asupra unei şcoli iraniene, în urma căruia aproape 200 de copii şi adulţi au fost ucişi, atac despre care se crede că s-a produs pe baza unor informaţii depăşite.

MOMENT CU SEMNE SUMBRE

Vizita surpriză a lui Ratcliffe la Moscova s-a desfăşurat pe fondul unor schimbări profunde şi al unor semne sumbre în relaţiile internaţionale. Războaiele din Ucraina şi Iran destabilizează întregul Orient Mijlociu, implică marile puteri şi amplifică temerile privind extinderea conflictului geopolitic.

Şeful CIA a venit cu o agendă amplă şi complexă.

Potrivit unor persoane familiarizate cu discuţiile, el a avertizat Rusia împotriva oricăror atacuri, declarate sau ascunse, asupra teritoriului NATO, în contextul temerilor crescânde din Europa că Putin ar putea testa apărarea alianţei. Ratcliffe a folosit, de asemenea, întâlnirile cu oficialii serviciilor de spionaj ruse pentru a încuraja Moscova să-şi reducă sau să-şi oprească sprijinul economic şi militar pentru Iran.

Misiunea sa ar putea aduce o oarecare uşurare pentru aliaţii SUA, care îşi pun de mult timp întrebări în privinţa angajamentului lui Trump faţă de NATO şi a solidităţii garanţiilor de securitate americane. O nouă tentativă a SUA de a pune capăt războiului din Ucraina ar fi primită cu braţele deschise, chiar dacă decizia preşedintelui de a reduce ajutorul militar pentru guvernul lui Volodimir Zelenski alimentează suspiciuni privind adevăratele sale motive. Trump încă nu a pus în practică aparenta ofertă, făcută în vară, de a permite Ucrainei să obţină licenţa pentru producerea sistemelor antirachetă Patriot.

Trump s-a lăudat odată că ar putea opri războiul din Ucraina în 24 de ore. În realitate, tentativele sale de pace nu au produs rezultate vizibile. Iar afirmaţia sa repetată că Putin doreşte să facă pace este contrazisă, constant, de evoluţiile de pe front.

Statele Unite au avut încă de la început un rol de la distanţă în conflictul din Ucraina. La rândul ei, Rusia joacă propriul rol „dincolo de orizont” în războiul din Iran, influenţând echilibrul de forţe fără a fi implicată direct la sol la scară largă.

Greşelile SUA în Iran intră în prim-plan în această săptămână. Războiul a împlinit şase luni, iar administraţia de la Washington trece progresiv de la acţiunea militară directă la un război economic total împotriva Teheranului.

CE AR PUTEA OBŢINE RUSIA

Rusia ar putea avea un interes strategic limitat în a uşura situaţia complicată a lui Trump în Iran. Un eventual schimb de concesii care să implice Ucraina riscă să se împotmolească, mai ales având în vedere eşecul anterior al preşedintelui american de a forţa Kievul să accepte concesii teritoriale.

În martie s-a relatat că Rusia a furnizat Iranului informaţii despre locaţiile şi mişcările trupelor, navelor şi aeronavelor americane, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informaţii ale SUA pe acest subiect. O parte importantă a datelor împărtăşite de Moscova cu Teheranul a constat în imagini obţinute de la sofisticata ei constelaţie de sateliţi de supraveghere.

Atitudinea antioccidentală a lui Putin înseamnă că Rusia se opune constant influenţei SUA şi a Occidentului în Orientul Mijlociu şi în alte regiuni. Liderul de la Kremlin pare să joace un joc pe termen mai lung decât Trump, al cărui mandat se încheie peste aproximativ doi ani şi jumătate.

Cu toate acestea, Washingtonul ar putea avea nevoie de cooperarea Moscovei – şi a Beijingului – pentru a face eficientă noua sa politică de izolare economică totală a Iranului.

„Pentru ca presiunea economică să dea roade, (Trump) trebuie să reuşească să obţină o oarecare cooperare din partea chinezilor, a ruşilor şi a altor actori regionali care sunt principalii parteneri comerciali ai iranienilor”, a declarat joi pentru CNN International Firas Maksad, directorul general al Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. „Cred că îi va fi foarte greu să-i convingă pe chinezi să coopereze… Situaţia este similară şi în cazul Rusiei”, afirmă expertul.

RĂZBOAIELE ERODEAZĂ CREDIBILITATEA

Pe măsură ce implicaţiile vizitei lui Ratcliffe deveneau mai clare, The Washington Post a relatat că deplasarea lui a fost precedată de informaţii recente ale serviciilor secrete americane, care sugerează că la Kremlin se consideră că SUA sunt slăbite de conflictul cu Iranul.

Eşecul lui Trump de a obţine o victorie decisivă nu a afectat doar credibilitatea SUA; el a dus şi la epuizarea stocurilor de muniţie şi la suprasolicitarea forţelor navale şi aeriene. În aceste condiţii, nu este deloc surprinzător ca adversari precum Rusia şi China să pună la îndoială capacitatea sau voinţa Washingtonului de a reacţiona ferm la o eventuală criză în Europa sau Asia.

„Pentru că Donald Trump a decis să intre în război împotriva iranienilor, fără un obiectiv strategic, fără un plan, fără un calendar, fără o cale de ieşire, iar acum s-a împotmolit — da, desigur, asta îi ajută pe ruşi”, a declarat joi senatorul democrat Mark Kelly din Arizona pentru Brianna Keilar de la CNN. „Şi, apropo, ruşii îi ajută pe iranieni”, a adăugat el.

Trump, la rândul său, susţine că relaţia sa prietenoasă cu Putin contribuie la o lume mai sigură. El a insistat joi că nu există niciun pericol ca liderul rus să întreprindă o acţiune care ar putea provoca un conflict direct cu Occidentul. „Am avut discuţii constructive cu el. Nu va ataca un teritoriu al NATO”, i-a spus el lui Kristen Holmes de la CNN în Biroul Oval.

Totuşi, multiplele intrigi care înconjoară călătoria lui Ratcliffe la Moscova adaugă o nouă întorsătură fascinantă în relaţia neobişnuită dintre cei doi lideri. Ei se confruntă cu o dilemă strategică comună ce le poate defini moştenirea politică şi personală.

Războiul cu Iranul poate că nu este la fel de existenţial pentru supravieţuirea politică şi personală a lui Trump precum este conflictul din Ucraina pentru Putin. Dar, asemenea prietenului său de la Kremlin, el este încolţit de propriul său război, concluzioneaza analiza.