Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit la 89 de ani, după o domnie de peste trei decenii și o popularitate constantă în rândul norvegienilor

Regele Harald al V-lea al Norvegiei, cel mai în vârstă dintre monarhii europeni, a murit la vârsta de 89 de ani, a anunţat vineri dimineaţă Palatul Regal al Norvegiei.

"Cu profundă tristeţe anunţăm că Majestatea Sa, regele Harald, ne-a părăsit astăzi. Regele Harald s-a stins liniştit la Spitalul Naţional (Rikshospitalet) vineri, 28 august, la ora 6:35 (7:35, ora României)", a informat Palatul într-un comunicat.

Membru al Casei de Glücksburg, Harald al V-lea a devenit rege al Norvegiei la 17 ianuarie 1991 şi a rămas pe tron până la sfârşitul vieţii. A urmat astfel exemplul tatălui său, Olav al V-lea, care a domnit până la aceeaşi vârstă.

"Am depus jurământul în faţa Stortingului (Parlamentul unicameral) pentru a-mi îndeplini misiunea până la capăt", a reiterat el în ianuarie 2024. Atunci a respins ideea abdicării şi a refuzat să urmeze exemplul verişoarei sale de gradul al doilea, regina Margrethe a II-a a Danemarcei, care renunţase la tron în aceeaşi lună, la 83 de ani, în favoarea fiului său, prinţul moştenitor Frederik, după 52 de ani de domnie.

Regele Harald a fost considerat un reformator care a ieşit din umbra tatălui său, devenind o figură iubită şi extrovertită, ce a domnit mai bine de trei decenii.

Harald fusese internat în spital pe 17 august, iar Palatul Regal a precizat că era tratat pentru o infecţie bacteriană în sânge.

În 2024, el mai fusese internat în timpul unei vacanţe în Malaezia, din cauza unei infecţii, şi i s-a implantat atunci un stimulator cardiac temporar la un spital de acolo. A fost repatriat cu avionul pus la dispoziţie de forţele armate norvegiene şi, ulterior, medicii i-au implantat un dispozitiv permanent.

În acelaşi an, Harald, şef de stat pur ceremonial din 1991, a anunţat că îşi va reduce numărul de angajamente oficiale, însă a exclus categoric abdicarea, insistând că jurământul său de rege era valabil pentru întreaga viaţă.

PROVOCĂRI MULTIPLE PENTRU FAMILIA REGALĂ

Moartea lui Harald are loc într-o perioadă dificilă pentru familia regală norvegiană.

Prinţesa moştenitoare Mette-Marit, soţia prinţului moştenitor Haakon, fiul lui Harald, se confruntă cu o atenţie publică intensă din cauza legăturii sale de prietenie cu defunctul infractor sexual Jeffrey Epstein, relaţie pentru care şi-a cerut scuze.

Fiul ei, Marius Hoiby, născut dintr-o relaţie anterioară căsătoriei cu Haakon, a fost găsit vinovat în iunie pentru două dintre cele patru acuzaţii de viol şi pentru o acuzaţie de violenţă domestică. A fost condamnat la patru ani de închisoare, după un proces care a durat şapte săptămâni. Atât el, cât şi procuratura au făcut apel împotriva sentinţei.

La două zile după condamnarea lui Marius, palatul a anunţat că Mette-Marit a suferit cu succes un transplant pulmonar, fără a preciza data exactă a intervenţiei.

După câteva săptămâni de recuperare în spital, ea s-a întors acasă, iar în luna august şi-a sărbătorit nunta de argint alături de Haakon.

Sprijinul public pentru monarhie a coborât la 60% în februarie 2026, de la 70% în luna precedentă, potrivit unui sondaj Norstat realizat pentru postul public NRK, dar a crescut uşor la 64% în luna mai.

Harald a rămas însă constant popular în rândul norvegienilor. Conform sondajului din februarie, el era considerat membrul familiei regale care reprezenta cel mai bine instituţia monarhiei norvegiene, obţinând o notă de 9,2 pe o scară de la 1 la 10.

UN DESCENDENT AL REGINEI VICTORIA

Stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii, Harald a urcat pe tron în 1991 şi a introdus treptat elemente moderne, aducând în secolul XXI o funcţie ceremonială percepută în principal ca simbol al independenţei naţionale.

Regele, extrem de popular, a jucat un rol crucial în alinarea naţiunii în momente de doliu. Când extremistul de dreapta şi anti-islamist Anders Behring Breivik a ucis 77 de persoane în 2011, la Oslo şi pe insula Utoeya, Harald a consolat ţara printr-un discurs puternic, transmis la televiziune. Cu vocea tremurândă de emoţie, el a spus că "libertatea este mai puternică decât frica".

După inundaţii, furtuni sau alte dezastre, regele mergea frecvent la faţa locului, purtând cizme de cauciuc şi o jachetă uzată, pentru a-i întâlni pe cei care îşi pierduseră casele sau pe cei dragi.

La bătrâneţe, Harald a pledat pentru toleranţă şi deschidere. Într-un discurs din 2016, el a afirmat că norvegienii pot avea origini, credinţe şi orientări sexuale foarte diferite.

În noiembrie 2005, Harald şi soţia sa, Sonja Haraldsen, au invitat 550 de norvegieni la un bal organizat pentru a marca centenarul independenţei ţării faţă de Suedia. Într-un interviu acordat în acea perioadă, Harald a susţinut că familiile regale europene nu ar trebui să cedeze tentaţiei de a se închide, renunţând la transparenţă şi retrăgându-se în turnurile palatelor lor.

"Dacă ai deschis poarta, este foarte greu să o închizi din nou", a spus el pentru Reuters. "Nu sunt sigur că aş vrea să o închid. Până acum totul a mers bine, din punctul meu de vedere", a adăugat regele.

Ca şi tatăl său, Olav, Harald era pasionat de sport şi de automobile şi îşi conducea adesea singur maşina, mai ales la evenimentele informale.

Navigator experimentat, el şi-a condus ambarcaţiunea către un titlu de campion mondial şi a participat la mai multe ediţii ale Jocurilor Olimpice. Totuşi, nu a reuşit să repete performanţa tatălui său, care câştigase o medalie de aur olimpică.

Harald a manifestat, de asemenea, un interes deosebit pentru protejarea naturii. Şi-a împlinit un vis de-o viaţă când, la 76 de ani, a petrecut patru zile în inima junglei amazoniene din Brazilia, trăind alături de poporul Yanomami şi dormind într-un hamac.

PREDILECŢIE PENTRU MODESTIE

Naşterea lui Harald, la 21 februarie 1937, a fost un prilej de sărbătoare naţională. A fost primul moştenitor al tronului născut în Norvegia după aproape 570 de ani. Timp de secole, până în 1905, monarhii danezi şi suedezi domniseră peste această naţiune scandinavă.

La numai trei ani după naşterea sa, Germania nazistă a invadat Norvegia. Regele Haakon şi prinţul moştenitor de atunci, Olav, au fugit în Marea Britanie şi au condus de acolo guvernul norvegian în exil, în timp ce micul Harald, în vârstă de trei ani, a plecat împreună cu mama sa, prinţesa moştenitoare Märtha, în Suedia neutră, apoi în Statele Unite.

După o scurtă perioadă petrecută la Casa Albă şi apoi cinci ani de viaţă în Bethesda, Maryland, Harald, surorile sale mai mari, Ragnhild şi Astrid, şi mama lor s-au întâlnit frecvent cu preşedintele american Franklin D. Roosevelt, pe care Harald avea să îl descrie, ani mai târziu, drept un bunic.

Reîntors în Norvegia, după încheierea războiului în 1945, Harald a urmat şcoli de stat, renunţând la lecţiile private de care beneficiase tatăl său.

Căsătoria sa din 1968 cu o femeie de rând a reprezentat o ruptură majoră cu tradiţia. Relaţia a venit după un impas de nouă ani cu tatăl său, care a acceptat in cele din urmă un compromis abia după ce Harald a ameninţat că nu se va căsători niciodată dacă va fi obligat să renunţe la Sonja.

ANII DE MATURITATE

În 1998, regele s-a confruntat cu un val fără precedent de critici publice. Presa scria că ar fi acceptat un iaht în valoare de 4 milioane de coroane (400.000 de dolari) de la un grup de industriaşi, drept cadou de ziua sa, şi că lucrările de reparaţii la palat ar fi costat guvernul 500 de milioane de coroane.

Tot atunci, fostul său secretar particular adjunct a sugerat că, într-o ţară atât de egalitaristă, Harald ar trebui să abdice la vârsta normală de pensionare, adică la 67 de ani.

Sondajele de opinie i-au acordat însă regelui un sprijin ferm pentru a rămâne pe tron pe viaţă, iar criticile s-au stins treptat. Un an mai târziu, într-un nou interviu acordat agenţiei Reuters, Harald a glumit spunând că va rămâne pe tron toată viaţa, cu excepţia cazului în care ar înnebuni.

"În Norvegia nu există o tradiţie în acest sens (abdicarea). Dar nu se ştie niciodată. Dacă o să înnebuneşti complet?", a spus el. Regina Sonja a râs şi a întrebat: "Dar cine ţi-ar spune vreodată asta?"

Fiul lui Harald, Haakon, în vârstă de 53 de ani, va deveni al patrulea rege al Norvegiei de la obţinerea independenţei faţă de Suedia în 1905, iar Mette-Marit, tot de 53 de ani, îi va fi regină.