Vom avea sau nu gaz la iarnă?

Punct de sprijin

Această întrebare mi-a fost pusă de mai mulți oameni în acest weekend. Oameni diferiți – și de la țară, și din capitală, care privesc știrile și care nu prea.

Oamenii sunt îngrijorați. Unii mai țin minte cotileții din curțile blocurilor. Au auzit că ceva s-a întâmplat cu gazul rusesc în Ucraina, dar nu știu exact ce anume. Mai-marii noștri emană optimism și ne asigură că totul va fi OK. Așa ne-a liniștit ministrul Economiei, așa a zis și colegul lui de partid, vicepreședinte al Parlamentului. În sens că, pe moment, situația e sub control și nu trebuie să facem nimic. Ei, povestea cu „făcutul de nimic” e chiar proverbială. Bănuiesc că și „dolce far niente” (un fel de - dulcea facere de nică) de la neamurile noastre latine (care au avut mai mult noroc) e din aceeași categorie. Ne caracterizează cum nu se poate de bine. Întrebarea filosofică – cum să facem ca să nu facem nimic și poate cumva se va trece?, e specialitatea noastră. Avem o sumedenie de răspunsuri și rezolvări – cum să nu facem. Și nu prea ajunge în capul nostru o variantă mult mai simplă – dar poate să facem?! Măcar ceva. Desigur că e riscant. Dar merită.

Vecinii din Ucraina sunt în război cu „Gazprom”-ul. Despre celălalt război, din Est, se scrie mult, despre acesta mai puțin. Deși nu e mai puțin important. Și a intrat, se pare, în faza culminantă. La CurteaInternațională de Arbitraj de la Stockholm sunt trimise plângerile „Naftogaz” contra „Gazprom” și invers. La 16 iunie, 10.00, ora Moscovei, „Gazprom” a introdus plata în avans și a sistat livrarea gazelor Ucrainei, continuând să livreze în tranzit spre Europa.

Înainte de sistare, au fost nouă runde de negocieri trilaterale Ucraina – UE – Rusia. Poziția părților era clară. Rușii puneau precondiții de achitare a datoriilor. Kievul voia să obțină un preț mai bun și să semneze un nou contract. Europenii, evident, cu interesele proprii. Pe de o parte, aceștia nu pot permite ca Ucraina să rămână de una singură față în față cu Rusia. Pe de altă parte, nu pot (cel puțin imediat) să renunțe la gazul rusesc și trebuie să asigure tranzitul constant prin Ucraina. O mișcare forțată în acest sens a fost să impună Bulgariei sistarea construcției gazoductului „South Stream”. După care Rusia a devenit mai cooperantă, amânând sistarea promisă de pe 2 iunie pe 7, apoi pe 9, mai apoi pe 10 iunie. Chiar și Putin a fost nevoit să recunoască necesitatea găsirii unui compromis în formatul trilateral. Totuși, pe 16 iunie a avut loc sistarea. Dar timpul este împotriva Rusiei. Acest joc pozițional european a fost susținut și de Ucraina care a achitat o parte a datoriei în valoare de 786 de milioane de dolari. Concomitent s-au căutat posibilitățile de import din UE în regim de revers și aducerea marilor companii energetice pe piața ucraineană. Toate acestea au condus la apariția posibilităților de a procura gaze la un preț de $ 300-320. Ați sesizat diferența cu $ 586 propuși inițial?

Dar să revenim la întrebarea din titlu - vom avea sau nu gaz la iarnă noi? Eu le-am zis oamenilor că vom avea. Nu de aceea că ne-am bătut noi capul de asta. Dar pentru că au făcut-o europenii și ucrainenii. Așa că totul va fi OK. Situația e sub control…