Spre alegeri! Încă mai repede!

Punct de sprijin

S-a votat foarte previzibil în Parlament - 59 pro UE. Trei socialiști și unicul comunist Petrenco, contra. Ceilalți comuniști au părăsit sala demonstrativ, după un discurs confuz și difuz al lui Voronin – în sens că de ce să ne grăbim? De fapt, au plecat pentru a nu afișa o poziție clară. Au mai făcut asemenea figuri. Asta înseamnă că au lăsat portița deschisă pentru orice direcții și orice coaliții după alegeri. E o decizie politică care le aparține. Totuși, în momente decisive, cruciale pentru istoria țării, un partid trebuie să aibă o poziție clară. Unicul lucru pozitiv care rezultă este înțelegerea că nu vor mai câștiga alegerile de unii singuri. Respectiv, vor fi nevoiți (dacă ajung cumva într-o formulă de guvernare) să meargă pe drumul eurointegrării. Altă cale deja nu-i. După evenimentele din Ucraina, alegerea e mai mult decât evidentă.

De azi înainte, vom merge în ritm tot mai alert spre alegeri. Ca în bancul muzical, când compozitorul a scris pe partitură ritmul de interpretare cam așa: „Repede. Mai repede. Atât de repede cât se poate”. Iar pe următoarea pagină – „Încă mai repede!”. Cine va suporta acest ritm, va avea de câștigat. Chiar dacă deputații vor pleca în vacanță, satisfăcuți că și-au îndeplinit misiunea în acest mandat, partidele și staffurile vor lucra intens. Manevrele preelectorale au și început. Opoziția va critica dur ineficiența guvernării, „reformele antipopulare” și parțial va avea dreptate. Doar că aș îndemna cetățenii să se vaccineze de populismul debordant la care se va apela. E una să critici și să fluturi cu Acordul de Asociere strigând că e periculos și vom pierde suveranitatea (aberații ce nu merită comentarii) și cu totul alta e să lucrezi ani de zile, să negociezi și să semnezi. Ceea ce e un rezultat incontestabil. Iar atunci când vă vor asalta cu promisiuni de gaz ieftin rusesc, să-i întrebați care a fost prețul pentru poporul ucrainean „frățesc” de până la război (mai scump ca la noi și asta cu reducerea de $100 pentru flota din Crimeea!). Nu țin nici argumentele cu cele mai mari investiții din 2008, când acestea au ajuns peste $700 mln. Pentru comparație, România a atras în acel an de până la criză 9,5 miliarde de euro. Ați sesizat diferența? Da, e adevărat, investițiile sunt acum prea mici. Dar acestea pot veni doar din Occident. Probabil, nu există localitate în R. Moldova unde nu s-ar fi realizat măcar un proiect finanțat din bani occidentali. Fie că e reparația școlii sau a grădiniței, fie că a drumului, construcția apeductului etc. Cine poate arăta un proiect venit din partea opusă? Și încă o întrebare bună pentru guvernarea precedentă: unde s-au pierdut 400 000 de locuri de muncă din agricultură? Și de ce importul a devenit principala ramură a economiei naționale? Dacă vă răspund și-i credeți, n-am nimic împotrivă ca să-i mai votați o dată.

Dar să trecem la guvernare. Care a venit cu rezultate bune la sfârșit de mandat. Am scris data trecută că astea-s obținute preponderent pe plan extern. Iar în viitorul ciclu va fi nevoie de rezultate concrete pe plan intern. PLDM (cel mai mare partid de la guvernare, dar și pilonul viitoarei guvernări proeuropene) a lansat Planul 2020 care a fost catalogat drept unul prea ambițios. Dar dacă nu ne vom propune obiective strategice, n-avem cum să le atingem. PD a declarat drept prioritate bunăstarea cetățenilor și a anunțat schimbarea lui Lazăr prin Candu la Ministerul Economiei. Emblematică mutare. Un ministru care ne-a vorbit ani în șir că ar fi bine să și mai producem (și nu doar să importăm și consumăm) trebuia schimbat demult. Ca și mulți alții din blocul economic al guvernării care a fost foarte slab. Sper că, după alegeri, vom avea mai multe schimbări în acest domeniu. Avem nevoie de oameni noi, cu viziuni noi, și nu doar executori docili. Altfel nu ne mai putem mișca înainte…