O țară sfâșiată

Punct de sprijin // Nu pot exista soluții geopolitice pentru o țară sfâșiată, dacă aceasta nu le poate găsi pe interior

Așa a fost catalogată Ucraina de Huntington în „Ciocnirea civilizațiilor”.

Să fi avut dreptate americanul, scriind acest lucru aproape 20 de ani în urmă? Deocamdată, vedem că a avut dreptate. A devenit deja un clișeu afirmația că în Ucraina se dă lupta între Est și Vest. Cei care repetă fraza cu orice ocazie sau fără se referă în special la aspectul geopolitic. Se discută intens cât de departe este dispusă să meargă Rusia după anexarea Crimeii și cât de pregătit este Occidentul să riposteze eventualei expansiuni. Toate astea sunt adevărate. Dar numai parțial. Pentru că lupta între Est și Vest se dă nu doar la nivel geopolitic. În primul rând, asta e o problemă internă a Ucrainei care trebuie să fie rezolvată în interiorul țării.

În ultimii zece ani, puterea de la Kiev s-a schimbat a doua oară prin Maidan. Iar orice schimbare a guvernării ucrainene conduce la schimbarea radicală a ponderii reprezentanților regiunilor de est și de vest. Dacă în Guvernul anterior condus de Azarov 3/4 erau din est (estul și sudul țării, inclusiv 48% din regiunea Donețk de unde provine Ianukovici), atunci în Guvernul lui Iațeniuk peste 60% sunt din regiunile din vest, inclusiv 1/3 din Lvov. Nu e de mirare că Occidentul a salutat schimbarea guvernării de la Kiev, catalogând-o drept o revoluție constituțională, iar Rusia a condamnat aceste acțiuni, numindu-le lovitură de stat. Dar să revenim la situația internă.

Sondajele de opinie atestă o divizare clară a percepțiilor ucrainenilor din diferite regiuni. Aici mă voi referi la sondajele făcute de americani (și nu la cele făcute de ruși la care a făcut trimitere Putin ca motiv de anexare a Crimeii). Ideea aderării la NATO este populară în regiunile din vest (64% din populație susțin intrarea Ucrainei în această organizație) și extrem de nepopulară în regiunile de sud (doar 11% susținere) și est (respectiv 14%). Situația e similară și în cazul aderării la UE. Dacă la acest subiect s-ar organiza un referendum (ceea ce probabil este imposibil într-o perspectivă apropiată și medie), atunci pentru aderarea la UE ar fi 90% din populație în vestul țării, 29% în regiunile din sud și 22% în regiunile din est. Cum vă pare diferența? Deloc întâmplător că evenimentele din Maidan au fost susținute doar de 20% din populația din est care nu a manifestat mare entuziasm odată cu debarcarea lui Ianukovici și schimbarea puterii la Kiev.

Desigur, cifrele se pot schimba. După intervenția rusească și anexarea Crimeii, percepțiile s-au schimbat cu siguranță. Probabil că stabilitatea și securitatea pe care le oferă Europa pot deveni mult mai atractive atunci când țara vecină intră în forță peste tine. Totuși, divergențele și clivajele fundamentale între regiuni sunt foarte profunde. Fiind înconjurate de trupe rusești gata de luptă și sub amenințarea anexiunii, regiunile estice ar putea prefera să fie păzite de soldații ruși față de NATO, decât de NATO față de ruși.

Ce am vrut să zic? Un lucru trist, dar adevărat. Nu pot exista soluții geopolitice pentru o țară sfâșiată, dacă aceasta nu le poate găsi pe interior.

P.S. Aștept cu nerăbdare BOP-ul de săptămâna viitoare. Tare-s curios să văd ce cred moldovenii…