Rusia lui Dodon – bătălia dintre frigider și televizor

Contre-jour

Secretomania care învăluie negocierile partidelor proeuropene a devenit deja obiectul unor glume nervoase. Cert este că lumea și-a pierdut răbdarea, nu înțelege greutățile unei construcții parlamentare și guvernamentale cu aceiași (vechi) protagoniști care și-au asumat public obiectivele integrării europene. Să sperăm că zilele apropiate ne vor aduce vești mai bune și decizii înțelepte, pentru că nici timpul geopolitic de afară nu ne permite să fim melancolici și meditativi.

În Rusia lui Putin a început bătălia dintre frigider și televizor. Cu alte cuvinte, conflictul dintre imaginea edulcorată a realității, proiectată de propaganda oficială, și golul din farfurie, exprimat și de valoarea din trei cifre a rublei, raportată la euro, și de frica și agitația rușilor. Cei mai afectați de această prăbușire a rublei sunt gastarbeiterii. Presa a consemnat în aceste zile supărarea, îngrijorarea unor concetățeni de-ai noștri de la Moscova, care și-au pierdut jumătate din câștiguri și perspectiva nu se anunță deloc mai bună. Politicienii moldoveni prinși în negocieri nu obișnuiesc să comenteze, cum ar fi normal, evenimente importante din proximitatea noastră, ca să arate că au o viziune globală, complexă, și că deciziile pe care le iau țin cont și de aceste evoluții externe.

De aceea, mi-a atras atenția conferința de presă din 16 decembrie a lui Igor Dodon, cel care a elogiat atât de mult Uniunea Vamală, mințind alegătorii, servindu-le o ilustrată trucată, chemându-i sub ocrotirea unei „Rusii puternice și prospere” (unele panouri cu aceste lozinci încă n-au dispărut de pe străzile Chișinăului). Dodon s-a înfățișat în fața jurnaliștilor ca și în alte dăți, „uitătură fixă şi stilul de vorbire răstit, care l-au ajutat să se prezinte ca un om de acţiune” (apud Cristian Ghinea, „Dilema veche”, nr. 565/2014): a promis că va fi un opozant dur, că va fi necruțător cu „eurounioniștii”, că va face totul să provoace alegeri anticipate, că pledează pentru limba moldovenească și Istoria Moldovei… Și alte chestiuni care mi-au amintit de mârțoaga ideologică răpciugoasă a generalului Voronin.

Dodon însă n-a suflat o vorbă despre „paradisul rusesc”, despre prăbușirea rublei, n-a găsit niciun cuvânt de îmbărbătare pentru moldovenii care și-au legat speranța, ascultându-l pe el și pe alți trubaduri pro-estici, de Uniunea Vamală a lui Putin – o fantomă care a murit înainte să se nască. Întrucât Rusia este atât de slăbită și dezorientată că nu-i mai arde de alte construcții geopolitice și economice cu care să înfrunte Occidentul, să adune rămășițele Uniunii Sovietice.

Lovit în idealul său politic de chiar cei care l-au încurajat și finanțat în campanie, Dodon a uitat cu totul de propriile sloganuri și promisiuni și a chemat la o mobilizare generală pentru puritatea „statului moldovenesc”. Nu cred că va avea motive de optimism în următoarele săptămâni sau luni: criza în Rusia este profundă, structurală, nu poate fi oprită nici chiar la ordinul lui Putin, astfel încât tot „fondul teoretic” al activității sale în R. Moldova, vechiul refren reîncălzit privind „legăturile multiseculare”, culturale și economice cu Rusia sună ridicol și anacronic.

De la un anume nivel al observației adevărul nu poate fi escamotat: Dodon a mizat pe o cauză falsă, antinațională, de aceea opoziția sa la actuala guvernare e sortită eșecului. Îl pot menține în viață numai erorile grave ale partidelor proeuropene. Pentru că Rusia l-a trădat.