O guvernare cu pumnalele pe masă

Contre-jour

Avem o nouă-veche alianță proeuropeană, AIE-3, și vom avea, sper cât mai curând, un nou Guvern care să preia gravele probleme ale R. Moldova. Acestea s-au tot adunat: miliardul furat, devalorizarea leului, înghețarea finanțării externe, scumpirile în lanț, harababura din sistemul bancar. Chiar miercuri, 22 iulie, când se făceau ultimele retușuri la acordul de constituire a majorității parlamentare, câteva bănci importante din R. Moldova au anunțat că suspendă temporar operațiunile de retragere a banilor cu cardurile bancare, invocând deficiențe tehnice.

E o știre care sporește și mai mult anxietatea, starea de nesiguranță din societate. Clasa noastră politică a împins R. Moldova pe muchia falimentului și este pe punctul să rateze proiectul european, pentru care s-a bucurat de o susținere fără precedent din partea partenerilor occidentali.

Am avut ghinionul că într-un moment fast, într-o conjunctură prielnică, cum n-a mai fost în toți anii independenței, politicienii de la timonă să nu se ridice la înălțimea exigențelor timpului. Noua coaliție nu pare să fie, din păcate, proiectul unei clase politice decise să scoată R. Moldova din impas. AIE-3 este rezultatul unor negocieri care tocmai aerul solidarității și al respectului dintre parteneri nu l-a respirat. A fost o atmosferă de șantaj, de intimidări, de trădări, de dosare penale „actualizate”, de campanii de intoxicare și denigrare în presă… – o luptă în care cel cu mai „multă muniție” s-a străduit să obțină avantaje maxime și, mai ales, să nu le piardă pe cele deja deținute.

În aceste condiții, misiunea premierului (la ora când scriu acest comentariu nu îi cunosc numele, auzeam doar zvonuri) și a echipei sale va fi una ingrată. Vor trebui făcute reforme, iar noul Guvern va fi unul de sacrificiu. Fără un sprijin politic puternic, acest cabinet nu va reuși să-și îndeplinească programul. Va fi doar un alt Guvern, reprezentând o clasă politică lipsită de voință, scufundată în propria mediocritate și turpitudine.

Astfel încât mi se pare profund greșită ideea de a nu scoate „în prim-plan” liderii politici. Nu știu ce rațiuni subtile au generat-o, dar cred că e mai curând vorba de invidie, de preocuparea șefilor de partide de a nu admite ca unul dintre ei să devină mai influent. Cu alte cuvinte, nu buna guvernare, nu interesul public îi preocupă, ci anihilarea reciprocă. Și cum Guvernul nu putea să aibă trei prim-miniștri, care să satisfacă în proporție egală orgoliile celor din PLDM, PD și PL, s-a decis ca nimeni dintre șefii de partid să nu fie în fruntea Guvernului și nici să nu aibă vreo altă înaltă demnitate în stat. Această pândă și pizmă otrăvită o urmărim de șase ani. Și acum istoria se repetă. Cu ce folos pentru R. Moldova? În locul unei guvernări pentru cetățeni, vom avea o guvernare cu pumnalele pe masă.

Problemele țării trebuie abordate deschis de liderii politici. Așa ar fi fost onest. Ei ar fi avut șansa să schimbe situația în bine sau, în cazul unui eșec, să dispară de pe scena politică. Dimpotrivă: Guvernul va fi, cum spuneam, o echipă subalternă, care va urma indicațiile șefilor de partid, iar dacă lucrurile vor degenera și mai mult, va fi sacrificat fără regrete. Și tot liderii de partid, în aceeași combinație, de stânga sau de dreapta, ne vor propune o altă soluție. Vom trăi mediocritatea unor cârpeli, a unor improvizații, agățându-ne de așchii într-o mare agitată.

Poate totuși un prim-ministru, o personalitate puternică și integră, care să nu fie lider de partid, să reușească? Da, cred că da, însă numai dacă va avea de partea sa sprijinul poporului, la care să apeleze chiar și împotriva propriilor șefi politici, dacă va fi nevoie.