În campanie viforoși, demolatori – în ziua votului… doar raționali

Contre-jour // „Participarea la vot, în ciuda tuturor deziluziilor pe care cu toții le-am trăit, este un semn de putere și de libertate”

Orice campanie electorală te solicită la maximum. Dacă îți pasă, dacă urmărești viermuiala de pe scena politică, dacă vrei să rămâi aici, ești gata să iei decizii radicale, să-i elimini pe cei care te-au dezamăgit, care ți-au trădat așteptările și te-au hrănit cu promisiuni goale, dar în ziua votului, așa cum mi se întâmplă de fiecare dată, devin rațional și constructiv.

Îmi fac, poate ca mulți alții, o scară a priorităților. Mă gândesc în primul rând să evit răul cel mai mare. În viziunea mea, aceasta înseamnă o întoarcere în țarcul rusesc. O Rusie care a devenit paria lumii civilizate și care poartă un război fratricid, absolut barbar cu Ucraina. Așadar, elimin din lista opțiunilor de vot pe toți trubadurii imperiului asiatic (socialiștii lui Dodon, gruparea lui Usatîi, comuniștii lui Voronin și o seamă de construcții electorale nesemnificative, puse să încurce lumea cu mesajul lor ambiguu și populist).

După care vine alegerea cea mai grea: să optez pentru unul (doar unul!) din tabăra celor frecventabili, în care îmi mai pun o ultimă speranță.

Revăd din nou filmul campaniei: dezvăluiri, provocări, atacuri, demascări, combinații, sfidări – în fond, un arsenal folosit de toată lumea și în toate bătăliile electorale. Componentele dreptei proeuropene nu s-au prea atacat între ele, cu excepția scandalului din ultima săptămână dintre Platforma „DA” și Partidul Liberal, când nu au împărțit Piața Marii Adunări Naționale.

Percepția a fost că, mai ales, partidele din coaliție se menajează politicos în perspectiva viitoarelor combinații și regrupări. Cele mai vehemente contestări ale establishmentului politic de la guvernare au venit dinspre societatea civilă, dar ea nu participă cu un candidat și cu o echipă a ei în alegeri. Așa că tot dintre cei care ne-au guvernat în ultimii ani, în țară și în capitală, va trebui să aleg. Știu doar că în turul I îmi pot permite luxul unei opțiuni mai îndrăznețe, fără să fiu presat de conjunctură și de imperativul deciziei finale.

Aici am răgazul să îmi amintesc de străzile pline de gropi, de transportul aglomerat, de proasta iluminare a orașului, de construcțiile neautorizate proliferate în ultimii ani, de clădirile de patrimoniu demolate fără milă, de proiectatul hotel de lângă Aleea Clasicilor… Și chiar să iau în calcul anunțurile idioate, agasante din troleibuze, pe care a trebuit să le explic, jenat, unui oaspete din România. Chiar sunau aiurea – 1. „Stimați pasageri, fiți atenți la acte, bagaje și bani!” (ceea ce înseamnă că în Chișinău se fură ca în codru, în orice zi, pe orice anotimp); 2. „Stimați pasageri, în timpul circulației (călătoriei – n.m.) folosiți-vă de bare sau mânere, pentru a evita traumele!” (ceea ce sugerează că trauma e inevitabilă, mai mult decât posibilă dacă ai avut neinspirata idee să urci în troleibuz). Și recomandarea aceasta (voce pedagogic-grijulie a crainicei de pe bandă) se aude când urc sau cobor pe strada Alecu Russo, renovată, pe care se merge lin, poate singura arteră bine orânduită din capitală…

Acestea însă sunt retușuri de făcut pentru răsfățul Chișinăului europenizat. Până atunci, important e să trimitem în turul II pe cel care va putea să învingă „parașutista/parașutistul Moscovei”. Și astfel, constat că din exigențele pe care mi le-am tot prefirat de-a lungul campaniei electorale, rămân în cele din urmă cu ceea ce am făcut întotdeauna în ziua alegerilor. Și anume: să votez rațional, pentru că rămân aici, îmi pasă și vreau să știu cine îmi va administra orașul.

Nu vreau să folosesc un clișeu populist, prea des vehiculat, dar chiar mi se pare important să spun că participarea la vot, în ciuda tuturor deziluziilor pe care cu toții le-am trăit, este un semn de putere și de libertate.

Fiți liberi, votați rațional!