Chiar trebuie să traversăm și UsatoDodonia?

Contre-jour // „Una e să clămpănești în campanie, stând în opoziție, făcând cele mai aiuritoare promisiuni, și alta e să guvernezi”

Orice sondaj la noi, mai ales în perioade grele, ne trimite în fibrilație. Pentru că n-are cum să fie bun și să ne oblojească angoasele. Sondajul demolator-amatoristic al celor de la CBS-AXA, dat publicității pe 29 septembrie, ne prorocește intrarea în epoca „usatododoniană”.

Partidele de la guvernare, cu tinicheaua miliardului de euro furat legată de coadă, pierd din încrederea electoratului, iar de această scufundare a lor ar profita nu o forță nouă, prooccidentală și proromânească, autentic reformistă, ci stânga subvenționată de Rusia. Un tandem anarho-populist – Igor Dodon și Renato Usatîi –, cu frapante accente interlope, care a preluat fraudulos refrenul luptei anti-oligarhice din goana „Rolls-Royce”-urilor și a „Land Rover”-ilor dotate cu archebuze și aruncătoare de flăcări, ca în filmul „Mad Max”.

Comentatorii s-au grăbit să compare eventuala guvernare a celor două partide prorusești cu victoria comuniștilor din 2001, când Voronin însuși a fost surprins de proporțiile succesului său, pentru că urma să-și ia o grea povară în spate. Una e să clămpănești în campanie, stând în opoziție, făcând cele mai aiuritoare promisiuni, și alta e să guvernezi. Usatîi și Dodon, în eventualitatea unui câștig, vor trebui să se apuce chiar de a doua zi să dea moldovenilor salarii, pensii, locuri de muncă și… anticorupție pe pâine: condamnări cât mai zgomotoase, pentru a acoperi măcar o parte din elanul haiducesc pe care îl afișează în fața galeriei.

Istoria despre care se spune că obișnuiește să se repete, de fapt revine sub formă de farsă sau caricatură. În 2001, PCRM încă mai profita de nostalgiile maselor după trecutul sovietic, folosea simbolul seducător (nimic de zis!) cu secera și ciocanul ca pe un vehicul electoral, iar pe Lenin pe post de „sfinte moaște”. Nici vorbă însă de dezvoltare, reforme sau măcar de bună gospodărire, cum promisese Voronin. Acesta a schimbat de câteva ori steagurile și paradigmele - când cu rușii, când cu americanii -, așa că proeuropenii din aprilie 2009 au moștenit o căruță rablagită din care se furase mai totul. Dar s-a găsit ceva și pentru ei: băieții și-au făcut plinul cu miliardul, încât cronicarii viitorului s-ar putea să rețină doar această ispravă a lor.

Usatîi și Dodon nu mai pot face apel la URSS, ci doar la Rusia lui Putin. Iar după ce Putin a atacat Ucraina s-a pulverizat și mitul prieteniei popoarelor ex-sovietice. Dodon și partidul său s-au aburcat pe ciubucuri și sponsorizări obscure, iar Usatîi are un business în Rusia pe care, la fel, nimeni nu-l poate aproxima și măsura. Când îl vezi pe Usatîi vorbind „colorat” în fața camerelor de luat vederi, e greu să nu-l compari cu Gigi Becali, oierul milionar din România, care a intrat în pușcărie după ce crezuse că l-a apucat pe Dumnezeu de degetul mic. Primarul de Bălți are și el câteva schelete în dulap, niște dosare la Procuratură, iar când i se vor termina banii pentru concerte și donații copios filmate s-ar putea să-l părăsească și protectorii.

Dodon, la rândul său, nu are niciun proiect politic, social și economic de dezvoltare pentru R. Moldova. Lozinca sa populistă se reduce la „prietenia cu Rusia puternică și prosperă” (doar el o vede așa), iar idealul său suprem este să se reconecteze financiar la sponsorii din Rusia, până nu și-au găsit aceștia, pe aici, prin zonă, alți clienți, mai eficienți.

În Basarabia n-am avut niciodată o conștiință națională, am fost mereu tranzacționați și am tranzacționat și noi. Traversarea „UsatoDodoniei”, dacă asta se va întâmpla, va fi un nou cerc prin deșert, pe care va trebui să-l facem pentru a ajunge în locul în care să ne îndreptăm coloana vertebrală și să începem să construim ceva. Să scoatem în față lideri potriviți, morali, curajoși, oameni care să se consacre binelui public, pentru că ceea ce ne-a lipsit din ’89 încoace au fost nu sloganele, ci valoarea și altruismul, competența și dedicația.