Ce ne facem cu suporterii candidaților?

Contre-jour // Cei mai nocivi, mai ales pentru partidele democratice, mi se par susținătorii lor fanatici care nu admit niciun reproș la adresa idolilor

Scriu acest text pentru ultima zi de campanie electorală, înaintea turului 2 de duminică. Comentariul meu nu poate „repara” sau „strica” mai nimic în opțiunile de vot ale cetățenilor. Oamenii conștienți și responsabili își cunosc favoritul pentru funcția de primar al Chișinăului. Nici nu e foarte greu să te decizi, au rămas doar doi candidați, iar opțiunile lor politice sunt atât de tranșant diferite, încât nu te poți situa la mijloc, oricât de frustrant ar fi asta pentru unii.

Dorin Chirtoacă și Zinaida Greceanîi nu s-au mai întâlnit față în față la o dezbatere televizată, dezamăgindu-i poate pe mulți locuitori ai Chișinăului, care ar fi dorit să-i vadă confruntându-se la scenă deschisă. În țări cu tradiție democratică, una sau două dezbateri de acest fel sunt decisive pentru soarta alegerilor: e interesant să vezi reacția competitorilor, inteligența lor vie, capacitatea de a ieși dintr-un clinci verbal, de a evita o capcană pe care i-o întinde adversarul. Și să vezi cum poate răspunde la întrebări incomode, când faptele și biografia lui nu-l avantajează.

În locul „protagoniștilor”, care au ales să se manifeste separat, în prim-plan au apărut avocații lor, simpatizanții, „galeria”. Tocmai prestația acestor susținători frenetici mi s-a părut cea mai deranjantă, mai greu de suportat în actuala campanie electorală. Bloggerii agramați și postacii partinici de pe Facebook sunt o prezență constantă în bătăliile politice, partizanatul lor este atât de evident și lipsit de o minimă civilitate, încât le poți neglija ușor, fără regrete, noile scrieri. De fapt, revărsările de gregarism și vulgaritate din textele lor sunt de o perfectă ineficiență în ce privește promovarea partidelor pentru care prestează. În loc să atragă noi simpatizanți, execuțiile lor verbale mai degrabă provoacă reacția inversă: dezgustul și distanța igienică. Și e firesc să fie așa. Un lider de partid, un candidat care își angajează în campanie propagandiști de o asemenea speță, se descalifică și nu merită să fie votat și nici crezut pe cuvânt.

Dar surpriza a fost să constat că chiar ziariști consacrați, oameni cu vechime și reputație în presă, au coborât mult ștacheta în luările lor de atitudine, scriind texte de o vulgaritate frapantă. De fapt, niște atacuri la persoană, insalubre. Un jurnalist, de pildă, enunță 7 motive (niște insulte razante) pentru care Dorin Chirtoacă nu ar trebui votat, între care: e rusofob, demagog, impotent (administrativ) și… unionist (horribile dictu!). În replică, un alt ziarist găsește și el 7 motive, tot așa, cu iz depreciativ, pentru care trebuie respinsă Zinaida Greceanîi: o biată contabilă, lipsită de viziune, fără sex-appeal, împiedicată la vorbă, fără umor, manipulabilă (vezi evenimentele din aprilie 2009).

Excesele retorice, umorile scăpate din frâu nu îi conving pe oamenii serioși, cu discernământ, ci doar otrăvesc relațiile, ridică bariere, provoacă despărțiri în breasla jurnalistică și servesc un exemplu prost pentru politicieni, întrucât acest limbaj este preluat și de ei, politicienii, care n-ar fi fost atât de „slobozi” la gură, dacă n-ar fi văzut „îndrăznelile” presei. Ziariștii noștri își spun: cu cât ești mai mitocan, mai deocheat, mai contondent în exprimare cu atât vei fi mai popular și vei trece drept curajos în ochii publicului. Apoi, valurile de ură și insulte, care curg în campanie, devin ridicole, când politicienii, foști „adversari neîmpăcați”, colaborează fructuos, lucrativ și… „transideologic”: ba o privatizare cu cântec, ba o lege convenabilă, care să aducă profit firmelor pe care le patronează, ba o licitație trucată…

Cei mai nocivi, mai ales pentru partidele democratice, mi se par susținătorii lor fanatici care nu admit niciun reproș la adresa idolilor, chiar dacă știu că în general ești onest, de bună-credință și vei vota, în cele din urmă, cu tabăra lor. Pentru orice aluzie critică, pentru orice dubiu exprimat vei fi beștelit, ți se vor face procese de intenție, vei fi repudiat. E o mare greșeală să intri cu ei în polemică, să încerci să le explici ceva. Orice vei spune, vorbele îți vor fi răstălmăcite, iar încercarea ta de dialog va fi luată ca o slăbiciune și ca o dovadă în plus că el/ea are dreptate…

Pentru a nu strica mai mult imaginea favoriților lor, acești suporteri pătimași, certați cu buna-cuviință, ar trebui să se abțină să vorbească și să scrie măcar în ultima săptămână de campanie. Știu, e o recomandare utopică. Ei vor continua să-i deconspire pe falșii democrați, pe „intelectuali”, pe dilematici. Nu te pui cu certitudinile lor.