Un alt congres, un alt Vlad Filat

Pe lângă faptul că a stabilit noi repere electorale pentru campania din 2014, congresul de ieri al PLDM, al şaselea de la fondarea acestui partid, poate fi considerat ca un început al unei noi etape în biografia politică a liderului Vlad Filat. La cârma partidului am văzut un alt politician, decât cel pe care l-am cunoscut până acum. Este a treia „schimbare la faţă” de la intrarea sa în politică.

Primul Filat a fost cvasinecunoscut. Ca vicepreşedinte, apoi, din 2005, şi deputat al Partidului Democrat, a stat în umbra lui Dumitru Diacov, apărând din când în când la microfon în sala Parlamentului. Ne-a surprins în 2007, când a decis să candideze la funcţia de primar al Chişinăului, ca independent, cu propria echipă. A pierdut în faţa lui Dorin Chirtoacă adunând circa 8 la sută din voturi, însă a reuşit să se facă văzut de mass-media, remarcat pentru calitatea echipei şi modul de organizare a campaniei electorale. De aici se impune cel de-al doilea Filat, energic, combativ, bun organizator, care decide să se desprindă de PD şi lansează propriul proiect politic – PLDM, adunând în jurul său un „florilegiu” de tineri capabili, afirmaţi în diferite domenii, activi în viaţa publică, mult mai cunoscuţi decât liderul noului partid.

Succesul electoral al lui Dorin Chirtoacă, ales primar al Chişinăului, nu putea să nu-i fi inspirat, trimiţând un semnal că venise momentul intrării în scenă a unei noi generaţii de politicieni, în locul celor „vechi”, compromişi prin tot felul de tranzacţii politice, dar şi prin impotenţa lor cronică, prin incapacitatea de a se consolida şi de a se organiza pentru a opri „tăvălugul” comunist. Tinerii, intelectualitatea, electoratul unionist, proeuropean se aflau într-o stare de nemulţumire, de frustrare, de disperare, care a răbufnit la 7 aprilie 2009, când s-au pomenit în faţa unui nou mandat comunist de patru ani, care li s-a părut de nesuportat. În mod deosebit, electoratul de dreapta trăia dezamăgirea de după trădarea PPCD, ai cărui lideri trecuseră în tabăra comuniştilor, lăsându-şi adepţii şi simpatizanţii în derută totală. Reapariţia PL-ului reînnoit prin aderarea lui Chirtoacă, constituirea PLDM, cu o echipă selectă răspundeau unei aşteptări îndelungate.

Meritul lui Filat a fost că nu s-a temut să se înconjoare cu oameni mai vizibili decât el, sondajele arătau că ratingul său era (ca, de altfel, şi în cazul lui Ghimpu), mai mic decât al partidului pe care îl conducea. A trecut un timp până el a reuşit să devină o veritabilă „locomotivă” pentru partid, egalând sau chiar depăşind popularitatea colegilor săi „titraţi”, ca Alexandru Tănase, Iurie Leancă, Mihai Şleahtiţchi, Călin Vieru, Vitalie Nagacevschi, Liliana Palihovici, Mihai Godea ş.a. În aprilie 2009, el pierde din nou în faţa lui Chirtoacă, dar câştigă în iulie 2009 şi noiembrie 2010, când s-a văzut că nu Chirtoacă este vioara întâi în PL. Deşi ceda la capitolul oratorie (a progresat de atunci), avantajele lui Filat erau energia, dinamismul, modernitatea, ale sale şi ale echipei sale. Obţinând 32 de mandate, la trei ani de la apariţie, PLDM devine al doilea ca mărime partid parlamentar, după PCRM. Ceea ce înseamnă că a reuşit să atragă nu doar voturile intelectualilor, ci şi ale unor alegători pentru care nu contează ideologia, ci faptele concrete.

Însă, cu marele succes electoral vin şi marile erori ale lui Filat. Devenind prim-ministru, el nu a reuşit să stabilească nişte relaţii adecvate cu partenerii de coaliţie. Nu doar din vina sa, însă era evident că scorul său electoral îl împiedica să-i trateze pe Ghimpu şi Lupu de la egal la egal. Între timp a şi fost trădat de unii colegi de partid, dar şi el, la rândul său, a renunţat şi i-a îndepărtat prea uşor pe unii membri valoroşi ai echipei PLDM. Era cât pe ce să nu treacă testul succesului electoral, aducând R. Moldova, iarăşi nu fără „contribuţia” hotărâtoare a partenerilor, în pragul alegerilor anticipate. E adevărat, guvernarea în coaliţie nu este simplă nicăieri, dar Filat a comis unele erori de calcul, strategice şi aceasta l-a costat postul de prim-ministru. Din fericire, s-a repliat la timp, a cedat scaunul de prim-ministru lui Iurie Leancă, a rezistat şi a făcut toate compromisurile necesare pentru a evita alegerile anticipate, a suportat cu stoicism şi demnitate căderea şi loviturile „cu picioarele” din partea celor „dezamăgiţi”, a căror intenţie de a-l „ucide” din punct de vedere politic ascundea de fapt scopul de a distruge PLDM-ul sau măcar a reduce din dimensiunea sa.

Dând dovadă de capacitate de rezistenţă, de adaptare, liderul PLDM a şi învăţat câte ceva. De la congresul de ieri, o manifestaţie de certă calitate organizatorică, trecând cu o zi mai înainte prin Piaţa Independenţei de la Kiev, unde le-a adresat cuvinte de sprijin protestatarilor proeuropeni din Ucraina, pare să revină pe scena politică un al treilea Filat, mai matur, mai înţelept, dar hotărât să continue lupta, să rămână în marea politică. Prin mesajul de salut din partea preşedintelui Partidului Popular European (PPE), Joseph Daul, prin prezenţa şi luările de cuvânt ale ex-preşedintelui georgian Mihail Saakaşvili, ale vicepreşedintelui PPE, Jacek Saryusz-Wolski, ale preşedintelui Comisiei de afaceri externe a Parlamentului European, Elmar Brok, liderul liberal-democraţilor a fost stimulat şi sprijinit în acest demers.

„Bătut”, el nu s-a lăsat dominat de resentimente, nu a aruncat reproşuri la adresa partenerilor de coaliţie, ci, dimpotrivă, a găsit, la rândul său, în discursul de încheiere de la congresul PLDM, cuvinte de apreciere pentru rolul lor în dificilul proces de guvernare. Propunând să fie reales în funcţia de preşedinte al PLDM, Iurie Leancă a menţionat, printre altele, „viziunea, capacitatea de a-i mobiliza” pe oameni ale preşedintelui său de partid. Dacă aptitudinea de vizionar mai urmează a fi confirmată, este evident că el poate mobiliza oamenii, este un luptător, un proeuropean ale cărui merite le recunoaşte Europa (presa ucraineană a scris că Angela Merkel mizează pe Vlad Filat şi Vitali Klitschko), le recunoaşte Traian Băsescu (preşedintele României a vorbit despre meritul Guvernului Filat, apoi al Guvernului Leancă în discursul său la recepţia de 1 decembrie organizată de Ambasada României),- însuşi faptul invitării la Kiev, printre reprezentanţii PPE, este un semn de apreciere a rolului şi calităţilor de lider ale lui Vlad Filat - şi acum mai rămâne să le recunoască, să le reconfirme şi alegătorii. Rămâne partea cea mai grea.