UE, pe înțelesul mătușii mele (2)

Semne diacritice

-Dar noi ce avem de la Uniunea Europeană asta? Cum am lucrat la sapă, așa o să lucrăm, dacă o să putem. Nu mă interesează pe mine să mă duc undeva și nici copiii și nepoții mei nu vreau să se ducă nicăieri. Lasă să lucreze acasă, cum au lucrat mai înainte. Măcar gazul să fie mai ieftin și tot ne-ar fi mai ușor. Rusia le-o dat ucrainenilor gaz mai ieftin, de ce să nu ne ducem cu Rusia, ca să ne deie și nouă?

Știi ce a spus un ucrainean în privința gazului mai ieftin? Că în loc să se lecuiască, Ucraina ia analgin, care îi înăbușă durerea pe o anumită perioadă de timp. Dacă nu tratezi cum se cuvine organismul, n-o să reziști mult cu analgin. Nu o să ne fie ușor, nu o să fie repede, dar dacă nu ne însănătoșim, dacă nu facem să funcționeze mecanismul de stat, economia, nu scăpăm niciodată de sapă și de sărăcie. Nu va fi repede, dar va fi. Nu avem altă cale, decât integrarea europeană. A fost un timp când italienii, spaniolii, portughezii și alte popoare plecau în alte țări în căutare de lucru… Acum noi ne ducem la ei.

-Dacă Rusia vrea să ne ajute, lasă să ne ajute.

Nu să ne ajute vrea ea. Să fie mare, cât mai mare. Ea vrea să facă altă Uniune Sovietică!

-Da Uniunea Europeană nu vrea să fie mare?

Nu, ea a apărut din alte motive. Închipuie-ți, mata, că doi vecini, doi gospodari, gard în gard, care s-au tot certat, ba chiar s-au bătut de-a lungul vremii, la fel ca și părinții, bunicii, stră- și răs-străbunicii lor, au hotărât, într-o zi, după ce s-au împăcat din nou, că așa nu mai merge, că trebuie să găsească o cale ca să aibă relații normale, să trăiască în pace. Și le-a venit ideea să facă împreună o fabrică de conserve și alta de brânzeturi, iar producția să o vândă și să împartă venitul proporțional cu cheltuielile. În așa fel, s-au gândit ei, lucrând împreună, având avere comună, interese comune, vor fi legați unul de altul și cearta îi va costa mult mai scump, și era convenabil din punct de vedere economic, căci, se știe, o fabrică mai mare este, de obicei, mai profitabilă.

Aflând de planul lor, alți patru vecini s-au cerut și ei în uniunea celor doi. În realitate nu era vorba despre conserve și brânzeturi, ci despre cărbune și oțel, iar înțelegerea era între șase țări, care se numeau Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda. Peste un timp, dacă au văzut că le merge bine, s-au gândit că ar avea de câștigat toți dacă nu ar exista vămi între aceste țări, ci doar la hotarul cu țările dimprejurul lor. Astfel ar economisi bani pentru întreținerea vămilor, dar și pentru plata taxelor vamale, iar mărfurile intrate din afară sau produse la întreprinderile locale ar putea fi vândute oriunde în spațiul celor șase țări unite. Treptat s-a format o piață comună la care au aderat și alte țări europene, în timpul de față sunt 28, unde circulă liber nu numai mărfurile, dar și persoanele (cu unele restricții pentru țările care au intrat mai târziu), care pot merge în altă țară să-și cumpere acolo o casă, se aranjeze la lucru, sau să învețe vreo meserie, să studieze sau chiar să se pensioneze. Dacă ești mai bogat, poți să cumperi o întreprindere sau alte proprietăți sau poți să oferi servicii de tot felul. S-a introdus și o monedă comună, care se numește euro. Nu-i totul perfect acolo, există probleme, nu cade mană cerească, dar cu siguranță e locul cel mai potrivit pentru noi. Dar UE nu primește pe oricine. Până atunci avem multe de făcut, fiindcă dacă nu ești gospodar, nu te porți cum se cuvine, nu ai nicio șansă.

- Am văzut la televizor că în România nu ai dreptul să tai porcul acasă, să-l pârlești… Și nu poți vinde merele, dacă nu-s de mărimea care trebuie.

Cu merele nu-ți fă griji, iar cu porcii cred că Europa are dreptate, trebuie să-i tratăm mai civilizat. Și porcii, dar și celelalte animale. Nu zic că trebuie să ne schimbăm cu totul, dar să luăm ce-i bun de la alte popoare europene, nu strică. De 22 de ani suntem în CSI și nu merge, hai să mai încercăm și altceva.