TULBURĂTOR! // Cum trăiau românii zilele cumplite de după 23 august 1944!

Sursa: realitatea.net

La inițiativa realitatea.net, pentru prima oară după 74 de ani, oricine poate „răsfoi” ziarul „Universul” din perioada 23 august 1944 - 31 august 1944. În plus, site-ul Realitatea a făcut demersuri pentru a găsi înregistrarea audio a discursului Regelui Mihai, difuzat la Radiodifuziune în seara zilei de 23 august 1944.

Deși Biblioteca Centrală Universitară din București a fost închisă până pe 19 august, realitatea.net a primit permisiunea specială a conducerii de a avea acces la colecția de ziare din perioada 23 august 1944 - 31 august 1944, pentru un demers jurnalistic în premieră.

Evenimentele istorice din perioada 23 august 1944 (arestarea mareșalului Ion Antonescu din ordinul Regelui Mihai) - 31 august 1944 (intrarea trupelor sovietice în București) conțin multe detalii mai puțin cunoscute oamenilor. Și bombardarea Bucureștiului de către aviația germană este un subiect pe care lumea nu îl cunoaște suficient. Totodată, prea puțini știu că în „Universul”, datat 31 august 1944, se face referire la Nicolae Ceaușescu și la Elena Ceaușescu, pe atunci necunoscuți publicului larg.

Din fericire, cea mai veche bibliotecă universitară din București, inaugurată de Regele Carol I în 1895 sub denumirea inițială de Fundația Universitară Carol I, deține în prestigioasă sa arhivă ziarele „Universul” în original, acestea fiind reunite într-un dosar pe care scrie „UNICAT”, fapt ce conferă o valoare colosală acestor documente.

Site-ul Realitatea a fotocopiat toate exemplarele existente la BCUB din perioada 23 august 1944 - 31 august 1944 și le oferă acum cititorilor, pentru prima dată, ocazia de a „răsfoi” cel mai important cotidian de informație al acelor vremuri.

Istoric Ziarul „Universul”

Ziarul „Universul” a fost fondat în 1884 de jurnalistul italian Luigi Cazzavillan, primul număr apărând pe 20 august 1884. Tirajul de început a fost de câteva mii de exemplare, dar trebuie ținut cont și de faptul că România număra, în acei ani, aproximativ cinci milioane de locuitori.

De-a lungul timpului, în „Universul” au scris nume importante ale literaturii românești, printre care Ion Luca Caragiale, George Călinescu și Alexandru Vlahuță.

Popularitatea ziarului „Universul” va „exploda” treptat. Motivele erau clare: cel mai bun preț de pe piață, raportat la numărul de pagini, știrile erau redactate pe înțelesul tuturor, fuseseră introduse știrile senzaționale (violuri, crime, sinucideri, furturi) și rubricile de mică publicitate. Foarte important, ziarul își păstra, în bună măsură, neutralitatea din punct de vedere politic.

Din aceste motive, în perioada interbelică, „Universul” a ajuns să tipărească aproximativ 150.000 de exemplare zilnic, întrucât ziarul dispunea de mijloace moderne de editare pentru acei ani. Și pentru că afacerea mergea foarte bine sub conducerea lui Stelian Popescu, s-a schimbat și sediul. Astfel, noua casă a ziarului a devenit recent construitul Palat Universul, din stradă Brezoianu. Clădirea a fost inaugurată în 1930 și există și astăzi, fiind consolidată, renovată și reamenajată în 2016.

După venirea la putere a comuniștilor, care au înființat ziarul „Scânteia”, ziarul „Universul” a fost închis (1953).

După 1953, în Palatul Universul au fost instalate redacția și tipografia ziarului „Informația Bucureștiului” (ziar al Comitetului Municipal București al PCR), iar din 22 decembrie 1989 și până la jumătatea anilor '90, aici și-a avut sediul ziarul „Libertatea”. În această clădire, la finalul anilor '90, a funcționat redacția ziarului „Sportul Românesc”.

Contextul politic în care se găsea România în perioada august 1940 - august 1944

Înainte de a prezenta ce nota presa vremii în perioada 23 august 1944 - 31 august 1944, realitatea.net face o contextualizare a situației politice a României din acei ani, pentru a ușura înțelegerea faptelor prezentate de ziarul „Universul” în acele zile.

Pe 23 august 1939, Germania, condusă de Hitler, și Uniunea Sovietică, condusă de Stalin, au încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov, un pact de neagresiune între cele două superputeri, prin care s-a stabilit soarta țărilor baltice (Estonia, Lituania și Letonia), a Finlandei, a Poloniei și a României. Al Doilea Război Mondial avea să înceapă câteva zile mai târziu, pe 1 septembrie 1939, atunci când Germania a invadat Polonia.

Un an mai târziu, s-au produs rupturile teritoriale ale României. Astfel, în iunie 1940, în urma unui ultimatum adresat României conduse, încă, de Regele Carol al II-lea, Uniunea Sovietică a primit Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Hertei. Apoi, prin Dictatul de la Viena din august 1940, Ungaria a ocupat Transilvania de Nord (recuperată de România în 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris), iar în septembrie 1940, Bulgaria a anexat Durostor și Caliacra (Cadrilaterul).

Conform celui mai recent recensământ al acelor ani, realizat în aprilie 1941, populația României număra doar 13.537.757 de persoane. Acest lucru se explică prin pierderile teritoriale mari suferite de țara noastră în 1940.

În aceste condiții, pe 22 iunie 1941, România a intrat în război, alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice, pentru a-și recupera teritoriile pierdute. Generalul Ion Antonescu a rostit atunci celebrul ordin adresat armatei, acela de a trece Prutul și de a elibera Basarabia și Nordul Bucovinei: „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul, zdrobiți vrăjmașul!”. Eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei s-a produs pe 26 iulie 1941.

Regele Mihai, care nu împlinise încă 20 de ani, era la acel moment șeful statului, dar totul era decis de Ion Antonescu, cel care avea să se autoproclame Mareșal în august 1941 și care instaurase o dictatură militară.

În următorii doi ani, Ion Antonescu a continuat războiul, iar armata română a suferit pierderi uriașe și începea să se contureze ideea scoaterii țării din război, dar nu de către Mareșal.

În martie 1944, Uniunea Sovietică invadase nord-estul României, iar desprinderea de puterile Axei (Germania Nazistă, Italia Fascistă și Japonia imperialistă) și semnarea unui armistițiu cu Uniunea Sovietică erau ipoteze luate în calcul, mai ales că economia României era aproape de colaps, din cauza cheltuielilor de război.

Astfel, pe 23 august 1944, Regele Mihai l-a convocat la Palatul Regal din București pe Ion Antonescu. Mai exact, în Casa Nouă din spatele Palatului, avariată la bombardamentele de a doua zi și ulterior demolată. Regele Mihai i-a cerut Mareșalului încheierea armistițiului. Antonescu a replicat că nu va face acest lucru fără acordul lui Adolf Hitler. Atunci, Regele Mihai a rostit, cu voce tare, fraza-parolă „Îmi pare rău, dacă lucrurile stau așa, nu îmi mai rămâne nimic de făcut!”, moment în care în încăpere au intrat patru militari care l-au arestat pe Ion Antonescu.

În aceeași seară, la ora 22:25, a fost difuzată la radio „Proclamația către țară”, prin care Regele Mihai anunța ieșirea din alianța cu Puterile Axei, declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților (Franța, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și SUA) și declara război Germaniei naziste, alături de care România luptase până la acel moment. Înregistrarea fusese făcută la Palatul Regal, în urmă cu puțin timp, iar detaliile le puteți citi mai jos.

Începând din 24 august 1944, drept răzbunare, germanii au bombardat violent Bucureștiul. În perioada 24-27 august, Capitala României a fost scena unor lupte cumplite între trupele germane și cele române. Pe 28 august, Bucureștiul a fost eliberat prin forțe proprii.

Pe 30 august, rușii au intrat în România, iar pe 31 august, trupele sovietice au mărșăluit prin București, românii fiind entuziasmați, după cum susținea presa din acele zile.

Totuși, semnarea Convenției de Armistițiu a avut loc abia pe 12 septembrie 1944. Până atunci, armata sovietică trata România drept un stat inamic. Drept urmare, aproximativ 200.000 de militari români au fost luați prizonieri. După semnarea Convenției, România era declarată țară înfrântă în război și rămâneau valabile anexiunile sovietice din iunie 1940, iar țara noastră era obligată, în plus, la plata unor despăgubiri de război. De asemenea, conform Convenției, „Guvernele Aliate [...] sunt de acord ca Transilvania sau cea mai mare parte a ei, să fie restituită României, sub condiția confirmării prin Tratatul de Pace”.

România a mai luptat în războiul antifascist până pe 12 mai 1945. Ion Antonescu a fost executat în iunie 1946, comuniștii au câștigat alegerile parlamentare în noiembrie 1946, dar există teorii și mărturii conform cărora acestea ar fi fost falsificate, iar Regele Mihai a fost obligat de comuniștii români, sprijiniți de ruși, să abdice pe 30 decembrie 1947 și să plece în exil. Din acel moment, nimic nu a mai stat în calea sovietizării României.

Ce s-a întâmplat cu înregistrarea audio a proclamaţiei Regelui Mihai din 23 august 1944

În 2008, a apărut, postum, volumul de memorii „Istoria trece, cuvântul rămâne”, scris de ultimul director general al Societății Române de Radiodifuziune din perioada precomunista, Vasile Ionescu. Apărută la Editura „Casă Radio”, cartea a fost însoțită de un CD pe care a fost digitalizat singurul interviu cu Vasile Ionescu, realizat în 1974.

Mărturia fostului director al Radioului, aflată acolo, este extrem de valoroasă, fiind singură care explică modalitatea prin care s-a înregistrat discursul Regelui Mihai din seară de 23 august 1944, la Palatul Regal din calea Victoriei:

Continuarea AICI

Sursa: realitatea.net