Strugurii „denazificării” sunt acri?

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre operațiunea militară specială pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, începută la 24 februarie, a doua zi după ziua armatei sovietice. După o lună de bombardamente și desantări confrome planului, când toată lumea progresită aștepta cu sufletul la gură să fie prins sau măcar tratat cu ceai rusesc președintele naziștilor ucraineni, Volodymyr Zelenski, mareșalul Șoigu anunță din buncărul său luxos că operațiunea și-a atins scopul principal și de acum înainte își restrânge amploarea până la dimensiunile regiunilor Donețk și Luhansk. Na-ți-o bună! Cum și l-a atins, dacă nu l-a atins, dacă Mariupolul încă nu e distrus sută la sută, iar Odesa e întreagă, dacă naziștii doboară cu javelinurile americane și nlawurile britanice tancurile și avioanele eliberatoare, iar Zelenski îndeamnă lumea să nu cumpere petrolul și gazele gazpromice? S-a speriat Putin, apărător al familiei tradiționale și al valorilor pravoslavnice de pretutindeni, de sancțiunile Occidentului decadent? E cumva un mod de a spune că strugurii demilitarizării și denazificării Ucrainei sunt acri?

Acum stau și mă gândesc la profesoara școlii nr 6 din orașul Korsakov, insula Sahalin, filmată și denunțată de elevii săi că nu sprijină operațiunea militară specială a armatei ruse în Ucraina. E meritul ei că și-a educat elevii în spirit patriotic, că a ținut vie flacăra turnătorului Pavlik Morozov, iar pe de cealaltă parte, e regretabil că, în loc să fie premiată pentru succes în munca patriotică, a fost reținută de poliție și deferită justiției, care a amendat-o cu 30 mii de ruble și era cât pe ce să o alunge din școală pentru lipsă de patriotism. Cum poate să nu fie patrioată cea care a educat asemenea elevi-patrioți și a simțit pe pielea proprie patriotismul lor?

Și mă mai gândesc de ce ucrainenii se încăpățânează să reziste armatei ruse, de ce nu se lasă ocupați a doua oară, dacă au mai fost o dată? Ce îi motivează, de ce nu vor să-i facă lui Putin această plăcere frățească?

Al vostru huilă, gudron și cocs, Ion Buraga