Staful nutriționistului Tamara Șchiopu // Mâncare din flori. La propriu și la figurat

Nu consumați plante din natură, pomușoare, frunze, pe care nu le cunoașteți. Ele ar putea fi toxice sau neplăcute la gust.

Deși conduc o rubrică gastronomică, eu niciodată nu mă pot rupe de agricultură și de tot ce se întâmplă cu produsele noastre preferate înainte ca ele să apară pe rafturi sau în cratițele mele. Mai mult, dacă atunci când cumpăr un produs alimentar nu-mi pot imagina originea sa mai departe decât porțile magazinului sau ale pieței, prefer nici să nu-l cumpăr.

E un lux, știu, să consumi doar produse ale căror proveniență și producători îi cunoști în persoană. E cum ar fi, dacă noi am consuma doar produse crescute și pregătite în satul nostru, de către vecini și consăteni. Așa cum era cândva, de altfel.

Dar, credeți-mă, dacă ar fi să cunoaștem producătorii a tot ce consumăm, am afla povești fascinante despre viața lor, despre ferma lor și despre felul în care au fost crescute plantele sau animalele. Sau invers, după aceasta, nu am mai dori să consumăm acele produse.

Iată, de exemplu, povestea fermei noastre, unde toate culturile sunt crescute printre flori. Da, da, printre flori de toate culorile și mărimile, de la romanițele pitice până la coada-calului uriașe sau flori de mărar, sau chiar de urzici.

Noi nu creștem flori pentru vânzare. Nici trandafiri, nici bujori nu cultivăm. Florile noastre sunt din alea mărunțele, cu un singur rând de petale, la care se trag albinele și insectele benefice și care au rădăcini adânci. Se știe că albinele nu vin la flori compuse, cu multe rânduri de petale și nectarul ascuns. Nici la florile de culoare roșie nu vin. Ele preferă floricelele simple, în care să găsească ușor nectarul, iar odată căutând nectar, insectele polenizează și culturile noastre: castraveți, bostănei, roșii, ardei etc. Fără insecte, adică fără florile de care sunt ele atrase, culturile noastre ecologice ar suferi mult.

Unde mai pui că multe din aceste flori se potrivesc de minune în salate. Încercați niște flori de coada-șoricelului, gura-leului sau de gălbenele într-o salată cu frunze de lăptucă. Să vedeți ce impresii vor avea oaspeții dumneavoastră!

Sau câteva fire de levănțică într-un pahar cu limonadă răcoritoare. Mai puteți adăuga levănțică și în înghețata de casă.

Dar să nu uităm nici de efectul calmant și plăcut al florilor într-un câmp de legume. Nu știu cum dumneavoastră, dar mie tare mi-e drag să culeg dovlecei crescuți între flori de trifoi. Pe lângă mirosul ademenitor, zumzetul albinelor și plăcerea ochilor, mai e important faptul că rădăcinile de trifoi au niște bacterii deștepte, care fixează azotul din aer, astfel servind ca îngrășăminte pentru sol. Mai mult, aceste rădăcini pătrund adânc în sol și „trag” la suprafață nutrienții ascunși adânc: potasiul și fosforul. Astfel, nu mai avem nevoie de îngrășăminte chimice, nici chiar organice, pe care oricum nu avem de unde să le luăm.

Noi nu cosim trifoiul ca să-l scoatem de pe câmp, pentru că în așa mod am sărăci solul de materie organică. Noi îl cosim și îl lăsăm pe loc, ca râmele să-și facă treaba, să-l digere și să-l întoarcă în sol.