Sfatul nutriționistului Tamara Șchiopu // Kilometri-mâncare, sau cât au călătorit produsele până la masa noastră

Consumați produse simple, locale și de sezon. Ele sunt mai proaspete, mai gustoase și mai benefice pentru planetă

Vara este anotimpul când mâncarea noastră ar trebui să fie cea mai aproape de sursă. Mulți dintre noi avem grădini, unde creștem legume și fructe, mai avem și o curte cu păsări. Iar orășenii merg la piață și cumpără de la țărani. În așa mod, atunci când mănânci o zeamă de casă, o salată verde, un desert de fructe cu un pahar de suc sau vin moldovenesc, distanța pe care au parcurs-o fiecare din ingredientele majore ar trebui să fie destul de mică.

Ați încercat vreodată să vă imaginați harta surselor de produse de pe masa dumneavoastră? Dacă indicați pe această hartă toate ingredientele, mai ales cele exotice, cum sunt piperul negru, frunzele de dafin, praful de vanilie, ceaiul și cafeaua, această hartă devine foarte largă și colorată, iar distanțele parcurse de ingrediente, pentru o singură cină, de exemplu, pot ajunge până la zeci și chiar sute de mii de kilometri.

Noțiunea de „food miles” (kilometri-mâncare) a apărut în Marea Britanie prin anii 2000 și are ca scop să scoată la iveală consecințele sociale, economice și ecologice ale producției alimentare globale. S-a calculat că distanța pe care au parcurs-o produsele dintr-un coș alimentar mediu la englezi este de 3,540 km.

Există un website, www.foodmiles.com, unde poți calcula kilometrii-mâncare de pe masa ta.

Ei și ce?, veți spune dumneavoastră, dacă piperul negru din râșnița mea vine din India, vanilia din Madagascar, iar ceaiul din China? Într-adevăr, condimentele și produsele exotice uscate au determinat căile comerciale ale planetei încă mii de ani în urmă. Asemenea produse sunt de obicei transportate pe apă, folosind o fracție din resursele necesare în aviație și terestre. Ele se folosesc în cantități relativ mici și deci amprenta lor asupra mediului este mai puțin nocivă.

Dar lucrurile se complică atunci când în alimentația noastră zi de zi folosim carne importată din Argentina, ulei din Mexic, avocado din Israel, iaurt din Germania, banane din Republica Dominicană. Și mai ales dacă ele sunt procesate în salamuri, magiunuri sau deserturi care conțin și mai multe ingrediente exotice. Atunci este aproape imposibil să calculezi toți kilometrii pe care i-au parcurs ingredientele, iar totalul lor ar înconjura de câteva ori globul pământesc.

Amprenta ecologică a transportului mâncării pe pământ este fenomenală, iar savanții și autoritățile din țările dezvoltate își scarpină cefele, gândindu-se cum să oprească această globalizare catastrofală a mâncării, cum să reducă amprenta ecologică a omului pe pământ.

Și noi ce avem cu asta?, mă veți întreba... Haideți să ne uităm peste bucatele pe care le servim astăzi și să ne gândim, oare este necesar să consumăm banane, portocale, kiwi și ananas când avem atâtea fructe proaspete locale? Oare de unde provine carnea din friptura de seară? Oare uleiul și făina de porumb sunt de pe loc sau aduse din depărtare?

Fiecare kilometru parcurs de un produs alimentar înseamnă emisii de CO₂ în atmosferă, înseamnă schimbarea climei, înseamnă risc pentru viitor. Și cu cât mai puțini kilometri vor parcurge delectările noastre gastronomice, cu atât mai liniștiți vom fi pentru viitorul copiilor noștri.