Sfatul nutriționistului Tamara Schiopu // Sezonul frunzelor

Consumați cât mai multe frunze verzi, pentru un aport sporit de antioxidanți contra-cancer

Dacă roșiile și castraveții naturali mai sunt încă în stare de răsad, așteptând să se coacă la căldura soarelui, apoi frunze și flori avem din plin, în fiecare grădină. Rămâne doar să le culegem și să le folosim după bunul nostru gust, în salate, supe, tocane și sarmale. De post, pentru că am intrat într-un alt post de cinci săptămâni, Postul Sânpetrului.

Nu este un post respectat atât de larg ca și Postul Mare, mă refer la cei care sunt mai puțin religioși, dar eu consider că este foarte binevenit pentru cei care doresc să mai facă o pauză în șiragul de nunți, petreceri și grătare începute de la Paști încoace.

Este o perioadă benefică pentru cei care doresc să se alimenteze în stil vegan, adică doar din plante, și chiar raw vegan - doar din plante crude, neprelucrate termic.

Țin totuși să vă atrag atenția că, indiferent de motive și scopuri, alimentația de post, vegană sau raw vegană, nu ne absolvă de necesitatea de a consuma apă și toate grupurile de macronutrienți necesari – proteine (din semințe, nuci, cereale), grăsimi (din uleiuri, nuci, semințe) și glucide pentru energie (din cereale integrale).

Să revenim la frunze

Tot ce e verde – e frunză. Și tot ce e frunză – e antioxidant, foarte benefic pentru sănătatea noastră. Uitați-vă prin grădină: frunze de lobodă, de măcriș, de leuștean, de sfeclă, de pătrunjel sau mărar, de lăptucă, de spanac, de ceapă și de usturoi, de mintă rece, de salvie, de podbal, de viță-de-vie, de păpădie, de hrean, de coacăz, de vișin, de căpșun.

Toate sunt bune pentru consum. Într-o formă sau alta.

De exemplu, frunzele tinere de căpșun sunt potrivite pentru un ceai aromat de dimineață, pregătit din câteva frunze, apă clocotindă și un pic de zahăr sau de miere. Ceaiul din frunze de căpșun se spune că este bun pentru problemele de digestie, ficat, pietre la rinichi și chiar diaree. Se aleg frunzele tinere, câte una-două de pe plantă, și se folosesc în stare proaspătă sau pot fi uscate pentru iarnă.

Frunzele de lobodă albă sau rubinie se folosesc în salate, fiind rupte și nu tăiate cu cuțitul. La atingerea lamei de cuțit antioxidanții din frunze interacționează cu metalul și se distrug, de asta se recomandă ruperea frunzelor verzi în salate.

Se mai folosesc frunzele de lobodă la învelitul sarmalelor, împreună cu frunzele de hrean, de podbal și de viță-de-vie. Pregătiți sarmale de post folosind multe verdețuri, iar umplutura să fie nu din orez alb, ci din hrișcă sau din bulgur. Aceste ingrediente sunt autohtone și mult mai tradiționale, decât orezul, care este un produs de import.

Frunzele de vișin, cu tot cu crenguțe – „vișinarii” - se folosesc la umplerea borșului acru, iar cele de coacăz – la ceaiuri și murături.

Oricare ar fi utilizarea frunzelor din grădină, principiul general este de a le prelucra termic cât mai puțin sau deloc și de a le utiliza cât mai proaspete. Atunci, substanțele benefice din componența lor vor fi păstrate și ingerate aproape intacte.