„Salutări din iad!” sau 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop

„La optzeci de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, colegii lui Putin vor să reabiliteze acordul fatidic care dă legitimitate atacului dictatorilor sovietic și fascist asupra Europei de Est. Revista germană Der Spiegel se întreaba de ce regimul lui Putin vrea să facă acest lucru?

„Decizia de a semna [protocoalele secrete] a fost în esență și formal un act de putere personală și nu reflecta în niciun fel voința poporului sovietic. (…) Congresul recunoaște protocoalele secrete ca fiind invalide din punct de vedere legal din momentul semnării lor”, se spune in hotararea Congresului deputatilor poporului din URSS, de pe 24 decembrie 1989, care condamna Pactul Molotov-Ribbentrop.

Exact cu prilejul celei de-a 80-a aniversari a acordului, în Rusia se manifestă un protest împotriva interpretării gorbacioviste. „Această dezbatere ar trebui să fie luată în serios (…) Aceasta nu este o problemă internă rusă. Ea vizează atitudinea Rusiei față de dreptul internațional și politica globală de azi, deoarece pactul are in continuare un impact asupra realităților geopolitice ale Europei”, noteaza publicatia.

Pactul, semnat pe 23 august 1939, pe o perioadă de 10 ani, obligat ambele părți să se abțină să se atace reciproc și să nu susțină un terț care ar putea ataca una dintre parti. Cu toate acestea, mult mai important a fost protocolul suplimentar secret, căruia Stalin i-a acordat cea mai mare importanță. Potrivit acestuia, granița dintre sferele germana și sovietica de interes trebuia să se întindă de-a lungul frontierei de nord a Lituaniei, iar în Polonia sa urmeze cursurile râurilor Narew, Wisla și San. Când, în septembrie, Ribbentrop a sosit din nou la Moscova ca sa semneze Tratatul de prietenie și de frontieră cu Molotov, la cererea lui Stalin în zona de influență rusă a fost inclusa si Lituania. (…) Stalin a trasat personal pe harta, cu un creion albastru gros, noua linie de demarcație între Germania și Uniunea Sovietică: de la granița de sud a Lituaniei pana la Cehoslovacia si mai jos, spre Marea Neagra.

„Consecințele semnării protocoalelor secrete au fost fatale și au costat viața multor oameni. Trupele lui Hitler au intrat în Polonia pe 1 septembrie. Pe 17 septembrie acest lucru a fost realizat și de soldații lui Stalin. În timp ce Wehrmacht înainta din vest, Armata Roșie ocupa estul țării. Stalin a ocupat 52% din teritoriul polonez cu o populație de peste 13 milioane de oameni. Aproape 330.000 de persoane au fost deportate imediat în Siberia sau Asia Centrală. (…) În anul următor, Stalin a ocupat țările baltice, pe care prin santaj le-a forțat să semneze acorduri de intrare în URSS, dar și Basarabia cu nordul Bucovinei.

Pentru a nu provoca daune suplimentare imaginii lui Stalin ca ”principal antifascist” al lumii, după război, pactul a fost caracterizat de propaganda soietică drept o manevră genială. Fără el URSS ar fi fost victima unei cruciade a țărilor capitaliste. Dar, semnandu-l, Stalin a reușit să obțină un respiro de doi ani înainte ca Hitler să atace Uniunea Sovietică. În cei doi ani, URSS ar fi putut să se pregătească pentru război – un argument absurd, pentru că atacul lui Hitler din 1941 a fost o surpriză completă pentru Stalin, iar armata sa a fost prinsa total nepregatita.

Potrivit scriitorului Vitali Korotich, unul dintre puținii membri în viata ai comisiei care a elaborat proiectul de rezoluție în 1989, „pactul a pus o bombă sub temelia Uniunii Sovietice, care mai devreme sau mai târziu trebuia să explodeze”. Potrivit scriitorului, Stalin „i-a alipit forțat pe ucrainenii de vest și pe baltici, care aveau o mentalitate complet diferită. Granița pe care Stalin și Hitler au trasat-o în 1939 pentru a-și împărți sferele de influență, este pulsantă până în zilele noastre (…)”. „Ura față de Rusia se formează de-a lungul acestei frontiere”, spune el.

”După 80 de ani, granița indicată de Stalin a devenit într-adevăr o regiune extrem de vulnerabilă din punct de vedere al geopoliticii. (…) De-a lungul acesteia se află linia de divizare a Europei”, notează publicația. În Moldova, Rusia „sprijină mica republică transnistreană separatistă” cu soldați și arme, „Ucraina de Vest are în raport cu Kremlinul efectul unei batiste roșii asupra unui taur”, relațiile Moscovei cu Polonia s-au agravat în ultimii ani, iar minoritatea rusă care trăiește în statele baltice este folosita de Kremlin ca o a cincea coloană pentru a discredita Lituania, Letonia și Estonia.

Potrivit lui Vytautas Landsbergis, fost lider al mișcării de independență a Lituaniei și primul șef post-sovietic al acestei republici baltice, în 1989, Uniunea Sovietică s-a confruntat cu problema atitudinii sale față de crimele lui Stalin. „Dacă acum la Moscova se spune că decizia din 1989 a fost una ilegală, Hitler le va trimite salutari din mormântul său în iad”, spune el.

Landsbergis spune că, în 1989, pentru baltici nu era vorba despre condamnarea Rusiei, ci despre restabilirea justiției. (…)„ Afirmatia că poporul lituanian a cerut intrarea [în URSS] este pura propaganda a Moscovei. Adica cum, noi înșine ne-am pus streangul în jurul gâtului și am cerut ca sute de mii de oameni să plece benevol sa moara în Siberia? Si atunci au mintit, mint și astăzi. În 2014, ei au spus că nu există soldați în Crimeea, chipurile erau ”omuleti verzi” de pe Marte”.

„A condus Pactul Molotov-Ribbentrop la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial? Nu se poate da un raspuns clar la această întrebare. Un lucru este cert: Stalin i-a netezit lui Hitler drumul spre est, întrucât interesele sale coincideau cu cele ale lui Hitler. Ambii au vrut să distruga Polonia. După semnarea pactului, începutul războiului a devenit o problemă de timp. De asemenea, nu este adevărat nici că Moscova a semnat tratatul cu Hitler din lipsa de alternativa. În 1939, URSS putea alege sa rămâna stat neutru”, rezumă Der Spiegel, citat de Pagina de Rusia.