„Rusia ÎNŢELEGE că în momentul actual pierde Ucraina”

sursa: google.ro

„Ceea ce se petrece acum în Ucraina este această căutare dificilă şi dureroasă a identităţii, a specificităţii, căutarea identităţii naţionale, a celei istorice, a celei din plan social, politic”, explică scriitorul ucrainean, Serhii Jadan.

Serhii Jadan s-a născut în 1974, la Starobilsk, Ucraina. Poet, romancier, traducător, dar şi muzician, Jadan a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Harkov în 1996. S-a implicat în acţiunile organizate pentru obţinerea independenţei Ucrainei încă din timpul studenţiei. Este un veteran al EuroMaidanului, participând activ la proteste. Îşi face debutul în 1995, cu Generalul Iuda. La Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara a citit din romanul „Jazz în Donbas”, recent tradus în limba română.

Într-un interviu acordat Magdei Grădinaru, pentru News.ro, Jadan desfiinţează argumentele Kremlinului şi consideră că Rusia conştientizează acum că a pierdut Ucraina.

Mai jos, principalele declaraţii ale lui Serhii Jadan, în interviul acordat News.ro

*„Este un proces dificil, îndelungat şi dureros de decolonizare, cel în care îţi dai seama că acel sistem de valori care a fost propus şi care a evoluat multă vreme conţine valori care nu îți aparţin neapărat. Este un proces dureros, mai ales pentru persoanele mai în vârstă: ai crescut într-un anumit sistem de valori, e vorba de un sistem de siguranţă, în care erai confortabil şi la un moment dat apar dezvăluirile şi îţi dai seama că o bună parte din acele valori sunt pseudo-valori, sunt false. Este extrem de inconfortabil să ieşi dintr-o asemenea situaţie, dar cred că este un proces ireversibil, pentru că nu poţi trăi călăuzindu-te după valori false”.

*„Era chiar începutul acţiunilor armate, aprilie 2014, era o situaţie haotică şi nu era limpede cum se va finaliza. Îmi aduc aminte de cele două zone, deja clădirile principale erau în mâinile separatiştilor, dar în continuare ele rămâneau oraşe ucrainene. Se vedea cum aceste teritorii sunt cuprinse de război şi nu era clar cum poţi pune capăt acestei ameninţări. Se vedea aproape cu ochiul liber cum se produce manipularea conştiinţei de masă””.

*„Sunt convins că puteau fi luate măsuri, pentru a nu se ajunge la aceste enclave separatiste. Eu cred că şi Crimeea trebuia apărată şi nu lăsată să fie luată. Acum, cu mintea de pe urmă, gândind retrospectiv, lucrurile par mai simple şi se vede ce s-ar fi putut face. E uşor să faci pe analistul, dar atunci când lucrurile sunt în plină desfăşurare este mult mai dificil să le faci faţă şi să le gestionezi”.

*„De partea Ucrainei luptă foarte mulţi care vorbesc limba rusă, ca limbă principală. Când Putin spune că apără drepturile vorbitorilor de limbă rusă, de fapt minte. E primul război din istoria Rusiei, în care Rusia luptă cu cei care vorbesc limba rusă. Rusia şi separatiştii de limbă rusă se luptă cu vorbitorii de limbă rusă din Ucraina. Este un truc propagandistic, războiul nu a început din motive lingvistice şi cred că în Ucraina nu există temei pentru un război care să fie motivat lingvistic. De 25 de ani trăiesc în Harkov şi este un oraş în care se vorbeşte preponderent limba rusă. Eu vorbesc bine şi ucraineana, majoritatea covârşitoare a timpului vorbesc în limba ucraineană şi nu am probleme din aceste motiv”.

*„Cred că în Doneţk şi Lugansk nu erau motive reale să treacă sub controlul separatiştilor, pentru că motive reale pentru separare, pentru izolare nu erau nici în cele două regiuni, nici în Harkov şi nici în Odessa. Au fost grupuri social-politice care au dorit izolarea, dar nu aveau totuşi un fundament solid”.

*„Rezistenţa în faţa Rusiei este, în acelaşi timp, şi un vector pro-european. Rusia nu ne lasă cale de alegere. Dacă vrem să rămânem o ţară independentă, nu avem altă cale de urmat decât să ne orientăm spre Europa. Chiar şi ucrainenii care sunt indiferenţi la problematica europeană înţeleg că au, până la urmă, de făcut această opţiune: sau tancurile ruseşti, sau Uniunea Europeană.

*„Eu nu sunt nici politician, nici politolog, de aceea mi-e greu să comentez acţiunile lui Putin, dar nu trebuie să fii politolog ca să fii de acord cu această afirmaţie, pentru că poate că în Europa şi Statele Unite s-a terminat Războiul Rece, dar nu şi în Rusia. Din anii 1990, putem să ne aducem aminte destul de multe situaţii, de exemplu Transnistria, ce s-a întâmplat în Georgia, cele două războaie din Cecenia. Din 1990 încoace, Rusia s-a aflat mereu într-o stare de mobilizare, de război. Asta şi diferenţiază Rusia de celelalte ţări post-sovietice: tendinţa de refacere a imperiului, care ne pune pe noi, fostele republici, în situaţie de conflict”.

*„Lucrurile nu au început cu Ucraina, ci au început încă în anii 1990. E interesant de văzut cum se transpune în plan cultural acest revanşism. În Rusia, încă din anii 1990 s-a născut această cultură a revanşei. Am putea să o numim, dacă vreţi, cultura noului imperialism. Ca să punem în balanţă, extrema cealaltă este liberalismul, acel liberalism care îşi are originile în perestroika şi Glasnost şi care, imediat după destrămarea U.R.S.S., a fost mainstream o bună bucată de vreme. Putem să spunem că deja în anii 2000, revanşismul a învins, inclusiv în plan cultural. Rusia şi-a creat o nouă faţă, şi în teatru, în cinematografie. Au fost simulacre care au răspuns cumva unui sentiment de disconfort, unui vid pe care l-au umplut cu această nouă cultură: Pe noi ne-au nedreptăţit, ni s-a luat Crimeea, ni s-a luat Caucazul şi zona Baltică şi trebuie să le recuperăm”.

*„Rusia înţelege că în momentul actual pierde Ucraina şi înţelege că a pierdut fereastra de oportunitate în care ar fi putut veni cu trupe până în Kiev. Ce rămâne de făcut? Să lupţi pentru creiere. Este un război la scară foarte largă şi se poartă cu mare intensitate”.

Sursa: news.ro